Elena Latan

[latan.elena]

''Fericirea tinuta pentru sine este samanta. Fericirea impartasita este floarea”

John Harrigan




































Kenny Random – Street Art a Padova

[latan.elena]

Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,
Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,
Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,
Prin trunchiul care urlă de foame de altoi.

E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate,
Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,
Mai cred în nebunie şi în virginitate,
Mai cred în înviere şi-n florile de măr.

Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,
Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,
Că, de atâta ură, curând ne vom iubi.
Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră.

Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,
Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastra.

Adrian Păunescu

[latan.elena]

Alexandra Mihalache


Dorul, cel mai profund simţ
-----
Ai simţit vreodată că eşti un dor care plânge de dorul neuitării şi că te înveleşti cu amintiri doar pentru că ţi-era frig în braţele unui dor? Ai simţit vreodată că timpul şi distanţa se măsoară cu inima şi că doar atunci dorul poate îngenunchia legile firii umane?
Cred că fiinţa umană are un simţ mai profund decât celelalte 5: dorul. Un cuvânt care trece dincolo de orice bariere şi atinge profunzimi nebănuite. O stare care la rândul ei deţine cele 5 simţuri, dar la un nivel înalt. Dorul citeşte în privirea cerului, ascultă glasul amintirii, mângâie timpul şi distanţa, gustă din speranţe sau regrete şi simte parfumul celor mai intense emoţii. Şi astfel devine cel mai puternic simţ.

Atâtea inimi ce suspină,
Atâtea doruri fără vină,
Atâtea glasuri de vioară,
Atâtea lacrimi ce coboară.

Dorul poate fi definit sau tradus doar de inima ta. Deşi dorul locuieşte în inima ta, şi tu locuieşti în inima unui dor. De multe ori parfumul dorului îţi copleşeşte simţurile. Ţi-e dor de copilărie, de locuri dragi, de chipurile unor oameni care te-au alintat şi te-au învăţat ce înseamnă să trăieşti. Ţi-e dor de ochii, de trupul şi de îmbrăţişarea cuiva. Şi te cuibăreşti într-o amintire. Acolo e linişte şi parcă timpul s-a oprit în loc să îţi aline rănile.

Dorul e focul în care ard speranţele, dorinţele, durerile, iar cenuşa ce rămâne reprezintă amintirile.

Octavian Paler

Copilăria este singurul paradis pierdut, spunea aforistul Valeriu Butulescu. Cred că este şi singura amintire care devine terapie. Şi te reîntorci la ea mereu pentru a atinge libertatea şi a-ţi vindeca neputinţele. Te reîntorci la tine, copilul fără griji şi temeri, şi laşi o lacrimă în grădina copilăriei.

Ţi-e dor de ochii blânzi ai copilăriei
în care ai privit fără nicio teamă,
în care ţi-ai oglindit visele,
prin care ai înălţat raze de dorinţi…Aceşti ochi blânzi sunt ochii mamei,
Ochii bunicii…
Ochii inocenţei…
Ochii adevărului…Aceşti ochi lăcrimează cu amintire
Cu soare…
Cu flori…
Cu mângâiere…Priveşte în ochii mamei…
Ai bunicii…
Ai inocenţei…
Ai adevărului…
Şi spune-mi…Există suvenir mai frumos decât
Amintirea,
Soarele,
Florile,
Şi
Mângâierea?

Apoi te reîntorci de pe tărâmul copilăriei şi meditezi. Cade melancolia peste pleoapele tale şi revezi imagini care alunecă pe obrazul serii şi poartă cu ele parfumul unui anotimp unic. Iar dorul te mângâie şi citeşti poveşti în ochii lui. Şi cum să nu adormi atunci în braţele dorului? Dorul de copilărie este leagăn şi alinare.

Citeşte mai departe

https://alexandram.ro/dorul-cel-mai-profund-simt/

[latan.elena]

“Tot ce-am trăit în zadar s-a făcut zid, tot ce-am înţeles s-a făcut fereastră! “

Nichita Stănescu

[latan.elena]

"Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine..."

Lucian Blaga

[latan.elena]

''De aceea nu putem spune că există trei timpuri:
trecutul, prezentul şi viitorul.
Mai exact, ar trebui sa spunem:
prezentul din cele trecute,
prezentul din cele prezente,
prezentul din cele viitoare.
Căci aceste trei există doar în suflet.
Prezentul din cele trecute se află în memorie;
prezentul din cele prezente, în privirea atentă;
şi prezentul din cele viitoare, în aşteptare.''

Sfântul Augustin, "Confesiuni"

[latan.elena]

Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot...am o gramada de defecte .Sunt doar unica si perfecta in imperfectiunea mea, atat. Sunt fragila, vulnerabila si ma dau la o parte cand simt ca sunt in plus, renunt la mine pentru fericirea celuilalt. Sunt un om sincer si deschis , pun sufletul in palma din prima clipa oricui imi zambeste . Iert fara a astepta sa mi se ceara iertare, nu urasc pe cei care m-au ranit aproape mortal cu neadevarul , doar ma inchid in mine, ca o mimoza...Asa am fost toata viata, nu mai am timp sa ma schimb.Poate sunt nedreapta uneori si trec cam usor de la extaz la agonie dar nu sunt rea. Impart cu bucurie tot ce am , clipe, zambet, suflet si ma retrag in tacere atunci cand nu mai sunt asteptate. Puternica si fragila in acelasi timp ,absorb frumosul din tot ce intalnesc si incerc sa devincea mai buna versiune a mea.Sunt recunoscatoare si-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat , pentru fiecare clipa traita pe acest minunat pamant, dar mai ales ii multumesc ca mi-a asezat in piept o inima calda, blanda, iertatoare,capabila sa iubeasca nemarginit .

Elena

[latan.elena]

"Iubirea este, după calitatea ei, asemănare cu Dumnezeu pe cât e cu putinţă muritorilor.
După lucrarea ei, e o beţie a sufletului.
După efectul ei, este izvor de credinţă, abis al îndelungii răbdări, ocean al smereniei."

„Iubirea este izvorul focului.
Cu cât ţâşneşte mai mult, cu atât îl arde mai tare pe cel însetat. Iubirea este statornicia îngerilor.
Iubirea e înaintarea veacurilor”.

Sfântul Ioan Scărarul

[latan.elena]

A iubi un om înseamnă
a-i contempla sentimentele,
aspiraţiile şi suferinţele,
visele şi bucuriile,
lipsurile şi temerile...
A iubi un om înseamnă
să treci dincolo de veşminte,
dincolo de masca ce te poate minti
spre locul cel mai fierbinte...
Inima lui e grai fără cuvinte.
A iubi un om înseamnă
să fii plin de compasiune
să-i înţelegi durerea chiar de nu ţi-o spune...
Să laşi lacrima să se-mpreune
cu a lui tăcută rugăciune.
A iubi un om înseamnă
a-i oferi şansa să fie ascultat,
să se simtă iubit, respectat,
să vadă că-i apreciat,
să nu-i impui nimic forţat.
A iubi un om înseamnă
a-i recunoaşte dreptul la propria-i cale,
chiar dacă diferă de crezurile tale.
Să-i apreciezi sincer părerile sale
fără să-l judeci pentru-ale lui greşale.
A iubi un om înseamnă
să-ti expui transpartent dorinţele,
sentimentele şi vulnerabilităţile...
Să-ti exprimi sincer gândurile,
Să spui fără ruşine :”Acesta-s eu, omule!”
A iubi un om înseamnă
să ai curajul să urci spre Calvar,
să te dăruieşti pe tine, în mod voluntar,
să te jertfeşti dacă-i necesar
sorbind al suferinţei greu amar
A iubi un om înseamnă
să-i răspunzi când greşeşte, cu blândeţe,
Chiar de-i vinovat, să-i mângâi cu tandreţe,
Să nu-i strigi pacatul pe uliţi, prin pieţe...
Ochii tăi în lacrimi privirea-i să-i răsfeţe!
A iubi un om înseamnă
să-i simţi prezenţa ca o binecuvântare...
Alături de el, să zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primăvara Vieţii viitoare...
Aşadar,a iubi un om înseamnă
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet călător, prin taina simfoniilor divine,
spre părtăşia sfântă a Luminii senine....

Sorin M.

[latan.elena]

"Astăzi nu e decât o zi asemenea tuturor zilelor, dar ceea ce ți se va întâmpla în toate zilele care vor urma, depinde de ceea ce faci astăzi. Așa a fost de fiecare dată."

Ernest Hemingway
























Puerto Libre: Benito Quinquela Mart