Aceasta este adevărata convertire:
o focalizare a tuturor energiilor sale într-un singur punct,
şi acest punct este Prezenţa divină
căreia omul i se oferă şi i se abandonează.
Este o Prezenţă de Iubire lucrătoare
şi omul, deschis cu totul şi receptiv,
va recunoaşte îndată modul lui Dumnezeu de a lucra şi „metoda” Sa.
Dificultatea în această Lucrare a omului,
să nu uităm, singura sa Lucrare,
este deschiderea fără condiţii,
fără nici un amestec din partea egoului,
acceptarea nudă a realităţii momentului aşa cum este,
în liniştea absolută a minţii.
Alphonse Goettmann – Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om
„Nimeni nu a reușit să măsoare, nici măcar poeții, cât poate inima să ducă.”
Zelda Fitzgerald
“Nu știm încă ce este adevărata frumusețe a unei ființe, fiindcă ne oprim prea mult asupra formei. Dacă această formă este armonioasă, plăcută, noi exclamăm: „Ce frumusețe!” În spatele formei, mai există însă un altceva de cunoscut: emanațiile ce vin din cel mai profund loc al acestei ființei, viața care curge… Iar dacă am putea merge în lumea de dincolo pentru a vedea acea parte din ea ce trăiește în regiunile celeste, am descoperi o frumusețe și mai mare: splendoarea spiritului. Splendoarea spiritului este însă de o esență mult mai subtilă pentru a fi exprimată în cuvinte.
Adevărata frumusețe nu se poate descrie; este viața pură, viața care țâșnește… Priviți un diamant asupra căruia a căzut o rază de soare și sunteți orbiți de acea scânteiere, de acele străluciri de culori… Iată adevărata frumusețe! Cu cât o ființă reușește să capteze mai mult lumina pentru a se impregna de vibrațiile, de licăririle ei de culori, cu atât mai mult ea se apropie de adevărata frumusețe.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Nichita Stanescu
Zarul - Nichita Stănescu
Eu te văd pentru că există vedere,
te aud pentru că există cântec,
te miros pentru că există flori,
te îmbrăţişez pentru că există braţe,
te merg pentru că există drumuri,
te sper pentru că există îngeri,
te răsar pentru că există lumină,
te mângâi pentru că există câmpuri,
te mănânc pentru că există iarbă,
te dor pentru că există rănire,
te chem pentru că ai un nume,
şi mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru că există pierdere.
„Amorul este compensarea morţii. Amorul nu este, deci, decât voinţa de a trăi a speţei, trebuinţa de a se perpetua în paguba iluziilor şi bucuriilor trecătoare pe care omul le simte.”
Arthur Schopenhauer
Le mage
Și ea e atât de frumoasă
"Eu iubesc să ascult în fiecare seară Sonata lui Enescu pentru vioară şi pian în La minor, numărul 3
Ea-mi fredonează prin casă îm fiecare zi dansându-mi stângaci: „Mă înec în ochii tăi, la la la la lei”.
Mie-mi place să gătesc mâncăruri sofisticate şi sunt obsedat de felul în care preparatul arată în farfurie
Ea mă serveşte în fiecare dimineaţă la pat cu banala omletă şi banala cafea condimentate cu zâmbetele ei de bucurie.
Cartea mea favorită este „Eseu despre orbire” şi o recitesc de fiecare dată când am timp
Ea-mi povesteşte în fiecare dimineaţă cum se interpretează fiecare vis al ei, după Freud, în contratimp.
Mie-mi place să revăd la un pahar de vin roşu, sec, filmele lui Kubrick, Tarantino şi Hitchcock
Ea vrea să ne uităm cu un castron plin de nachos între noi la comediile cu Chris Rock.
Mie-mi place să ieşim cu prietenii şi să socializăm,
ei îi place să adoarmă în braţele mele şi să stăm mai mult amândoi în casă.
Eu sunt atât de urât în toate acestea
şi ea e atât de frumoasă."
Momentan sunt 24 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 24 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje