''Lumină pretutindeni! Primăvară
Şi verde proaspăt ca un suflet nou
Şi mieii albi ca merii albi din ţară
Şi pacea-n gânduri vechi şi-n graiul nou.''
Ion Pillat, Primăvară
''Lumină pretutindeni! Primăvară
Şi verde proaspăt ca un suflet nou
Şi mieii albi ca merii albi din ţară
Şi pacea-n gânduri vechi şi-n graiul nou.''
Ion Pillat, Primăvară
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.03.2018 la 16:45.
"A cunoaste. A iubi.
Înca-odata, iar si iara,
a cunoaste-nseamna iarna,
a iubi e primavara."
Lucian Blaga
''Singura ta datorie este de a-ti salva visele.''
Amdeo Modiglianie
Angie Braun
'' Primăvara s-a întors. Pământul este precum un copil care ştie poezii.''
'' Iubirea e singura cale de a deveni noi înşine.''
'' Viitorul pătrunde în noi şi ne schimbă înainte de a se întâmpla...''
'' Lăsaţi-vă conduşi de viaţă! Credeţi-mă, viaţa are întotdeauna dreptate.''
Rainer Maria Rilke
Alb-roșu, roșu, roșu...
Mărțișorul a avut pentru mine o semnificație specială, nefiind neapărat asociat cu venirea primăverii. A însemnat Mama și ziua ei de naștere. Fiind profesoară, invariabil întreaga noastră casă devenea plină de flori și de șnururi alb-roșii, iar sărbătoarea, cu sau fără musafiri, se simțea prin fiecare fibră.
De-atunci, dar mai ales în ultimii ani, de 1 Martie sunt înclinată să mă gândesc la cămin, la atmosferă de familie, la liniște și bucurie, mai mult decât la șnururile bicolore sau la coșarii, trifoiul, potcoavele și semnele zodiacale care se vântură prin fața ochilor în aceste clipe.
Nu degeaba, rândurile de azi vor fi nu despre orice mărțișor, ci despre Mărțișor, cu majusculă – casa de poveste ce sălășuiește calmă în București, pe o colină, adăpostind lucruri, gânduri, amintiri, slove de-ale lui Arghezi.
Nu am nici pietre, nici metale
Pentru suavele tale
Diafane frumuseţi,
Adunate din sute de firimituri de vieţi,
Din floare, din rouă, din pasăre,
Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre
Cu acul şi firul.
Gândul meu ca trandafirul
S-a întristat.
Am uitat
Să culeg şi să opresc
O strachină din argintul ceresc.
Mi-l aşternuse luna pe masa cu scule
Şi puteam să fac giuvaere destule…
Trezeşte-te, haide, din somn şi din puf,
Gâdilată-n ochi de un zuluf
În care bate soarele.
Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele…
(„Nu am…”, din volumul Mărţişoare, 1936)
… Pe tăblia patului sunt gravate fire diafane de mărțișor. Prin îmbinarea lor, țes dragostea pe care ei doi o simt unul pentru celălalt. Alb-roșu, roșu, roșu… acoperișul, scările, detaliile fiecărei camere, iubirea. Toate sunt roșii cu un pic de alb.
Pentru că el este îndrăgostit de luna martie, de primăvară, de aceste două culori împreunate, de Mărțișor. Și de soția lui.Cumpărase pământ pe dealul cel mai înalt al orașului și nu visa decât la momentul când se va ivi, în sfârșit, acea casă de basm, toată în alb-roșu, toată un zâmbet, toată o înflorire. Va crește precum un Făt-Frumos, iar veselia ce va domni într-însa îi va îmbrățișa permanent. Pe el, pe iubita lui, pe copiii lui. Vor fi acolo pisicuțe răsfățate, câini drăgăstoși și fideli; păsările vor ciripi toată ziua, iar albinele vor zumzăi cu spor. Un cuib multicolor aducător de minuni.
Va apărea ca un Mărțișor mare, indiferent de anotimp. Și o să aibă grijă ca liniștea acestuia să nu fie tulburată de nimic, nici măcar de mușcăturile iernii. Frigul – ce dușman groaznic! Va face astfel încât să nu trebuiască să intre imediat în lupta cu el, să se obișnuiască încetul cu încetul, să treacă dintr-o cameră în alta, din ce în ce mai rece… Da, va fi mai ușor așa, chiar dacă va construi multe-multe încăperi.
Și pentru că tot timpul se gândește doar la venirea primăverii, visul i se va numi chiar „Mărțișor”. Și-l va feri de vânt și de deochi.…
La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema așa, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând „farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât.(…) Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de marţ. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.*
Se uită în urmă. Totul a ieșit așa cum trebuie. Casa este… Oh, casa este mai mult decât sperase vreodată. Fiecare ciucure, fiecare colț, fiecare sunet, dar, ce mai!, toate părțile văzute și nevăzute ale ei sunt o comoară. Acest roșu fierbinte care răsare de peste tot îl încălzește. Și, mai ales, simte mângâierea, duioșia cu care îi ocrotește pe ei, pe-ai lui. Și-n serile cu înmuguriri de cireș, și-n cele cu zumzăit de albine; și la povești, și la mese; și la lucru, și la odihnă. Iar camera aia mică, unde credea c-o să stea doar să viseze, a fost izvorul atâtor pagini și fericiri.
„Mărțișorul” e patria literaturii mele. De acolo au ieşit «Cuvinte potrivite» şi toate scrierile adunate acum într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie, scria Tudor Arghezi în 1972.E la fel de mândru de „Mărțișor” cum a fost de borșurile și deșteptăciunea Paraschivei, de jocul și imaginația copiilor și, bineînțeles, de cărțile lui. Poate c-o să rămână, Mărțișorul, la fel de colorat și de falnic și după ce el nu va mai exista. Poate pașii multora vor poposi aici, în alb-roșul lui de turtă dulce, și vor pleca mai departe cu un zâmbet ghiduș. Apoi, poate și alții își vor țese la tăblia patului lor niște fire de mărțișor și, astfel, vor ști ce este iubirea. Poate…
Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau uşoare?
Căci toate sunt mărţişoare.
(„Să vedem”, din volumul Mărţişoare, 1936)
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panor...rosu-rosu-rosu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.03.2018 la 19:21.
„Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”
George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului
Mai mult:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/e-atata-primavara-n-noi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.03.2018 la 19:36.
''Primăvara ne arată ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdară și anostă.''
Virgil A. Kraft
50 fotografii de primăvară superbe | A
''Primavara, dragostea si fericirea! Si cum de nu va plictiseste aceasta absurda si nauca amagire care se repeta mereu?''
Lev Tolstoi
Cristi Milla: FOTO: 10 imagini superbe di
“Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde”
Cântec de Nichita Stănescu
''Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva .''
Eckhart Tolle
Momentan sunt 259 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 258 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje