Omul construieşte case pentru că e în viaţă, dar scrie cărţi pentru că ştie că e muritor. Trăieşte într-un grup pentru că e un camarad, dar citeşte doar pentru a ști. Lectura este pentru el o companie în care nu preia pe nimeni altcineva și nimeni altcineva nu l-ar putea înlocui. Lectura nu-i oferă nici o explicaţie definitivă a sorții sale, dar îl conectează la o reţea densă de complicități între viaţă şi sine.
Verbul "a citi" nu acceptă imperativul. Împarte această proprietate cu alte verbe ca "a iubi" şi "a visa".
Daniel Pennac
Marcaje