''Fiecare om este unic. Nu te compara cu altcineva ca să nu intervii în planul lui Dumnezeu.''
Baal Shem Tov
''Fiecare om este unic. Nu te compara cu altcineva ca să nu intervii în planul lui Dumnezeu.''
Baal Shem Tov
Şi ceea ce numiţi lume, trebuie să începeţi s-o creaţi: gândirea voastră, imaginaţia voastră, voinţa voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume.
Friedrich Nietzsche
Frumosul e frumos numai când îţi ridică inima la înălţimea gândurilor.
Alda Merini
''Când ştiţi cu adevărat ce înseamnă a iubi, nu depindeţi de nimeni. Iubirea nu se supune. Ea este dincolo de cuvintele de respect sau de intimitate.
Ştiţi oare ce înseamnă a iubi cu adevărat pe cineva - a iubi fără ură, fără gelozie, fără mânie, fără dorinţa de a te amesteca în ceea ce face sau gândeşte, fără a compara sau judeca? Când iubeşti, mai există comparaţie? Când iubeşti pe cineva cu toată inima ta, cu tot trupul tău, cu întreaga. ta fiinţă, mai există oare comparaţie? Când te abandonezi total acestei iubiri, "celălalt" nu mai există.
Oare există în iubire responsabilităţi şi datorii? Se foloseşte iubirea de astfel de cuvinte? Dacă faceţi ceva din datorie, există oare iubire în ceea ce faceţi? In datorie nu există iubire. Structura datoriei îl ţine pe om încătuşat şi îl distruge.
Atâta vreme cât suntem siliţi să facem ceva din datorie, nu vom iubi ceea ce facem. Când este iubire, nu mai există nici datorie şi nici răspundere. ''
''Dar dacă, în ciuda acestor lucruri, veţi dori totuşi să descoperiţi ce este iubirea, veţi vedea că frica nu este iubire, dependenţa nu este iubire, gelozia nu este iubire, posesiunea şi dominarea nu sunt iubire, chinul de a nu fi iubit nu este iubire.
Iubirea nu este contrariul urii, după cum umilinţa nu este contrariul înfumurării. Dacă puteţi înlătura toate aceste lucruri, nu prin constrângere, ci îndepărtându-le, aşa cum ploaia îndepărtează praful depus de multe zile pe o frunză, atunci poate veţi reuşi să găsiţi acea minunată floare după care omul a tânjit întotdeauna.
Atâta timp cât n-aţi obţinut iubirea - nu doar în mici fărâme ci din belşug - atâta timp cât nu sunteţi plini de ea, lumea va fi condamnata la dezastru.
Cunoaşteţi din punct de vedere intelectual că unitatea omului este esenţială. Şi iubirea este singura cale, însă cine vă va învăţa să iubiţi? Există vreo autoritate, vreo metodă, vreun sistem care să vă poată spune cum să iubiţi? Ceea ce încearcă unii să vă spună, fiţi siguri că nu este iubire.
Aţi putea spune: 'Voi încerca să practic iubirea; mă voi gândi zilnic la ea, mă voi strădui să fiu blând şi milos, mă voi sili să fiu atent cu ceilalţi". Credeţi că v-aţi putea disciplina, că v-aţi putea exersa voinţa pentru a iubi? Dacă o veţi face, iubirea va zbura pe fereastră.
Practicând o anumită metoda sau un anumit sistem cu scopul de a dobândi iubirea, aţi putea deveni extrem de iscusiţi sau ceva mai binevoitori, sau veţi putea ajunge la o anumită stare de non-violenţă, însă toate acestea n-au nimic în comun cu iubirea.
In această lume pustie şi sfâşiată nu există iubire, fiindcă plăcerea şi dorinţa joacă rolurile cele mai importante. Şi totuşi fără iubire viaţa de fiecare zi n-are nici un înţeles, fără iubire nu există frumuseţe.
Frumuseţea nu se află în ceea ce poate fi văzut; nu despre frumuseţe este vorba atunci când se spune: "Iată un copac frumos, un tablou frumos, o clădire frumoasă, o femeie frumoasă." Nu există frumuseţe decât atunci când mintea şi inima stiu ce este iubirea.
Fără iubire şi fără frumuseţe nu există virtute. Ştiţi foarte bine că încercând să amelioraţi societatea sau să daţi de pomană la cei săraci nu veţi face altceva decât să adânciţi mizeria, căci în absenţa iubirii inima este plină de urâţenie şi de uscăciune.
Dar când există iubire şi frumuseţe orice veţi face va fi drept, orice veţi face va fi desăvârşit. Dacă ştiţi cum să iubiţi, atunci puteţi orice, căci cu iubire totul este cu putinţă.
Atingem acum un punct esenţial: putem să ajungem la iubire fără vreo disciplină, constrângeri, fără cărţi sacre, fără ajutorul unor conducători spirituali, şi chiar fără intervenţia gândirii? Putem oare să o întâlnim, aşa cum uneori întâlnim un frumos apus de soare?
Mi se pare că pentru aceasta este nevoie de o pasiune arzătoare, însă de o pasiune pură, lipsită de orice ţel, de orice determinare senzuală.
Un om care nu ştie ce este pasiunea, nu va cunoaşte niciodată ce este iubirea, fiindcă iubirea se naşte numai atunci când există o totală lepădare de sine.
O minte care caută iubirea sau adevărul nu este o minte cu adevărat pasionată. A întâlni iubirea fără a o căuta este singura cale de a o găsi: a ajunge la ea pe neaşteptate şi nu ca rezultat al unor sforţări sau al unor experienţe.
O astfel de iubire nu se supune timpului; o astfel de iubire este în acelaşi timp personală şi impersonală, este atât pentru individ cât şi pentru mulţime.
Iubirea este asemenea unei flori care îşi dăruieşte parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepăsători pe lângă ea.
Floarea se află acolo pentru toţi, dar mai ales pentru cei care îşi dau osteneala să-i soarbă parfumul şi să o privească cu încântare.
Puţin importă pentru floare faptul că suntem în grădină alături de ea, sau că ne aflăm departe; ea continuă să împrăştie în jur suavul său parfum pentru toată lumea.
Iubirea este întotdeauna vie, nouă, proaspătă. Pentru ea nu există ieri sau mâine.
Ea se află dincolo de tumultul gândirii. Numai mintea inocentă ştie ce este iubirea şi numai mintea inocentă poate trăi în această lume care nu este inocentă.
Acest lucru extraordinar pe care omul l-a căutat veşnic prin sacrificiu, prin adorare, prin sexualitate, şi dureri de tot felul, va putea fi întâlnit atunci când gândirea, înţelegându-se pe sine, îşi va găsi în mod firesc propriul sfârşit. Atunci iubirea nu mai are contrar, atunci iubirea nu mai are conflict.
Vă întrebaţi poate: "Dacă găsesc o astfel de iubire, ce se va întâmpla cu soţia mea, cu copiii mei, cu familia mea? Ei au nevoie de o anumită siguranţă."
Dacă vă frământaţi în felul acesta, este pentru că nu v-aţi aflat niciodată dincolo de câmpul gândirii, dincolo de câmpul conştiinţei.
Dacă v-aţi fi aflat acolo măcar o singură dată, n-aţi mai fi ridicat o astfel de problemă, căci aţi fi ştiut prea bine ce înseamnă acea iubire în care nu există gândire, în care nu există timp.
Poate că ceea ce vă spun vă încântă şi, într-o anumită măsură, vă produce o stare de hipnoză, dar a merge dincolo de gândire şi de timp - ceea ce înseamnă a merge dincolo de suferinţă - înseamnă a fi conştient că există o dimensiune diferită numită iubire.
Neştiind cum să ajungeţi la această sursă extraordinară, ce vă rămâne de făcut? Nimic, nu-i aşa? Absolut nimic.
Atunci, lăuntric, sunteţi cu desăvârşire tăcuţi, înţelegeţi oare ce înseamnă asta? Înseamnă că nu mai căutaţi, că nu mai doriţi, că nu mai urmăriţi nimic - pe scurt, că nu mai există centru. Atunci există iubire. ''
Jiddu Krishnamurti
Mai mult: Iubirea -Jiddu Krishnamurti
Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.02.2018 la 17:32.
"Nu înseamnă că, dacă veți alege calea binelui și a luminii, problemele voastre se vor rezolva imediat, greutățile voastre vor dispare și drumul se va deschide larg și lin în fața voastră. Să nu vă faceți iluzii: atât timp cât veți avea niște datorii de plătit pentru toate legile ce le-ați încălcat într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat, veți întâmpina greutăți și suferințe. Numai după ce vă veți achita în mod cinstit datoriile, calea vi se va elibera.
Așadar, când trebuie să vă confruntați cu niște încercări, să nu vă revoltați și să nu vă descurajați. Încercați să depășiți aceste încercări, știind că vă sunt necesare și că nu trebuie să vă împiedice să continuați pe calea binelui și a luminii pentru a vă construi viitorul."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
"Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt."
Lucian Blaga - Amintire
Dar această bunătate nu poate să apară decât în urma unor modificări fundamentale în starea ta de conștientizare.
Când te oprești să mai judeci și începi să accepți lucrurile așa cum sunt, îți eliberezi mintea.
Îți creezi spațiu pentru iubire, bucurie și pace.
Iubirea este un fel de A fi.
Iubirea nu vine din exterior; ea vine din interior.
Nu o poți pierde niciodată și nu te va părăsi niciodată.
Nu depinde de un alt corp sau o formă exterioară.
Eckhart Tolle
Nichita Stanescu
Albastru pescăruș
Pe cerul limpede și poate lung
Albastru pescăruș mă cheamă,
Simt o durere că nu pot să-l ajung,
Deși tot sufletul mă-ndeamnă.
Aș vrea să zbor, când fluturii se nasc
Luminii dându-i forme de culoare,
Robia lanțului în care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.
Aș vrea să simt lumina dimprejur
Să zbor nemărginit spre cer,
A vieții păsări de azur
Să urce-naltul cât mai sper.
E vis acesta?… nu pot spune…
Nu m-am trezit și poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amara mă orbesc.
Te-ai rătăcit! De rătăcirea e un scop în sine
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind în ei lumini ce coborau.
Când obosit m-aplec peste ruine,
Același început îmi pare greu,
Tu pescăruș al zilelor senine
De ce nu-mi poți zbura mereu?
L-am întrebat și nu vrea să-mi răspundă,
Din nou am să aștept sa plece norii,
Și-l voi urma sau poate-l voi visa din umbră,
Pe-albastrul pescăruș ce va aduce zorii.
Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. Viaţa nu are nicio valoare închisă între limite. Te desăvârşeşti mereu. În fiecare răsărit de soare se naşte ceva frumos. Călătoria aceasta nu are sfârşit.
Richard Bach în Pescarusul jonathan livingston
Momentan sunt 184 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 184 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje