Elena Latan

[latan.elena]

Dumitru Ichim


PSALM CE S-A JURAT PE PÂINE


Ești nopții mele ziuă, ești zilei mele seară -
Neajunso, nepermiso, miraj din dune-n dune,
Pe umăr, loc aripei, ia forma de vioară
Să-Ți zbor tristeți ascunse ce Cartea nu le spune!

În iad să-mi fie mintea, să ardă-n strâns de mături
Gunoaiele ce gândul aduce'-nchipuirii:
Poți Tu gândi absurdul să nu mai fim alături?
Nedrept spre-a fi dreptății, rămâi ce-mi ești iubirii!

Cum să-mi ucid vecia? Nu-i ea tot ce ne leagă?
N-ai cum să scapi de mine, ca focul de văpaie!
Mi-ai spus, când n-au fost aștri, că-s eu ființa dragă,
Și-apoi jurași pe Pâine, iar nu pe-un snop de paie,

Că nu pentru Luceafăr, Tu ai semnat cu sânge,
N-ai cum să-Ți stingi Iubirea și nici pe-a mea poți stânge!









Val Răzeşu

Este unul dintre cele mai frumoase sonete de dragoste care s-au scris vreodată. De profunzimea încifrată in figurile de stil nici nu mai încape discuție că este inegalabilă. Aveam de gând să fac un pic de hermeneutică... Dar nu, aici lăsăm ,, ca luna să sporească şi mai mult tainele nopții"...
Ne mulțumim să afirmăm că nici măcar între Adam şi Eva nu a putut fi consemnată o asemenea trăire înălțătoare. Dimpotrivă.
Doar un gând mai vreau să-l aştern. Biblia interzice jurămintele pe orice, pentru că nimic nu ne aparține, totul fiind al Domnului care le-a şi ne-a zidit. Atunci, părintele a călcat porunca? Nicidecum! A făcut singurul jurământ posibil in cer şi pe pâmânt. A jurat pe Pâine. Nu putem uita cuvintele Mântuitorului, de fapt porunca lui către ucenici, frângând azima ,, Luați de mâncați. acesta este trupul meu...........". Mirele care jură pe trupul Mântuitorului, jură cu mâinile pe aripile ce va purta înapoi către cer perechea alungată.
Plecăciune, părinte Dumitru Ichim!

[latan.elena]

Ion Minulescu

Toamna

Am tras sforile Toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă, Inventar!!!
Acum, hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.

Ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile stoarse
de ultimele picături de vlagă.
Cu răsăriturile va fi mai greu.
Sigur ne vom târgui ca-n piaţă.
Am să ţi le cedez, totuşi, numai ca să-mi laşi mie
nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi.

[latan.elena]

Nichita Stanescu


Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curând.

[latan.elena]

Percepţii

Învăţarea lecţiilor pe care le aduce viaţa necesită multă răbdare şi compasiune. E nevoie să înţelegem că nu e uşor pentru noi să schimbăm felul în care percepem realitatea. Dacă ar fi uşor, nu am avea nevoie de atât de multe lecţii.
Majoritatea lecţiilor noastre nu ne cer să ne schimbăm pe noi înşine, pe ceilalţi sau lumea. Ele ne cer să schimbăm percepţia pe care o avem faţă de noi înşine, de ceilalţi şi de lumea din jurul nostru.
Har, milă si pace, de la Dumnezeu-Tatăl si de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru!

Paul Ferrini

[latan.elena]

"Când eşti animat de un scop înalt, de un proiect extraordinar, toate gândurile tale se descătuşează; mintea îşi depăşeşte limitările, conştiinţa se extinde în toate direcţiile şi te găseşti într-o lume nouă, măreaţă şi minunată. Forţe, facultăţi şi talente adormite se trezesc la viaţă şi descoperi că eşti o persoană mult mai minunată decât ai visat vreodată să fii.”

Patañjali

[latan.elena]

''Mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja de la sine. Nu e nevoie sa le aranjezi tu; nu trebuie decât sa te pui pe tine în ordine… De îndata ce tu esti în ordine, întreaga lume e în ordine. De îndata ce tu esti în armonie, întreaga lume e în armonie!”

Osho

[latan.elena]

Mihai Eminescu



Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

[latan.elena]

„Unele lucruri ne duc într-o lume dincolo de cuvinte...”

Aleksandr Soljeniţîn

[latan.elena]

"Își dădeau seama amândoi că sufletele lor se căutau de mult, poate de mii și mii de ani.''









''Şi a găsit-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde si moi. S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a mai văzut niciodată."











''S-au privit întâi lung, citind fiecare în ochii celuilalt bucuria inimilor ce s-au regăsit după despărțiri de milioane de ani.''

Liviu Rebreanu, Adam si Eva

EIN ART

[latan.elena]

Nina Cassian


Dialog


– Frunze de toamna, frunze natange,
Miezuri de piersica, pline de sange,
Cum v-ati ranit atat de cumplit ?

– N-am banuit, n-am banuit
Ca soarele poarta-un cutit, un cutit.


Indragostitii cei lasi

Fiecare anotimp ne desparte

pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …

Iubirea noastra cea mare

a ramas inchisa-n sarutare,
de buzele noastre strivita,
ca fluturele mort in crisalida.

Prea blanda-s cu noi ! Am trait ca doi monstri

pe spinarile tinere-ale anilor nostri.
Din mierea lor, din gingasul lor stup,
ne-am ingrasat la suflet si la trup
si-acum taram greo, bucata cu bucata,
ceara suava-a casei de-altadata …

Nu, noi cei lasi n-ar trebui sa iubim !

Ne-nfricosam pe pamant si ametim pe-naltimi
domesticim suferinta, o facem caine de curte,
pentru speranta ni-s bataile inimii prea scurte …
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celalalt – si ne-apropie de moarte.