"Sufletul meu nu este adormit.Este treaz,întru totul treaz.El nu doarme,nici nu visează,ci priveşte cu ochii larg deschişi către lucruri îndepărtate, şi ascultă pe malurile mării tăceri. "
Antonio Machado.
"Sufletul meu nu este adormit.Este treaz,întru totul treaz.El nu doarme,nici nu visează,ci priveşte cu ochii larg deschişi către lucruri îndepărtate, şi ascultă pe malurile mării tăceri. "
Antonio Machado.
'' La ce folosesc rugaciunile pe de rost,
recitate la intamplare
si fara a le intelege valoarea.
Eu las inima si sufletul sa le aleaga pentru mine,
spiritul cu totul unit le va da un sens,
si atunci cuvintele vor fi cele autentice,
pecetluite in comuniune cu cerul si placute Domnului.''
Monia Pin
''In cinstea nebunilor, rebelilor, scandalagiilor…in cinstea celor care vad lucrurile diferit, care nu sunt legati de reguli. Ii puteti cita, nu puteti fi de acord cu ei, ii puteti glorifica sau defaima, dar singurul lucru pe care nu il puteti ignora este faptul ca ei sunt cei care schimba lucrurile…Ei imping rasa umana la evolutie si, in timp ce unii ii considera nebuni, noi ii vedem ca adevarate genii, pentru ca acestia care sunt suficient de nebuni incat sa creada ca pot schimba lumea sunt cei care o schimba cu adevarat.''
Steve Jobs
''Nu uitați să priviți la stele și nu la picioarele voastre. Încercați să înțelegeți ceea ce vedeți și să întrebați ce face universul să existe. Fii curios. Și oricât de dificilă ar părea viața, există întotdeauna ceva ce poți face și reuși.
Contează că nu renunți.''
Stephen Hawking
''Nu iti vei gasi cu adevarat linistea interioara nici in munca, nici in lume si nici intr-o manastire, ci doar in propriul tau suflet. ''
W. Somerset Maugham
"Oamenii pot spune orice despre tine. Te pot răni, te pot uita. Te folosesc sau te umilesc. Dar nu îți pot fura ceea ce ești, ceea ce știi, ceea ce simți sau ceea ce ai în suflet. "
„Unde infloresc florile, exista si speranta.” Anonim
''... Dar tot timpul suna ceva... ceva răsuna,
un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.''
Nichita Stanescu
Sergiu,altfel...
Dintr-o fotografie mai veche de 50 de ani ne priveste un barbat fermecator...in ochi ii citim dragostea pt superba Ioana si pasiunea pt muzica !
„Ioana e viata, in fiecare moment e alta" povestea maestrul Celibidache despre marea lui dragoste, o femeie exceptionala, puternica, independenta, care raspundea dulcegariilor, cu franchete si mult umor :
"Parca nu era vorba sa ne insiropam ."
In ianuarie 2011,Ioana Celibidache a scos albumul "Sergiu,altfel..."cu putin inainte de moartea ei , dar insasi viata Ioanei este subiectul unei carti "Ioana Celibidache , o matusa de poveste"scrisa de Monica Pillat .Existenţa aventuroasă a Ioanei, împreună cu permanenta-i bună dispoziţie, mereu agilă, inspirată şi dezarmant de sinceră, fac din carte o frescă a trecutului cultural-artistic al ţării, descoperind în acelaşi timp spiritul românesc . În dialog, Ioana „şi-a redeschis sufletul încuiat cu trei lacăte".
Vorbeşti în albumul pe care l-ai scos acum, în ianuarie 2011, despre 45 de ani de fericire cu Sergiu. Care este secretul acestei fericiri?
Niciodată nu m-am plictisit!
Secretul ar fi să nu te plictiseşti? Că pasiunea trece...
Nu trece! Asta e, că nu trece. N-a trecut.
Nu?
Nu! Şi apoi mai cred că trebuie să ştii să te reînnoieşti mereu. Să te reînnoieşti întotdeauna. Fără să faci expre, dar tu însuţi să te reînnoieşti„Ioana e viaţa!” a spus Sergiu despre mine...Tu ştii cine era el?! Cine era Sergiu? Îmi mânca aerul ! Nu voia, săracul, dar mi-l mânca. Eu nu mai respiram . Şi cred că am fost un fel de eroină . Nu să-l stăpânesc – Doamne, fereşte! –, că nu putea fi stăpânit, dar să-i rezist. Nu puteai să-i rezişti .
Ai scris că era un tumult, un vulcan, o furie. Absolut splendidă fotografia lui dirijând, pe care ai pus-o în ultimul album!
Era ceva nemaipomenit. Tumultos, bineînţeles. Un vulcan ! Şi, când îţi vorbea, crezi că era aşa, cu „Ce mai faci?” Nuuu ! Dacă nu era una ca mine cred că o dădea dracului demult . Pentru că el era , nu ştiu cum să spun foarte critic şi nu accepta o mediocritate . Era ceva teribil .Dar era şi foarte comic, foarte amuzant . Mureai de râs cu el . Când îţi povestea ceva... nu era niciodată plat . Era hazos . N-aveam un moment de plictiseală . Or, eu am mai fost măritată de două ori înainte, ştii . Şi m-am plictisit ! M-am plictisit ! M-am plictisit !
Cum l-ai cunoscut pe Sergiu?
Venise la Buenos Aires, la Teatrul Colon, să deschidă stagiunea pe care urma să o închidă Karajan . Şi m-am dus şi l-am văzut . L-am văzut şi am fost ca lovită de apoplexie . Nu mai auzisem, nu mai văzusem aşa ceva până atunci . M-am întors acasă şi i-am spus bărbatului meu cu inocenţă , inocenţă crudă, dacă vrei, sau cruzime inocentă : „Am întâlnit bărbatul vieţii mele”. Şi el s-a uita la mine şi a crezut că am înnebunit. A doua seară m-am dus în lojă şi i-am cerut lui Sergiu un autograf... A fost un coup de foudre. Pentru amândoi. A fost ca o explozie. Gata, s-a terminat pe viaţă. Şi bărbatu-meu, al doilea, spera că mă întorc. După un an, mă întâlneam cu Sergiu în Europa, la Genova. Să mă întorc? Jamais! Je suis partie pour la vie! De atunci am fost nedespărţiţi. Am fost peste tot împreună, în Italia, în Anglia, în Danemarca, în Suedia, în Germania. Peste tot.
A existat între voi o deplină armonie? Nu vă certaţi niciodată?
Mă certam cu Sergiu. Bineînţeles ! Cum să nu te cerţi ? Ce, puteai să taci ? Că venea ca un fel de furie. Şi cum nici eu nu prea sunt apa care doarme... aşa că, vezi tu, ce ieşea...
Nu vă plictiseaţi împreună! Să nu te plictiseşti ar fi unul din secrete.
Să nu te plictiseşti cred că este unul din secrete. Şi mai e ceva. Cred că trebuie să ştii să râzi. Să râzi cu „adversarul”. Şi , dacă ştii să râzi , eşti salvat . Eu l-am întrebat pe băiatul meu care se adoră cu nevastă-sa – au cinci copii fermecători : „Ia ascultă, tu râzi cu nevasta ta ?”. Să ştii că ăsta e un secret care nu e discutabil . Şi mi-a zis: „Nu totdeauna”. „Să râzi, că, dacă nu râzi, dacă nu ai de ce să râzi, te plictiseşti de te ia dracu !” Cu Sergiu am râs 45 de ani . Ceea ce este enorm . S-a prăpădit la 84 de ani. Şi spunea: „Dragă, am îmbătrânit şi eu” – dar era ca o floare – „şi femeile tot nebune sunt !”. Ştii , îi scriau o mie de scrisori . Nici nu le deschidea . „Lasă că-ţi găsesc eu una !” Erau aşa teancuri. „Lasă că-ţi citesc eu !” „Nu îmi mai citi, că mă enervează, că-s tâmpite.” Şi, pe urmă, Sergiu mai avea aşa, nişte chestii : niciodată nu citea recenziile. Le arunca. Şi eu le adunam. Le-am cules şi am nişte arhive colosale. „Ce mai strângi toate hârţoagele astea? Ce-o să faci cu ele?” „Ei, lasă-le! Lasă-mă în pace! Nu mă pisa!” Toate decoraţiile lui, peste optzeci: de aur, de argint, din nu mai ştiu ce. „Hai să le luăm!”, îi spuneam. Că primea mereu, îi dădeau prin diverse ţări şi trebuia să ne ducem când i se înmânau. „Nu, ce să le luăm, îmi zicea, că sunt grele!” Eu nu, le culegeam. Şi le am. Era... cum să-ţi spun? Era de o anti-publicitate colosală. Ce să-ţi spun? Aşa era. Şi eu m-am format după el...
Când ani aveai când v-aţi cunoscut?
26 de ani şi voiam să răzbesc. Şi era destul de greu pentru mine ca femeie... Asta e. Sergiu m-a crescut, că el avea 38, 39, aproape 40 de ani, şi eu 26 şi toată experienţa sau teoria lui despre viaţă am sorbit-o, am absorbit-o ca un burete. Chit că uneori nu eram de acord. Dar asta lucrează împotriva voinţei tale. Aşa a fost.
Muzica şi pictura te apropie de Dumnezeu, te purifică.
Sigur că da, deoarece pentru Sergiu muzica era spiritualitate pură, care trebuia să te ducă într-o altă lume. Ştii, Sergiu avea o teorie, că dacă după concert te duci la o bere şi la un cârnat înseamnă că nu ţi-a dat nimic concertul, că totul a fost degeaba. Or, asta trebuie să facă un dirijor... să insufle. „Dacă nu poţi să-mi insufli nimic, dacă nu poţi să-mi dai nimic, atunci stai acasă, stai în banca ta.
„Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.”
Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț
Momentan sunt 243 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 243 vizitatori)
Marcaje