„Dar dacă nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Şi te înalţ în lumină. Şi tăcerea ta închide în ea câmpiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau de tine. Şi inventez imnuri pentru a-ţi celebra imperiul. Şi ochii ţi se închid, pleoape ale lumii.
Şi te ţin obosită, în braţele mele (…) Nu eşti decât o treaptă în drumul meu spre eternitate. Eşti făcută pentru a fi arsă, consumată, dar nu pentru a te reţine…”
Antoine de Saint Exupery -''Citadela''
Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.02.2018 la 21:16.
"Daca-aş face un salt, aş pluti în aer.
Îmi plimb numai privirea
pe cerul nopţii...
Cândva voi şti mai mult despre el.
Şirul de bărbaţi care vor purta numele meu
se termină undeva, dincolo de stele.
Întind mâna şi ating trunchiul copacului.
Ne surâdem aşa, ca şi cum
ne-am spune unul altuia
că-ntr-adevăr trăim
şi nu vom muri definitiv,
niciodată."
Nichita Stănescu
„Preţuieşte-ţi viziunile şi visurile, pentru că sunt copiii sufletului tău.”
Napoleon Hill
"Găsește câteva momente în care nu faci decât să te delectezi. Privind copacii, fii doar privitul. Ascultând păsărele, fii doar o ureche care ascultă; lasă-le să ajungă în miezul tău cel mai adânc. Lasă cântecul lor să se răspândească în toată ființa ta. Stând pe țărmul oceanului ascultă mugetul sălbatic al valurilor, devino una cu el… fiindcă mugetul acela sălbatic al avalurilor nu are trecut, nu are viitor. Dacă poți să fii în ton cu el, vei deveni și tu un muget sălbatic. Îmbrățișează un copac și relaxează-te în îmbrățișare. Simte forma lui verde invadându-ți ființa."
OSHO
,,Aşa, tinere, nu te înfricoşa de viaţă. Caută bine să descoperi adevăratele vopsele ale sufletului tău şi mâzgâleşte lumea cu ele. Nu împrumuta paleta, tonurile şi pensulele de la nimeni."
Tudor Arghezi
''Elementul meu preferat? Surpriza''.
Dimitri Mendeleev
''Viaţa este acolo unde te regăseşti şi momentul în care simţi că îţi apartine clipa, că în ea stă ascunsă o viaţă întreagă. ''
Chris Simion
''Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om.''
“Iubirea e singura noastra sansa pe Pamant.”
Marin Sorescu
"Pentru a înțelege ceea ce îl preocupă pe celălalt, trebuie să ne rugăm din inimă pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are și ne îngrijim de rezolvarea lor."
Arhimandritul Sofronie Saharov
Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.02.2018 la 16:52.
''Mi-am facut singur focul. Lemnele, cam verzi. nu prea vroiau sa s-aprinda - un articol de fond al unui ziar de opozitie a fost hotaritor.
S-acum iata-ma-s instalat in vechiul meu jilt de lei, pe care se sta de minune si se poate visa ca-n cel mai strasnic fotoliu. Cu adevarat o comoara de visuri e un foc bun in soba. Se desfac incet aduceri-aminte; imagini si glasuri uitate, inghetate de vreme, in clipa asta se dezmortesc de caldura, ca strigatele trimbitelor din povestirile fantastice ale baronului Munchausen. Hotarit, nu poti gindi decit la o anume temperatura.
Cum duduie flacara! Parca-ar fi tumultul unei multinmi in rascoala. "Libertate! Libertate!" striga din ce in ce mai amenintatoare taria cea incatusata. Deschid usa de la soba, s-o data vilvoarea se potoleste.
Ce bine-i asa! Veszi, trebuie sa stii slabi friul la vreme, s-atunci toate merg in tact. Acum flacara a imbratisat si lemnele de deasupra cu aceeasi dragoste mistuitoare. Si toate amintirile copacului falnic de ieri, trezite in fiorul ceasului acestuia, care e cel hotaritor, fiind cel din urma, incep sa cinte. Vijelii cumplite ce se napustesc, sa darime padurea, suiera si freamata vajnic in ramurisul zbuciumat, s-aud crengi rupindu-se, fosnet de frunze, chemari de bucium si tropote de cai si lungi chiote de haitasi; in departare o pusca s-aude bufnind, apoi alta; trei, patru pocnete, deodata, treptat rasunetul lor se singe, si toate zgomotele se potolesc; parca-nadins au vrut sa faca tacere - o tacere solemna pentur minunatul cintec de incheiere. In adevar, pe bulgarasii de jaratec un singur lemn a mai ramas nezdruncinat, si cum sta asa, cuprins de flacari, ca o jertfa pe rug, iata ca o privighetoare , un suflet de privighetoare ascuns acolo, cine stie de cind, in bucatica aceea de tufan, incepe sa cinte. La inceput, usor, un piuit prelung, sfios tremurat, ca un suspin, apoi tot mai larg, tot mai intetit, ridicindu-se, mladiindu-se, depanindu-se in triluri din ce in ce mai raspicate - limpezi, racoroase, dulci note de piculina, amestecate cu ceva din sunetul pe care il fac picaturile de apa pe o tava de argint. Dar lemnul, fostul lemn, se despica in doua, apoi in patru; si, biruit, rapus de taria focului, sub pale de lumini vinete si rosii, se farma si el. Cintecul tace. Mititelul suflet de privighetoare a zburat pe cos.''
Mai mult:
http://www.alexandruvlahuta.eu/opere...l#.WorQZtSF5kg
Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.02.2018 la 17:26.
Momentan sunt 462 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 461 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje