''Doi ochi posedă sufletele noastre: pe când unul este prizonier în timp, celălalt observă lucrurile sublime și eterne.''
Angelus Silesius
''Doi ochi posedă sufletele noastre: pe când unul este prizonier în timp, celălalt observă lucrurile sublime și eterne.''
Angelus Silesius
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.12.2017 la 17:01.
Menirea omului, este aceea de a descoperi ce este el, ce este lumea şi ce este Logosul „în care ne avem viaţa, trăirea şi fiinţa”.
Ani îndelungaţi de muncă şi experienţă sunt necesari până când omul să înceapă să înţeleagă această „înţelepciune a lui Dumnezeu care era pentru el un mister”, şi să descopere „planul lui Dumnezeu care este Evoluţia”.
Aceasta îi este menirea eternă: să descopere în el însuşi şi în ceilalţi materia, animalul şi pe Dumnezeu.
Viaţa întreagă este un vast laborator, în care omul învaţă cum să acţioneze, ajutat fiind în demersul lui de numeroase mijloace de instruire; acestea sunt religiile şi filosofiile, ştiinţele şi artele timpului său.
Suferinţele constituie de asemenea mijloace de instruire şi deşi oamenii, în majoritatea lor, nu le acceptă bucuros, acestea îi ajută să-şi plătească datoriile pe care le-au acumulat.
Dar instrumentul cel mai atrăgător dintre toate îl constituie înţelepciunea ascunsă, care ne dezvăluie planul lui Dumnezeu şi care se adresează atât minţii cât şi inimii cum nici o altă revelaţie nu a făcut-o până acum.
Jinarajadasa
Josephine Wall Fantasy
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2017 la 21:35.
”Există un cuvânt magic ”iubire” pe care oamenii ar trebui să-l ceară așa cum cer pâine.”
Federico Garcia Lorca
''Problema pâinii de care am nevoie eu, este o problemă materială, problema pâinii de care are nevoie aproapele meu, este o datorie spirituală.''
Nikolai Berdiaev
TONE AANDERAA Paintings / Peinture
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2017 la 00:49.
Fiecare calatorie pe care am facut-o mi-a schimbat viata. Fiecare drum pentru care mi-am pregatit bagajul si inima mi-a desenat cate o amintire pe zidurile niciodata albe ale memoriei. Fiecare plecare m-a obligat la o intoarcere la adevaruri importante.
Drumurile, in doi sau in mai multi, ne arata unii altora asa cum suntem cu adevarat. Situatiile iesite din cotidianul comun ne dezvaluie adevaratul chip si relatiile reale, sentimentele pe care ni le purtam unii altora, intr-adevar. Oamenii exceptionali isi pastreaza lumina si in situatii exceptionale. Cei meniti sa-ti fie liman fericit te fac sa te simti acasa langa ei si pe o margine de rapa, si pe malul unui rau secat. Iar sufletele-pereche, cei pe care ii iubesti, prietenii tai de nadejde, vor intelege frumusetea cu ochi asemenea ochilor tai, isi vor deschide inima ca sa impartasiti emotia intreaga, traita deodata, ca o imbratisare, ca un sarut. Mi-e drag sa plec, pentru ca mi-e minunat sa ma intorc, mai senina, mai indragostita, mai bogata cu amintiri. Mai inteleapta. Dar, inainte de fiecare plecare, astept zorii cu freamat de care se sperie somnul. Imi randuiesc in gand toate rosturile lasate acasa si pe cele catre care ma avant, ca intr-o expeditie. Si de fiecare data imi amintesc de cuvintele din Ciresarii – „nopti dinaintea marilor plecari, panze albe, nesfarsite…”. Si, dupa ce-mi sarut tiptil copiii adormiti, pentru bucata ramasa de noapte, redevin, eu insami, copil.
Sursa:http://alice.revistatango.ro/panze-albe-nesfarsite-383
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.12.2017 la 00:41.
Cîte ceva despre Femeie
Respectul faţă de femeie este în primul rînd respectul faţă de viaţă. Mereu neînţelese, mereu prea puţin iubite, femeile rămîn un mister chiar şi pentru ele însele. Fascinante, ambasadoare ale frumuseţii şi gingășiei, ale dîrzeniei și iubirii, ele reuşesc doar prin simpla lor prezenţă să facă viaţa mai interesantă, lumina mai blîndă, greutăţile mai uşoare, durerile mai suportabile, provocările mai mari, competitivitatea mai acerbă, autotransformarea mai dorită!
Să le desluşim misterul sau doar să le iubim? O dilemă mereu de actualitate, un mister mereu în mişcare. Femeia! - o putere nebănuită, însă mereu necunoscută, chiar și pentru ea însăși!
Puţine femei sînt conştiente de puterea pe care o au (cel puţin asupra bărbaţilor), dar şi, în general, asupra organizării şi dezvoltării Vieţii. Ne atrag, dar puţini bărbaţi şi le doresc cu adevărat trezite, în deplinătatea puterilor lor! În general, femeile au nevoie de mai multă încredere în ele însele, dar şi de bărbaţi capabili să le asigure cadrul dezvoltării plenare a sufletelor lor misterioase, copleşitoare, fascinante, complexe.
O femeie puternică nu este femeia care şi-a dezvoltat atribute specifice masculinităţii, ci femeia conştientă de feminitatea ei, adusă la stadiul de exprimare plenară. Puterea unei femei nu vine din faptul că ştie să trăiască pe picioarele ei, aşa cum au ajuns să creadă mulţi bărbaţi în zilele noastre că ar trebui să fie o femeie. Puterea unei femei provine din faptul că se poate abandona total misterului din propriul ei suflet, se poate abandona cu totul iubirii ca Principiu Etern şi Absolut, se poate abandona emoţiilor copleşitoare şi inefabile. Bărbaţii au o atracţie mai mare faţă de femeile aşa-zis independente, dar fug de o femeie care li se abandonează cu totul, care îi copleşeşte cu iubire şi li se dăruieşte fără rezerve, pentru că în faţa unei asemenea femei, trebuie să vii cu o masculinitate pe masură, cu o putere a verticalităţii de excepţie, cu o deschidere plină de curaj faţă de misterele vieţii. În faţa unei femei capabile să manifeste emoţii cît Universul de mari, tu, ca bărbat, trebuie să creezi spaţiul care să le cuprindă, altfel produc dezastre şi în tine şi în ea. Pentru a genera atît de mult spaţiu cît să cuprindă sufletul unei femei îndrăgostite, nu este chiar la îndemîna oricui! Şi atunci preferăm iubirile călduţe, emoţiile temperate! Fie totuşi ca … în vastitatea lumii, miraculoasele iubiri să înflorească! Fie ca femeile excepţionale să întîlnească bărbaţi de excepție! Fie ca orice femeie şi orice bărbat să trăiască o iubire excepţională! Iubirea să ne trezească deopotrivă pe toţi!
Cristian Turcanu
"Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea."
Liviu Rebreanu
“Multe povești de iubire se încheie cu un eșec! Și totuși, de fiecară dată când un bărbat și o femeie reîncep să iubească, ei trăiesc cu speranța că, în sfârșit, și-au găsit acum sufletul pereche… Oare de ce nu se întâmplă așa? Fiindcă ei nu cunosc toate elementele ce intră în joc în clipa întâlnirii. Ei descoperă că au anumite afinități și își închipuie că este de ajuns. Ei nesocotesc că, această atracție ce îi îndeamnă unii către alții nu este o necesitate superficială, ușor de satisfăcut, ci manifestarea unui fenomen cosmic ce se referă mai întâi la sufletul și spiritul lor.
De aceea, înainte de a se realiza în planul fizic, întâlnirea, uniunea dintre un bărbat și o femeie trebuie să se realizeze mai întâi în înalt, în lumea divină, în lumea luminii. Această uniune din înalt este condiția de îndeplinit pentru ca uniunea lor din lumea de jos să devină solidă, durabilă, și să producă niște creații de cea mai mare frumusețe.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Momentan sunt 301 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 300 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje