Elena Latan

[latan.elena]

Val Răzeşu

TREN DE NAVETIŞTI

A mai trecut prin noi o gară
Şi-un asfințit de soare pe obraz,
Ne-a expirat permisul pentru vară
Şi toamna ne pândeşte la macaz.

Trec clipele cu roțile în fugă,
Rămân în urmă stele arse scrum,
Locomotiva fluieră a rugă
Şi la semmal tăcerea scoate fum.

Eu sunt deja urcat în trenul sorții,
Întârzierea la peron, precară...
În amintiri, să stai în fața porții,
Îmbrățişându-mă cu tot cu gară.

Purtăm în noi o taină fără nume,
Fără de vârstă trec prin noi poveşti
În care cai aleargă plini de spume
Şi sub aripa lor nu mă găseşti.

Ce dans de umbre şi lumini pe şine,
Şi, între noi sunt îngerii mai trişti,
Ce rai flotant am locuit cu tine,
Iubirea noastră, tren de navetişti...

24 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

"Orice vizibil este un invizibil ridicat la starea de mister", spune Novalis.
Când acest "invizibil" ne atinge
lumea se metamorfozeazã.

De fiecare dată când ne găsim într-o stare de transparenţă,
viaţa este plasată sub semnul unei alte ordini
şi aceasta străluceşte în mijlocul dezordinii lumii.
Omul poate atunci să se „vadă” pe el însuşi într-o altă lumină
care îl ridică deasupra tenebrelor din viaţa sa.
Această stare îl va face să sesizeze mai bine cum
transparenţa este legată şi de forma sa corporală interioară.

K.G. Durckheim– LA VOIE DE LA TRANSCENDANCE

[latan.elena]

Ramona Sandrina



''Toți oamenii apar în viața noastră cu un scop. Unii ne ucid, alții ne vindecă. Unii sunt lacrimi, alții sunt zâmbete. Unii sunt lecții, alții binecuvântări! Unii ne părăsesc, alții rămân să ne iubească! Știu doar, că oricare ar fi scopul întâlnirii noastre, nu simt decât o mare bucurie, binecuvântare și iubire! Atingerea ta a trezit în mine ceva ce nimeni nu a reușit! Pe mine! De aceea, eu te voi urma veșnic! ''

[latan.elena]

Daniel Eggert





VIATA înseamnã dinamicã, miscare, transformare...
Nu existã oprire, ci o liniste profundã...
Existã o liniste a vietii care este altceva decât linistea mortii în care nimic nu mai miscã.
Linistea vietii este acolo unde nimic nu mai împiedicã miscarea de transformare.

K.G. Durckheim

[latan.elena]

East Coker



Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un şir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-şi taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele şi Luna
Drum spre pieire şi-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Şi plâng cometele cu mia,
Vânând înaltul şi câmpia,
Sucind vârtejuri în tot locul,
Ce lumea îmboldesc spre focul
Ce mistuită vrea s-o vadă
Mai înainte de domnia
Calotei vaste de zăpadă.

[latan.elena]

''Mi-a placut intotdeauna sa cred ca problemele omenirii ar putea fi rezolvate, intr-o buna zi, de o conspiratie de poeti: un mic grup se pregateste sa decida soarta lumii, pentru ca doar poetii, doar acele fiinte care-si lasa inima sa zboare, care-si lasa libera propria fantezie fara sa simta povara cotidianitatii, sunt capabili sa gandeasca diferit. Si tocmai de acest lucru noi avem nevoie astazi: sa gandim diferit.''

Tiziano Terzani

[latan.elena]

''Nu ştiu dacă tu sau eu existăm, dar undeva există poezii despre noi.''

Linh Dinh

[latan.elena]

''Frumosul este ceva cumplit, înfiorător! Infiorator, intelegi? Pentru ca nu poti sa-l cuprinzi, nu poti sa stii ce-I acolo in fond, si nici n-ai cum sa stii, fiindca Dumnezeu ne-a pus in fata numai enigme. Aici se intalnesc toate extremele si toate contradictiile salasluiesc laolalta...Sunt atâtea taine care ne înconjoară!''

Fëdor Dostoevskij

[latan.elena]

''Care se încred în Dumnezeu fără nici o dovadă, afară de Cuvântul Său, primesc cel mai mare număr de dovezi vizibile ale dragostei Sale. ''


C. G. Trumbull

[latan.elena]

MariusTucă



Ştiu numele tău

Ştiu numele tău
Răsare în fiecare dimineaţă
În gândurile mele
Dar nu-l spun cu voce tare
Îmi e teamă să nu se destrame poezia
Aerul ei fragil
Şi al tău totodată
Îl spun în gând
Să nu destabilizez chimia
Nici măcar în şoaptă
M-aş da de gol
Că mintea mea te poartă.

Marius Tucă

Francois Fressinier, 1968 | Figurative