''Calea mea este ruta universului: de aceea straluceste pentru mine fiecare stea, de aceea rasuna pentru mine, in conceptele spirituale si relatii, armonia astrilor.''
Johann Gottfried von Herder
''Calea mea este ruta universului: de aceea straluceste pentru mine fiecare stea, de aceea rasuna pentru mine, in conceptele spirituale si relatii, armonia astrilor.''
Johann Gottfried von Herder
''Dar mai degrabă,
ea, privirea, ne ţine
la un capăt al ei fructificaţi.
Suge din noi cît poate,
părînd a ne-arăta
îngerii copacilor şi ai
celorlalte privelişti.
Copacii ne văd pe noi,
iar nu noi pe ei.
Ca şi cum s-ar sparge o frunză
şi-ar curge din ea
o gîrlă de ochi verzi.
Suntem fructificaţi. Atîrnăm
de capătul unei priviri
care ne suge.''
Nichita Stanescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.11.2017 la 11:04.
noiembrie subțire ca firul de păianjen,
ca liniștea din frunze, ca târgul ațipit
trecând prin vinuri leșuri de amintiri nătânge,
crâșmare, toarnă-mi viața pe lame de cuțit!''
Camelia Radulian
,,Uităm. Ne vindecăm aşa prin uitare de răni şi lacrimi, ne curăţă de toate ale noastre iubirea, dimineţile şi nopţile, soarele, florile, îmbrăţisările, ploile, ceaţa, anotimpurile... Întâmplari noi le şterg pe cele vechi, ne rămân în suflet doar umbre - umbra durerilor, a fericirilor, umbra iubirilor, umbra zilelor de ieri, a căderilor şi-a zborurilor noastre. Printre umbre ni se rătăcesc speranţe, credinţe, " paduri ce ar putea să fie/ şi niciodată nu vor fi" - cum zicea Blaga. Suntem alcătuiţi din fum şi magie de-o clipă. Nimic şi tot în mâna timpului fără de odihnă. Urmă de energie cu formă de-o clipă, parte a unei energii universale infinite. "Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă." Logică a ilogicului, căutări,singurătăţi, zâmbete,lupte fără capăt cu ceilalţi, cu noi înşine şi ... vânt.
Şi esenţiale nu sunt durerea sau fericirea în sine ci modul în care te înalţi sau te cobori trăindu-le, seninul sau încrâncenarea cu care primeşti ce ţi-e dat de trăit. Pe cerul nostru interior numai noi aprindem sau stingem lumina, asta se reflectă în ochii noştri, în seninătatea sau ipocrizia zâmbetului, chipul ni se rescrie după suflet, îmbătrânim senin sau acriţi de vremuri, trăim intens sau supravieţuim târându-ne prin propria viaţă. Indiferent de întâmplările trăite, eu cred că ne suntem artizani ai propriului interior. Adică, suntem ceea ce suntem, nu în funcţie de experienţe ci în funcţie de cum alegem să primim experienţele alea, în funcţie de ce le lăsăm să facă din noi - ura sau iubirea,bucuria sau spaima de viaţă, laşitatea sau puterea, frumosul sau urâtul din noi. Pentru că toate există în sufletul nostru îngemănate într-o dualitate fără sfârşit - depinde doar ce culori alegi să foloseşti în propria-ţi viaţă! "
Nina Tarchila
„Aş vrea să nu fi trecut degeaba prin viaţă. Ploaia care cade acum pe straşină , pe geam şi pe asfalt şi care miroase a vară, aş vrea s-o fixez, să rămână aici, pe foaia aceasta, ca o pânză din cele făcute să nu piară, ca să trăiesc şi eu cu ea, mereu, în fiecare din picăturile ei, şi ea prin mine, să trecem împreună prin toate picăturile vieţilor care vor urma… şi să rămânem aici, ca acum când îi ascult rostogolirea…”
''Nu ştiu ce mă împiedică să fac un pas mai departe, nu ştiu ce m-a tras tot timpul înapoi şi ce-mi dă acum tracul, panica asta. S-ar zice că pânza de păianjen s-a întins şi s-a tot întins până aici. Dar mai departe nu e la fel?!... Păianjenul ţese harnic, ar putea să mă înghită, dar se joacă cu mine. După cum vezi, am vrut să fug, să scap din plasa lui, dar iată-mă prinsă în plasă.''
Cella Serghi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.11.2017 la 14:48.
Lecție inutilă de logică
Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
Octavian Paler
''Vad in ochii tai intrarea in toate bisericile lumii, si acolo il gasesc pe Dumnezeu''
Exista cuvinte pe care, atunci cand le auzi sau le citesti, te coplesesc cu senzatia ca ai fi vrut tu sa poti sa dai glas trairii miraculoase, in care te recunosti pe de-a-ntregul. Gasim in vorbele superbe ale altora semne ale propriilor iubiri sau deznadejdi. Descoperim, cu uimire fericita, ca si altii au simtit ca noi, si au gasit inaintea noastra puterea de a canta, de a scrie, de a recita, ceea ce si pe noi ne-a coplesit prin prea multa frumusete, prin maretie.
Am ascultat astazi, cum ascult mereu in drumurile mele, cantecele razvratite, adanci, ametitoare, splendide, ale lui Peter Gabriel. Si am descoperit intr-una dintre piesele lui un vers pe care l-am simtit pana-n adancul sufletului: „In your eyes, I see the doorway to a thousand churches”. Vad in ochii tai intrarea in toate bisericile lumii, si acolo il gasesc pe Dumnezeu, am soptit catre dragostea mea, putand de-acum sa dau glas unei simtiri ravasitoare, pentru care nu gasisem cuvinte… Am rasfoit apoi, intr-un exercitiu ametitor, cele mai frumoase amintiri despre lucruri citite sau auzite, care mi-au sagetat inima de-a lungul timpului.
„A venit toamna. Acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta”
Nichita Stanescu
„Ce frumoasa esti in prag de vara, Cand mirosi a mere ce se coc, Cerul in fiinta ta coboara, Trupul meu din trupul tau ia foc.”
Adrian Paunescu
„Si trupul tau, care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri, Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri”
Ommar Khayyam
„De ce taci, cand fermecata sufletu-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine, vreodata?”
Mihai Eminescu
„Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire, pentru inaltul pact ce ne uneste, Timbrat de-a fericirii stea subtire, -Si-ti multumesc si pentru desnadejde”
Nina Cassian
„Focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara. De iubire-ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara”
Serghei Esenin
Si periplul printre cuvinte care ne-au schimbat viata, printre miracole pe care am tanjit sa le spunem chiar noi, ar putea continua… Si va rog, daca doriti, sa-l duceti mai departe.
Sursa:http://alice.revistatango.ro/cuvinte...-am-tanjit-379
Ognian Kouzmanov, 1979 | Tutt'Art@
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.11.2017 la 16:31.
'' Sunt uneori stări care parcă își pierd durata. Nu știi-sau nu-ți mai aduci aminte-când au început, ce le-a dezlănțuit, cum se transformă. Și totuși, din beatitudinea aceea tulbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îți rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificația ei.''
Mircea Eliade
“Nu vreau sa cred ca suferintele sanctifica si ca infrangerile sunt necesare.De ce ar trebui sa ne apropiem de adevar numai plini de rani?De ce ar trebui sa fim sfasiati de un vultur ca sa avem curaj? Oare fericirea nu e apta sa ne invete ceea ce ne invata suferinta? Nu exista un drum spre arta si spre noi insine care sa nu treaca prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a strabatut pamantul si iadul”
Goethe
,,Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se aproprie de Dumnezeu.''
(autor necunoscut)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.11.2017 la 02:53.
Momentan sunt 60 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 60 vizitatori)
Marcaje