"Există oameni, clipe, locuri și sentimente pe care nu le vom putea uita decât odată cu ultima noastră bătaie de inimă."
"Există oameni, clipe, locuri și sentimente pe care nu le vom putea uita decât odată cu ultima noastră bătaie de inimă."
Ultima modificare făcută de latan.elena; 02.12.2017 la 03:01.
''Omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire.''
Ileana Vulpescu
''Nu vreau să par filozof, dar viaţa mea începe cu sfârşitul ei. Orice om nu este altceva decât ceea ce îşi aduce el însuşi aminte despre sine. Bunăoară ,viaţa mea este ceea ce ţin eu minte despre mine. Uneori, exagerat de mult,alteori, mai nimic. Nu ştiu dacă copacii şi-aduc aminte ceva despre ei înşişi. Mă mai gândesc că reflexul condiţionat nu este totuna cu amintirea, şi nici cu deprinderea, şi nici cu dexteritatea. Nu e pe vrute şi nevrute uitarea, după cum nu e pe vrute şi nici pe nevrute amintirea. Câmpul atemporal al amintirii se grupează spontan după o stare de spirit fericită sau dezastruoasă a clipei intonate ca un imn, ridicând-o în măreţie sau zvârlind-o în gunoi. Văd că am început să vorbesc, însă, cam sentenţios şi am început să mă iau foarte în serios pe mine însumi.''
Nichita Stănescu - Antimetafizica
Exceptional Illustrations by Murat Tur
Tudor Arghezii
Morgenstimmung
Tu ti-ai strecurat cintecul in mine intr-o dup-amiaza, cind
Fereastra sufletului zavorita bine
Se deschisese-n vint,
Fara sa stiu ca te aud cintind.
Cintecul tau a umplut cladirea toata.
Sertarele, cutiile, covoarele.
Ca o lavanda sonora.
Iata,
Au sarit zavoarele.
Si minastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cintecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii in incaperea universului inchis.Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele
Mi-s
Subrede birnele, ca foile florii.
De ce-ai cintat?
De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
Puccini's 'Un Bel Di, Vedremo' Text and Translation - ThoughtCo
Traducerea acestei pagini
Ultima modificare făcută de latan.elena; 02.12.2017 la 16:49.
"Ca să-ți fie drag să trăiești trebuie să iubești oamenii. Să iubești măcar câțiva într-o viață."
Ileana Vulpescu
Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.
Omar Khayyam
"Aveți pensula, aveți culorile: pictaţi-vă Raiul și apoi intrați în el."
Nikos Kazantzakis
Art Gallery
''Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate atinge, chiar dacă ele rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor.
Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă.''
Carl Gustav Jung
Dimitra Milan, 2000 | Whimsical /Surre
''Singura bucurie pe lume este de a începe. A trăi este frumos, pentru că a trăi este a începe, totdeauna, în fiecare clipă.''
Cesare Pavese
Val Răzeşu
POVARĂ PENTRU VIS
Val Răzeşu
Când noaptea eşuează la țărmul unei flori,
Ascunde-mă în tine, povară pentru vis,
Învăluie-mă-n gânduri cu liniştea din zori
Şi cu ninsoarea albă a florii de cais.
Şi poartă-mă sub pleoape, se clatină-n balans
Albastrul din înalturi şi roua cade lin,
A-ncremenit pe buze, din tainicul ei dans,
Lumina ce mă naşte din cântec şi suspin.
Pe geana dimineții, hai, scrie-mă cu mir,
Într-un sărut încap atâtea începuturi,
Şi cheamă-mă pe gura cu trup de trandafir,
Fiorii veşniciei să se prefacă fluturi.
Ascunde-mă când umbra, insinuînd pumnale,
Va despărți la țărmuri norocul de destin,
Aşteaptă în clepsidră nisipuri criminale,
O singură eroare, şi plec, şi nu mai vin...
19 noembrie 2016
VAL RĂZEŞU
Momentan sunt 103 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 103 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje