''Oamenii învaţă de când lumea şi pământul, dar la ce le foloseşte toată învăţătura, dacă nu ştiu cum să prefacă această lume într-o grădină minunată, veselă şi înfloritoare care să bucure sufletul omului?''
Fyodor Dostoevsky
''Oamenii învaţă de când lumea şi pământul, dar la ce le foloseşte toată învăţătura, dacă nu ştiu cum să prefacă această lume într-o grădină minunată, veselă şi înfloritoare care să bucure sufletul omului?''
Fyodor Dostoevsky
''Graţia este mai frumoasă decât frumuseţea,
poate fiindcă graţia e frumuseţea în mişcare.''
La Fontaine
,,Pune o lumânare pe locul suferinței tale. Există o tensiune între dreptate şi milă. Nu mai vorbi de rău pe cel sau cea care te-a rănit. Spune o rugăciune pentru acel suflet. Adună în tine compasiune, bunăvoinţă şi iubire... Îți dorești să fii fericit, nu să ai dreptate!
Iertarea poate fi un dar făcut unei persoane care nu merită. Orice act, oricât de dureros ar fi el, poate fi iertat. Iertarea este posibilă chiar şi în cele mai brutale şi nedrepte condiţii.
Cea mai bună şi sănătoasă soluţie este iertarea.
Iubim fiecare om pentru că Dumnezeu îl iubeşte şi îl iartă. Orice om poate fi iertat, inclusiv tu...
Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai compasiunii nu spre ceea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii.
Ai nădejde !"
Hrisostom Filipescu
Nichita Stanescu
Cântec de dragoste la marginea mării
Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci
printre rocile ţărmului, reci.
Marea se va preface-n păsări străvezii,
câte le-ncap ochii deschişi spre ea,
şi vor zbura fâlfâind, când ai să vii,
până-n piscul văzduhului cu o stea.
Vor rămâne prăpăstiile şi peşterile goale,
peştii vor plesni aerul prăbuşit cu cozile,
stârnind mărgeanele domoale
şi corzile.
Uite, epava corăbiei lui Simbad marinarul
cu un colţ se sprijină-n scoicile cenuşii,
cu un vârf înjunghie-n mijloc cleştarul,
peste toate punţile aleargă raci vii.
Îţi dăruiesc o stea de mare, un crab şi un delfin!
Adu-i în spinare până la nisipuri.
Mă voi preface orb şi am să vin
cu braţul întins, să-ţi mângâi chipul.
,,Nici placerea nici durerea nu sunt vesnice.Ele se succed una alteia,precum ziua cu noaptea.Unde este placere va fi si durere.Si invers.Dupa ce ai urcat si ai ajuns in varf, trebuie sa cobori.Dupa ce ai alergat trebuie sa te odihnesti.Nimic exterior...Liniste,pace,calm,seninatate,meditatie, tacere ...Fericirea nu o poti cumpara,nu o poti pierde.E mereu in tine,in mine,in noi.Drumul conteaza mai mult decat capatul lui.Pastrez partea buna.Transmit sanatate si lumina si merg mai departe.Oamenii se schimba.Si eu.Si voi."
Hrisostom Filipescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.10.2017 la 19:34.
,,Puternici au fost întotdeauna cei care nu refuză lupta dar acceptă ceea ce ştiu că nu pot schimba şi se regăsesc dincolo de durere tot ei, cu aceeaşi căldură sufletească, cu aceeaşi tandreţe a sentimentelor, aşteptând cu înţelepciune să se vindece rana înainte de a judeca, nelăsând să le moară dramul de inocenţă şi lumină din suflet. Un fel de-a ne reinventa pe structura noastră esenţială. Oamenii care-au cunoscut durerea, aia tăioasă ca un cuţit sfredelind o rană deschisă, dar nu s-au lăsat strâmbaţi de ea, nu pot fi niciodată cruzi conştient cu cei pe care-i iubesc. Pentru c-au cunoscut infernul iar când eşti mai puternic decât durerea, ea se topeşte în sufletul tău în generozitate, compasiune, delicateţe sufletească. Pentru că, ştiind cum e când doare, nu-ţi asumi să-ţi încarci sufletul provocând şi altora suferinţă.
Viaţa nu ne dă tot ce dorim - luăm ce putem, ce suntem pregătiţi să primim sau să dăm. E ca un cântec - fiecare îl cântă cum poate. Uneori lucrurile se întâmplă pur şi simplu. Mai presus de dorinţa noastră, mai presus de lupta noastră, mai presus de noi. Nu putem decât să încercăm să nu ne pierdem sufletul, să nu uităm să trăim drept, curat şi cinstit. Cu noi înşine şi cu ceilalţi. Cinstiţi până la durere ... "
Tarchila Nina
Adrian Păunescu
Femeia
Noi între noi nu ne vom pierde
cât suferim și ne iubim
cât fosta noastră foaie verde
e lemnul patului intim .
De unde-atâta foaie verde
în toată viața noastră gri ,
când se usucă și se pierde
iubirea nopții , peste zi ?
Femeie , tragica mea țintă ,
femeie , singurul meu dor ,
apari , în noaptea suferindă ,
dispari , în ziua tuturor .
Asupra ta le-arunc pe toate
când nu mai pot să le suport ,
între curaj și lașitate
ajung la ținte ca-ntr-un port .
Si-ți dau ce-i rău în ziua mare
ca să înveți să-ți ieși din minți ,
să uiți de noaptea fără zare
când te-am luat de la părinți .
În ticaloasele oferte
din toată viața de bărbat ,
eu cum să-ncep cu foaie verde
când tot copacul s-a uscat ?
Ca pe o marfă oarecare
te manevrez și plâng ,apoi ,
și , uite , singura salvare
e să murim încet , în doi .
Îmi ești obsesia și tema
și soarta care mi s-a dat ,
dar , vai , eternă e problema
dintre femeie și bărbat .
Tu ești trufia mea umilă
când noaptea vin spre-a te iubi ,
dar te omoară ,fără milă ,
iubirea mea de peste zi .
Și un blestem întreg te leagă
de mine , să nu poți scăpa ,
și ,vai ,ființa ta întreagă
se află în puterea mea .
Te chem când stelele sunt coapte
Și parcă se vor desfrunzi,
Femeia mea de peste noapte
Femeia mea de peste zi.
“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata.” (1 Corinteni 13:4-8)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.10.2017 la 12:54.
''Totul e îngropat în noi, adânc și avem nevoie să recitim totul în lumina credinței și rugăciunii ca să cearnă Dumnezeu cele rele de cele bune și să ne putem vindeca de neiubire prin iertare și să putem iubi cu harul Lui recuperând toate perlele de iubire și tandrețe care zac îngropate în memoria noastră rănită.''
Maica Siluana
Momentan sunt 350 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 350 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje