Elena Latan

[latan.elena]

Nu corpurile noastre fizice își formează pasiunile, poftele și temperamentul, ci acestea vin dintr-o altă lume și își caută corpul corespunzător. De aceea fiecare om este înzestrat cu o entitate sufletească foarte precisă.
Cine este în stare să studieze în mod real omul, acela știe că oamenii diferă unul de altul, că nu există doi oameni identici referitor la pasiuni, pofte și natură corporală. În privința naturii corporale fizice, ei pot fi doar puțin diferiți unul de celălalt, dar oamenii sunt foarte diferiți referitor la entitatea lor astrală.
Înainte de a se naște un om, se revarsă către locul nașterii corpul astral al omului, suma instinctelor, poftelor și pasiunilor care se dezvoltă mai târziu în corpul fizic și se pun cu lumea exterioară în acțiune reciprocă. Iar în acest corp astral, ca ființă cea mai lăuntrică a omului întrupat, se află ființa spirituală superioară propriu-zisă a omului.
Această ființă spirituală superioară a omului coboară dintr-o lume și mai înaltă și se înconjoară în lumea astrală cu ceea ce numim substanță a dorinței, substanță astrală. Așa străbate el rapid lumea astrală cu iuțeala vântului.
Corpul astral al omului există în lumea astrală cu mult timp înainte de nașterea omului. Acesta are o formă luminoasă de clopot și coboară pe corpul omenesc pentru a-l spiritualiza.

Rudolf Steiner

Andromeda Galaxy In Sky

[latan.elena]

Dumitru Matcovschi


Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.







Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

Antoine Salameh Stock Photos and Pictu

[latan.elena]

''Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranță.''

Alexandre Dumas

[latan.elena]

Totdeauna mi-am imaginat iubirea

ca pe o floare de lumina,

stralucitoare,nepretuita ,mirosind a Mir,

culeasa din suflet si oferita ,

cu gratie si recunostinta ,

fiintei care a facut-o sa infloreasca .

Bucuria este coplesitoare iar uimirea este fara margini

cand mireasma dumnezeiasca

iti impartaseste mai intai sufletul

apoi iti cuprinde toata fiinta .

Simti cum valuri din cea mai sublima energie

curg peste tine ,ca o vraja.

Stii ca esti in Gratia Divina !

Elena

[latan.elena]

Dar dacă Dumnezeu înseamnă flori şi arbori
Şi munţi şi soare şi clar de lună,
Atunci şi eu cred în el,
Atunci cred şi eu în fiece clipă,
Şi viaţa mea toată nu-i decât omelie şi liturghie,
Şi comuniune prin văzul ochilor şi prin auz....
Ascult de voinţa lui trăind, spontan,
Precum cel care deschide ochii şi vede,
Şi îl numesc clar de lună şi soare şi flori şi arbori şi munţi,
Şi-l iubesc fără să mă gândesc la el,
Şi îl gândesc văzând şi auzind,
Şi cu el drumeţesc însoţindu-l clipă de clipă.

Fernando Pessoa , Paznicul turmelor

[latan.elena]

Descântec

În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, –
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.
Ci ziua să mă uiţi, te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum şi vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ţi fie altcuiva prinos,
dar noaptea – numai mie credincios.
În şuierul sirenelor citeşte
şi-n vântul ce loveşte-n nori hoţeşte
cum ard, căzut în al urgiei cleşte,
să ştiu că steaua încă nu-mi păleşte,
că undeva, cu fruntea între deşte,
o fată, aşteptându-mă, tânjeşte.
Te rog – vegheată de tăceri depline,
în clinchete de ploi diamantine,
când gerul zugrăveşte-n geam sulcine,
când visul calea somnului aţine,
în nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine…

Evgheni Evtușenko

[latan.elena]

''Cine nu vede raiul pe pământ, sigur nu-l va vedea niciodată.''

Parintele Arsenie Boca

[latan.elena]

George Tarnea - Balada Ultimei Iubiri


Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

[latan.elena]

''Te-am aşezat în mijlocul lumii ca să poţi privi mai uşor în jurul tău, să vezi tot, să pătrunzi tot. Te-am creat ca pe o fiinţă nici cerească nici pământească nici muritoare nici nemuritoare, ca să fii tu însuţi liberul tău plăsmuitor şi biruitorul tău.
Tu poţi coborî până la a deveni animal sau poţi să te înalţi până la a te naşte ca o fiinţă divină. Restul vietăţilor primesc când vin pe lume ceea ce le trebuie, spiritele înalte sunt de la început sau imediat după aceea ceea ce ar trebui să fie.
Numai tu poţi creşte şi inflori după propria ta voie. Tu singur porţi în tine sâmburele unei vieţi universale.''

Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate

Maher Art Gallery: Vlad Gury

[latan.elena]

''As schimba vietii mele mai ales ceva semne de punctuatie.
As renunta la semne de intrebare pentru ceva exclamative
si cele doua puncte le-as folosi pentru a clarifica lucrurile cu adevarat importante.
As inchide mai intai ceva paranteze,
si as lasa la o parte altele pe care nu le-as deschide deloc.
As pune mai multe virgule si mai putine puncte;
as adauga mai mult spatiu ca sa-mi dedic mie insumi mai multa atentie.''

Serena Santorelli