Oamenii uită că preţul luxului este o cheltuială mereu mai mare de nervi şi energie, împreună cu scurtarea constantă a duratei vieţii.
Materialiştii devin atât de captivaţi de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns pentru a se bucura de confort, chiar şi după ce îl deţin.
Cât de nesatisfăcătoare este viaţa modernă! Uită-te numai la oamenii din jurul tău. Întreabă-te: sunt fericiţi?
Observă expresia tristă de pe feţele lor. Observă golul din ochii lor.
Viaţa materialistă tentează omenirea cu zâmbete şi asigurări, dar este consecventă numai în acest fapt: reuşeşte mereu să îşi încalce toate promisiunile!
Dacă omul îşi îngăduie să depindă din ce în ce mai mult de circumstanţele din exteriorul lui pentru hrana fizică, mentală şi spirituală, necăutând niciodată în sursa proprie, el îşi epuizează treptat rezervele de energie.
Posesiunea bogăţiilor materiale, fără pace interioară, este ca şi cum ai muri de sete în timp ce faci baie într-un lac.
Dacă sărăcia materială trebuie evitată, cea spirituală trebuie urâtă!
Pentru că tocmai această sărăcie spirituală, nu lipsurile materiale, stă în centrul tuturor suferinţelor umane.
Omul de ştiinţă materialist foloseşte forţele naturii pentru a face mediul omului mai bun şi mai confortabil.
Omul de ştiinţă spiritual foloseşte puterea minţii pentru a lumina sufletul.
Puterea minţii îi arată omului calea către fericirea interioară, cea care îi dă acestuia imunitate faţă de toate neplăcerile exterioare.
Din cele două tipuri de oameni de ştiinţă, despre care ai spune că oferă un mai mare serviciu?
Bineînţeles, omul de ştiinţă spiritual.
Dragostea pură, bucuria sacră, imaginaţia poetică, bunătatea, înţelepciunea, pacea şi fericirea sunt simţite în interior mai întâi în minte sau inimă, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului fizic.
Înţelege şi simte bucuriile superioare ale vieţii interioare, şi atunci îţi vor plăcea mai mult decât distracţiile trecătoare ale lumii exterioare.
Toate plăcerile fizice apar la suprafaţa corpului şi sunt experimentate de minte prin sistemul nervos.
Iubeşti plăcerile exterioare ale simţurilor pentru că s-a întâmplat să fii prins de ele de prima dată, şi de atunci ai rămas prizonierul lor.
Aşa cum unii oameni se obişnuiesc cu închisoarea, aşa şi muritorilor le plac plăcerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior.
În majoritatea cazurilor, simţurile ne promit o mică fericire temporară, dar ne dau la sfârşit tristeţe.
Virtutea şi fericirea interioară nu promit mare lucru, dar sfârşesc prin a-ţi da fericire veşnică.
De aceea, eu denumesc fericirea care durează, cea interioară, a sufletului, „Bucurie”, iar distracţiile nepermanente ale simţurilor „Plăcere”.
Paramahansa Yogananda
Daniel B. Holeman /
Răspunde cu citat
Marcaje