Elena Latan

[latan.elena]

​



Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Maica Tereza

[latan.elena]

Într-o zi un om a şoptit: "Doamne! vorbeşte-mi!" şi o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Aşa că omul a mai strigat: "Doamne! vorbeşte-mi!" şi bubuitul unui tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui, şi a spus: "Doamne! dă-mi voie să te văd!" şi o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "Doamne! atinge-mă! ca să ştiu că eşti aici" după care Dumnezeu S-a aplecat şi l-a atins pe om. Omul însă a dat cu mâna, alungând fluturele aşezat pe umărul lui. Apoi şi-a văzut mai departe de drum.
Tu nu rata vreo binecuvântare! numai pentru că nu o primeşti în felul în care o aştepţi tu.

- Chris Spheeris -

[latan.elena]

Dedicată Visătorului,
cel care-mi îndeamnă visul să se înalţe
la înălţimi mai presus de raţiune
şi să coboare în abisurile de dincolo de emoţii,
cel care mă guvernează
şi mă sileşte
să fiu liber.

Dacă un om îşi schimbă atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă cu el, atunci odată cu trecerea timpului aceasta va schimba natura lucrurilor care i se întâmplă.

În trecutul tău sunt prea multe goluri... conturi neachitate, datorii interioare care nu au fost plătite, sentimente de culpabilitate, autocompătimire şi mai presus de toate unghere întunecate unde praful şi rugina domnesc cu nepăsare.

Este un loc unde gândurile, sentimentele, emoţiile, faptele şi evenimen*tele sunt înregistrate pentru totdeauna şi chiar după ani întregi putem să le regăsim acolo ca pe nişte obiecte aparent inutile şi inofensive azvârlite într-o mansardă. De fapt, ele continuă să ne influenţeze şi să ne condiţioneze exis*tenţa. Tu trebuie să te întorci în acel loc!

Iertarea sinelui înseamnă pătrunderea în cutele fiinţei tale chiar acolo unde este încă destrămată... înseamnă curăţarea şi tratarea rănilor care sunt încă nevindecate... înseamnă încheierea socotelilor...

Iertarea sinelui poate schimba trecu*tul şi ruinele lui!

Totul este aici, acum! Trecutul şi viitorul se împletesc permanent în viaţa unui om!





Un om poate să vindece trecutul doar dacă este capabil să se autoobserve. Autoobservarea este ca o privire de la înălţime asupra vieţii tale! Este ca şi cum aduci evenimentele, circumstanţele şi relaţiile trecute sub lumina unui reflector.

Autoobservarea înseamnă autocorectare. Dacă eşti în stare să te observi pe tine însuţi, corectarea vine de la sine... Auto-observarea înseamnă refacere... o consecinţă firească a detaşării dintre observator şi observat.

Autoobservarea deschide calea omului pentru a vedea ce-l ţine legat de problemele eterne ale lumii: prejudecăţi, sentimente de vinovăţie, prejudicii, emoţii negative şi profeţii ale nenorocirilor... Este o operaţie de detaşare, de hipnotizare şi deşteptare...

Pune observatorul care se află în tine! Autoobservarea va pune capăt acelei îmbulzeli de gânduri şi emoţii negative care ţi-au condus mereu viaţa.

Dacă te observi pe tine însuţi, ceea ce e bun se va întâmpla in timp, iar ceea ce este eronat va dispărea.

Observă-te! Descoperă cine eşti!

A fi o fiinţă multiplă înseamnă a fi prins în capcana unui ireal sistem de false credinţe şi minciuni pe care l-ai creat tu însuţi şi din care nu ai scăpare. Absenţa unităţii ne aruncă în carcera ignoranţei, a fricii şi a distrugerii de sine, provocând boli, degradare, violenţă, cruzime şi războaie în lumea exterioară.





Lumea este aşa cum o visezi.... este o oglindă. În lumea exterioară îţi vei găsi propria reflectare, lumea pe care tu ai creat-o, pe care tu ai visat-o. În lumea exterioară te vei găsi pe tine. Du-te în lume şi vezi cine eşti. Vei descoperi că ceilalţi sunt imaginea reflectată a minciunii care trăieşte în tine, a compromisurilor, a ignoranţei tale.

Schimbă-te!....Şi lumea se va schimba.


Visatorul - Stefano Elio D’Anna – Scoala Zeilor

[latan.elena]

PUTEREA TAINICA A IMBRATISARII


Mai mult decat o forma de salut sau o forma de interactiune sociala, imbratisarile sunt manifestari de dragoste si afectiune, expresie a caldurii sufletesti sau a unei relatii curate de prietenie. Intr-un studiu efectuat in urma cu cativa ani de cercetatorii americani pe un esantion de 38 de cupluri, se dovedea efectul vindecator al imbratisarilor asupra psihicului uman.

O îmbrăţişare înseamnă mai mult decât un sărut pe obraji. Ea implică tot corpul, toată fiinţa este atentă la celălalt, îndreptată spre sufletul său. Sărutul pe obraji a devenit foarte folosit şi deja nu mai transmite afecţiune, ci doar amiciţie, în schimb îmbrăţişarea păstrează încă acel grad de intimitate şi apropiere care poate exista doar într-o relaţie de afecţiune profundă. Atingerea ne apropie de celălalt fără să avem nevoie de texte, versuri sau citate cu care să exprimăm ceea cesimţim. E un „instrument” la îndemâna tuturor, indiferent că avem sau nu talent la vorbit şi mângâiat. In aceasta directie, o îmbrăţişare poate valora mai mult decât o mie de cuvinte.






Imbratisarea atinge sufletul

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho (filozof și învățător spiritual indian) a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare: ”De ce este îmbraţişarea un instrument vindecator atât de eficient? Pâna nu demult credeam ca luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecatoare, dar ele nu înseamna nimic prin comparaţie cu îmbraţişarea.”
Omul simte nevoia sa fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Daca nu se simte iubit, omul începe sa moara. Daca simte ca viaţa sa nu conteaza pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea,iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca îi lipseşte iubirea. Într-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficienta.





Îmbraţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de caldura, de atenţie. Simpla senzaţie de caldura provenita de la cealalta persoana poate vindeca multe boli, inclusiv raceala şi egoul. Ea este suficienta pentru a te transforma din nou într-un copil. La ora actuala, psihologii au înţeles ca daca nu este îmbraţişat şi sarutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hrana. Sufletul are nevoie de hrana, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar daca nu îl îmbraţişezi niciodata, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hranit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetatorii au remarcat faptul ca daca nu este îmbraţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar daca îi este asigurata hrana fizica. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleaza, devine rupt de existenţa-mama. Iubirea asigura aceasta punte, ea este radacina noastra. Aşa cum respiraţia este esenţiala pentru corpul fizic – daca încetam sa mai respiram, corpul moare –, iubirea reprezinta respiraţia interioara a sufletului. Acesta traieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sa cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar daca nu cunoşti arta iubirii nu vei ramâne decât la suprafaţa activitaţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi sufera în primul rând pentru ca nu au avut parte de iubire. De aceea, daca terapeutul simte o grija deosebita faţa de pacientul sau, hranindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceasta nevoie, starea acestuia din urma se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoiala, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care exista.

Imbratisari Gratuite din toata lumea...






Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbraţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sa nu dea ochii cu pacientul, temându-se sa nu simta o stare de simpatie faţa de acesta dupa ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sa nu înceapa sa plânga, sa nu i se umezeasca ochii, sau – Doamne fereşte! – sa nu simta chiar nevoia de a-l lua de mâna pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sa stea întins pe spate, iar psihanalistul statea pe un scaun în spatele sau, astfel încât sa nu fie nevoit sa dea ochii cu el.

Îmbraţişarea este un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. Ochii partenerilor comunica între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împartaşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, fericire, extaz, stralucirea specifica orgasmului). Ma întrebi: „De ce este îmbraţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ Da, este, şi este doar un gest. Daca este extrem de autentic – daca la el participa inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie. Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sa le înţelegeţi este urmatorul: ideea ca un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; ca adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânar; ca şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur şi aşa mai departe – este greşita. Copilul nu moare niciodata – nici o etapa nu moare. Copilul ramâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţa, apoi de tinereţe, de maturitate şi de batrâneţe, dar nu moare. Omul este la fel ca o ceapa, alcatuit din mai multe straturi succesive. Daca decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: daca patrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. Îmbraţişarea permite un asemenea contact.






Daca îmbraţişezi un om cu caldura, cu iubire, daca îmbraţişarea ta nu reprezinta un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, daca inima ta participa la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţa reprezinta un act cu o imensa valoare terapeutica, întrucât inocenţa copilului este vindecatoare în sine. Ea nu a fost corupta. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a patruns niciodata, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare. Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeaza de atâtaenergie. Regasirea acestei energii este suficienta pentru a-l vindeca pe om. Important este sa scoţi acest copil la lumina, iar îmbraţişarea este una din modalitaţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentala; îmbraţişarea este calea inimii. Mintea inconstientă este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricarei vindecari.

Beneficiile imbratisarii si ale atingerii

Acest gest mic poate face minuni mari pentru fiecare dintre noi. Imbratisarea este un medicament universal. De aceea, lasati-va imbratisati cand simtiti nevoia sau daruiti o imbratisare daca cel de langa voi are nevoie de ea. Uneori, imbratisarea este o raza de soare, o consolare, o mangaiere, o speranta sau chiar un gest de iertare. Un gest usor prin care ii amintesti celuilalt ca ii esti alaturi, la bine si la rau. Imaginati-va ca doua inimi isi strig mainile cu caldura. Este ceea ce se petrece in timpul unei imbratisari. Distanta dintre oameni si inimi se scurteaza considerabil in timpul unei imbratisari autentice.





- Imbratisarea reuseste, mai pregnant si mai vizibil decat multe din lucrurile care ne inconjoara, sa ne imbunatateasca starea de spirit si sa scada nivelul de stres.

- Conform unui studiu efectuat in cadrul Universitatii Carolina de Nord, nivelul cortizolului, un hormon secretat de glandele suprarenale in conditii de stres si tensiune, a scazut semnificativ cand persoanele participante la studiu au fost imbratisate de partenerii lor pentru minim 20 de secunde. Un nivel mare al cortizolului poate determina cresterea tensiunii si a nivelului de zahar din sange.

- Imbratisarea reduce tensiunea arteriala, avand astfel un efect benefic asupra inimii si prevenind instalarea anumitor boli ale inimii. Studii recente au demonstrat ca in timpul imbratisarii are loc o eliberare semnificativa de oxitocina, hormonul atasamentului si al iubirii, cel care determina sentimentul de afectiune si de apropiere fata de cineva. Tot oxitocina joaca un rol esential in relatia dintre mama si copil, creand legatura unica dintre cei doi.

- Imbratisarea are un efect calmant, avand rolul de a regla bataile inimii. Conform unui alt studiu, frecventa cardiaca a celor care se imbratiseaza se reduce cu 5-10 batai pe minut. Un alt studiu efectuat in 2000 arata ca bebelusii care au fost imbratisati in timp ce li se efectuau anumite teste la sange au plans mai putin si au avut un ritm al inimii mai regulat decat cei care nu au fost imbratisati.
- Imbratisarea are un efect stimulant pozitiv si asupra sistemului nervos, fiind folosit de multe ori ca si tehnica terapeutica de catre multi psihologi.






- In timpul imbratisarii, se elibereaza in mod natural si alte substante chimice benefice, dopamina fiind una dintre ele. Dopamina este o substanta secretata de creier, responsabila de starea de bine si de buna dispozitie a unei persoane.

O îmbrăţişare pe zi ţine doctorul departe

Imbratisati cu sinceritate si din toata inima! Imbratisati fara un motiv anume. Nu exista imbratisare rea. Exista doar imbratisari bune si imbratisari grozave. Imbratiseaza pe cineva cel putin o data pe zi, iar daca este o zi mohorata sau ploioasa, atunci imbratiseaza de doua ori !Efectele imbratisarii au loc chiar si atunci cand imbratisarea inceteaza. Imbunatatirile fizice si emotionale pe care imbratisarea le aduce organismului dureaza mai mult decat imbratisarea in sine. Cere o imbratisare atunci cand ai nevoie si accepta o imbratisare atunci cand iti este daruita. Ofera o imbratisare pur si simplu, fara sa te gandesti la etichete sau prejudecati.

Chiar si in ideea ca avem nevoie de o zi speciala pe an care sa ne reaminteasca cat de importante sunt imbratisarile venite din partea celui drag, e bine sa stiti ca ziua de 21 ianuarie a fost declarata Ziua Internationala a Imbratisarilor.

“Se spune ca de fiecare data cand imbratisam calduros pe cineva, castigam o zi de viata in plus. Asadar, te rog imbratiseaza-ma acum!”

Paulo Coelho


Sursa: http://terapii100.blogspot.ro/2014/1...ratisarii.html

[latan.elena]

"Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti să mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic..."

Rudyard Kipling































Brigid Marlin

[latan.elena]

Iubirea este sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Iubirea e o scânteie divină, ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare.
E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge.
Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.

Victor Hugo

[latan.elena]

''Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi.''

Sfântul Grigorie de Nazianz

[latan.elena]

''Şi dacă timpul nu e ceva real, înseamnă că şi distanţa ce pare a exista între lume şi veşnicie, între rău şi bine nu este decât o amăgire.''

Hermann Hesse

[latan.elena]

" Cea mai bună răzbunare? Fericire. Nimic nu-i face pe oameni mai nebuni decât să te vadă fericit."

Alda Merini

[latan.elena]

"Acolo unde ești se află lumea întreagă."

William Shakespear