Elena Latan

[latan.elena]

Cu mult timp in urma traia un imparat care, intr-una din zile, ii spuse calaretului sau:
– Incaleca-ti calul! Strabate calare cat mai mult pamant. Cand nu mai poti, opreste-te iar rasplata iti va fi intreaga suprafata pe care vei reusi sa o acoperi.
Sigur pe sine si indraznet, calaretul a pornit la drum si a alergat cat de iute a putut ca sa poata sa acopere cat mai mult pamant. A tinut-o asa zi si noapte iar cand obosea sau ii era foame nu se oprea deloc deoarece vroia sa acopere foarte mult pamant.
A ajuns la un punct cand a acoperit o suprafata substantiala de pamant insa, oboseala si foametea l-au strapus lasandu-l fara pic de vlaga. Apoi s-a intrebat: “De ce m-am fortat atat de mult sa acopar o suprafata atat de mare de pamant? Acum sunt pe moarte si am nevoie doar de un petec de pamant unde sa ma ingrop!”
Morala
Povestioara aceasta este foarte similara cu cea a calatoriei vietii noastre.
Ne fortam in fiecare zi atat de mult si de tare pentru a face bani si pentru a castiga putere sau recunostinta. Neglijam, din pacate, sanatatea noastra, timpul pe care ar trebui sa-l acordam familiei noastre, sa ne dedicam hobby-urilor pe care le avem si, de asemenea, sa apreciem si frumusetiile meleagurilor din jurul nostru. Intr-o zi, cand ne vom uita in urma ne vom da seama ca nu avem nevoie de chiar atatea lucruri si atunci nu vom mai fi capabili sa intoarcem timpul inapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
Viata nu este legata doar de a face bani si de a castiga putere. Cu siguranta viata nu inseamna numai munca! Munca este necesara doar pentru a ne bucura de frumusetiile si placerile vietii. Trebuie sa existe o balanta intre: munca si joaca, familie si timpul personal. Trebuie sa te decizi cum sa ti echilibrezi viata ca sa iti fie cat mai bine. Defineste-ti prioritatiile, da-ti seama daca esti capabil/a sa faci compromisuri iar unele decizii lasa-le sa fie luate pe baza instinctelor.
Fericirea este intentia si scopul vietii, este intregul tel al existentei umane. Si atunci, ia-o mai usor, fa ceea ce-ti doresti sa faci si apreciaza fiecare zi. Viata este fragila, viata este scurta. Traieste un stil de viata echilibrat si bucura-te la maxim!


http://caplimpede.ro/citeste-deznodamantul-calatoriei-tale-prin-viata-o-multime-de-lucruri-nebanuite-te-asteapta/

[latan.elena]

Un om nãscut din nou este un om care L-a gãsit pe Dumnezeu
si imediat, notiunea vagã, neclarã despre Dumnezeu
este schimbatã
cu o realitate personalã, sensibilã, accesibilã, vie.
Aici este diferenta dintre pocãintã si regret.

(Richard Wurmbrand – din vol. Oracolele lui Dumnezeu)

[latan.elena]

"Te arunci în focul sacru al vieții, te ridici peste fumul tăciunilor arși în lecțiile tale. Cum ai reușit să treci peste ziua de astăzi vei trece și peste ziua de mâine. Redescoperă valorile. Găsește sensul vieții, restul sunt detalii. Suntem pelerini prin lumea aceasta în drum spre cetatea eternă. Invitație la calm, la igiena gândurilor, la încredere în Dumnezeu, Cel care poartă de grijă tuturor. Trăiește în prezent. Timp, aplecare, suport. Ieși din cutie și din soluțiile celorlalți. Decupează soluțiile potrivite sufletului tău, creionate pe cartonul experiențelor tale.
Toate momentele vieții sunt unice. Momente importante care te-au pus la încercare. Momente care te-au făcut cine ești. Momente prin care viața îți trece prin fața ochilor. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă viitorul. Nici măcar o secundă. Iar când știi, deja se schimbă. Dacă ceva se murdărește, altceva se spală. Dacă ceva dispare, altceva apare. Dacă ceva scade, altceva crește. Dacă ceva moare, altceva învie…
Ne naștem ca să nu mai murim. Omule, numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă!
Fericirea ta e un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot aşa. Emoţia e aceeaşi, veşmântul e diferit. Astăzi ce-ai făcut pentru tine, pentru sufletul tău?
(....)
E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.
Descoperă sau redescoperă Iubirea Tatălui Ceresc! Să ai grijă de sufletul tău!
(....)
Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii. Iubirea te iubeşte aşa cum eşti, căci în iubire eu sunt tu şi tu eşti eu. Vocaţia fiinţelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit.
(....)
Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!
Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.
(...)
Orice întâlnire cu Hristos umple sufletele cu iubire, bucurie și neuitare.
(...)
Fiecare om are relația sa personală cu Dumnezeu și cu cei din jur. Nu există un șablon de iubire sau de sfințenie prin care toți oamenii să treacă și să bifeze altruismul, iertarea, mântuirea și altele asemenea. Oricine are emoția sa, povestea sa, balada sa, căderea și ridicarea sa. Fiece suflet este un diamant neprețuit. Iubirea cheamă iubire. Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui Hristos în celălalt. Iubește și iubirea te va învăța să iubești curat.
Nu ne va întreba Doamne dacă avem multe „cartoane” și certificări, nici ce funcții am avut, nici prin ce cercuri de oameni ne-am învârtit, nici ce mașină am condus, nici în ce casă am locuit, nici ce vacanțe ne-au odihnit, ci ne va întreba cât am iubit și cât am iertat.
Iubirea naşte îngeri. Iubirea ne face frumoşi. Iubirea ne face sănătoşi.
Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecţie a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanţe la iubire. Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii.
În iubire eu sunt tu şi tu eşti eu.""
Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

Sandor Kasza



DESPRE ABUNDENȚA VIEȚII


Secretul dobândirii abundenței vieții și a lucrurile după care tânjim - stau în capacitatea noastră de a învăța să le iubim și să le prețuim: - începând din momentul în care rezonăm cu ele și le putem exprimăm ca intenții sau ”forme gând”, - în perioada dobândirii și după materializării lor, - și atunci când le vedem la alții care deja le dețin. Îngăduindu-ne în acest fel, să le simțim la nivel emoțional prezența - vom putea intra în armonie cu ele, rezonând cu frumusețea și percepția abundenței lor, fără prejudecăți, respingeri, îndoieli, frici sau vanități ale minții.

Astfel, bogățiile și abundența vieții - o dobândesc doar cei ce înțeleg să dăruiască și să manifeste la schimb pentru ceea ce doresc să dobândească, abundența propriei energii, credințe, iubiri, prețuiri, entuziasm și pasiuni - prin gânduri, stări interioare și fapte. Ceilalți, vor continua să experimenteze sărăcia lor sufletească și Spirituală - prin egoism, nemulțumiri, insuficiențe, neîmpliniri și frici - rămânând simpli cerșetori de iubire.

Altfel spus, culegem ceea ce semănăm... iar dacă nu o facem limitându-ne doar la a cere sau a aștepta să primim - vom experimenta sărăcia și insuficiența, rămânând la mila celor dispuși să ne dea din prea-puținul sau prea-plinul lor.
sk

[latan.elena]

Sandor Kasza


·

DESPRE CORABIA VIEȚII


Pentru a dobândi împlinirea și succesul în viață, e nevoie să avem în primul rând un obiectiv și un sens al vieții. Din păcate mulți dintre noi, lăsăm lucrurile la voia întâmplării, acceptând să fim purtați de vânt. Atunci însă, când consecințele vieții ne devin potrivnice, adesea, în loc să ne trezim la adevăr, și să ne conștientizăm greșelile prin care ne-am condamnat lasuferință - continuăm să ascultăm de aceleași imbolduri greșite ale minții și ale credințelor noastre care ne-au îndepărtat de adevăr.

În loc să ne schimbăm direcția, modul de gândire și acțiunile, pentru a alege cale credinței în Dumnezeu, a iertării și a asumării ghidării Lui prin iubire, acceptare și eliberarea minții de judecăți, acuze, învinuiri și risipe de energie prin frici și gânduri ce exprimă insuficiențe și nemulțumiri - continuăm să le hrănim menținându-le consecințele în viața noastră și în destinul familiei alături de care trăim. Din păcate, ceea ce se întâmplă atunci când nu ne asumăm greșelile, nu doar că pierdem lecțiile vieți, ci ne agravăm tot mai mult situația, atât din punct de vedere financiar, profesional și economic, cât și din punctul de vedere al sănătății trupești.

Problema ce mai gravă însă, este faptul că, nu înțelegem că, în mare măsură cauza eșecurilor noastre, provin din propriul bagajul karmic, iar dacă discutăm de o relație de familie și greutățile cu care se confruntă, deja discutăm de un bagaj karmic comun al celor doi, care pe linie descendentă poartă povara greșelilor descendenților fiecărui partener în parte. Din păcate ruperea lanțului cauzal, poate fi făcută doar de cei ce-l primesc pe Dumnezeu în viața lor (prin gând, atitudine și faptă ecologică, față de ei și semenii lor), și dobândesc mântuirea și capacitatea de a ierta și a se ierta - fie prin conștiință individuală fie prin rugăciunea rostită la adresa Lui, printr-un crez neîndoielnic și desăvârșit.

Dacă peste povara karmică pe care o ducem în suflet, adăugăm și povara greșelilor și a lecțiilor neînvățate și neasumate din propriile consecințe de viață, sau din suferințele pe care le provocăm conștient sau inconștient (prin atitudine, gânduri și acțiuni negative, ostile, neecologice energetic, etc) - față de terți, față de partener (înșelare, minciună, trădarea așteptărilor, agresiuni fizice sau psihice, etc), față de noi înșine (prin învinuire, vinovății, lipsă de iubire sau auto-crucificare) sau față de copii rezultați ca fruct al relației sau prin asumare (atunci când îi agresăm fizic și/ sau psihic) - nu facem altceva decât să ne condamnăm și să-i condamnăm la suferință, ajungând chiar să perpetuăm povara karmică peste generații, dacă nu dobândim claritatea și înțelegerea pentru a ne înțelege cauza poverilor, și a rupe (prin iertare și schimbarea atitudinii față de viață și semeni) șirul lor cauzal.

Ca să primim, trebuie să învățăm să dăruim și să ne dăruim, însă în mod ecologic, fără a dăuna sau leza la nivel energetic prin acțiunile noastre, intereselor celorlalți, sau chiar ale celor pe care vrem să-i ajutăm. Atunci însă, când la nivel mental, prin gânduri și emoții, suntem preocupați cu a ne hrăni percepțiile , neajunsurile și suferințele, nu facem altceva decât să le ancorăm de noi, materializându-le și perpetuându-le în viața noastră în cercul vicios al consecințelor și al destinului defavorabil... care va deveni tot mai aspru pentru noi și cei dragi. A înțelege asta, ne ajută să ne regăsim vibrația credinței și a iubirii, pentru a ne detașa de zonele întunecate ale rănilor noastre sufletești provocate de mânii și ne iertărilor vechi, de lipsă de credință, și de iubire...

Dacă învățăm să acordăm atenție mentală obiectivelor, idealurilor, năzuințelor și acțiunilor noastre, subconștientul ne va sprijinii. El ne va ajuta să ne înfrânăm toate gândurile și emoțiile negative prin care hrănim energetic exact ceea ce nu ne dorim. E nevoie sa alegem de fiecare dată când apare un gând negativ în dialogul nostru mental - să ne reorientăm în mod instant gândurile către vizualizarea unor imagini favorabile, opuse celei ce ne crează disconfort, să alegem să vedem în locul problemei, soluțiile și să le reflectate în alegeri și acțiuni benefice, dublate de vibrația credinței, iubirii, entuziasmului, pasiunii și încrederii în forța noastră și în ajutorul dat de Dumnezeu.

În loc să ne preocupăm gândurile cu a ne hrănii nemulțumirile, și în locul resemnării sau a așteptării ajutorului venit din afară, este esențial să alegem să iubim și să credem în varianta pozitivă a percepțiilor gândurilor și rezultatelor noastre. Este esențial să învățăm să ne fixăm obiective curajoase, și mai ales să credem în capacitatea noastră de a le împlini. Știind unde vrem să ajungem, și cum să ajungem acolo unde ne propunem, și planificându-ne acțiunile și consecvența manifestării lor (fără a fi nerăbdători sau încrâncenați în a reuși), vom ști să ne dozăm timpul, energia și emoțiile, pentru a porni înarmați cu credință și curaj la drum (debarasați de orice urmă de îndoială sau neîncredere în reușită), și a ne împlini obiectivele.

O corabie fără cârmă, busolă, traseu de navigare (care să cuprindă punctul de plecare, traseul optim și punctul de sosire), și fără un cârmaci,care să aibă în vedere, resursele, capacitatea de a se orienta, a înțelege provocările și marea și a dezvolta abilități pe traseu - va naviga pe mări învolburate, își va pierde încărcătura, și va rata direcția de navigare și portul de sosire.

Așadar, o persoană care vrea să aibă succes în viață - va trebui să aibă încredere în partenerul său și să merite și încrederea lui, și să evite să navigheze pe oceanul vieții fără cârmă și țel. El va trebui să învețe să navigheze (bazându-se pe forțe proprii și pe abilitățile pe care și le dezvoltă) spre port, atât pe oceanul liniștit, atunci când vântul și curenții sunt prielnici, cât și pe cel învolburat, când vântul și furtuna sunt mai puternice - chiar și atunci când este învăluit în ceața dezamăgirii și se află în mijlocul opreliștilor.

Atunci când cârmaciul își va pierde răbdare și încrederea - și-și va abandona credința și Dumnezeul, el va eșua... Fără credință, iubire și iertare, va rătăcii pe mări învolburate, orbit de propriile griji, supărări, prejudecăți și nemulțumiri, chiar și atunci când Dumnezeu îi va trimite bărci de salvare...
sk

[latan.elena]

Sandor Kasza



DESPRE MIRACOLUL CREDINȚEI ȘI AL IUBIRII



Omul este o ființă divină înzestrată prin suflet cu har divin. Sufletul devine astfel măsura propriei noastre valori și conștiințe, privind modul în care suntem, gândim, simțim, avem, facem și trăim. În ecuația vieții și a dăinuirii noastre infinite, ca Spirit energetic cu inteligență și rațiune de sine stătătoare (fie trăim experiența întrupării în ființă umană, fie ne ducem menirea ca Spirit liber în a-și alege experiențele și forma de exprimare), Dumnezeu, ca simbol al Creației și al Luminii, ne este călăuză și sursă de viață. Astfel, a-L accepta ca prezent în noi, și prin conștiință trează - înseamnă a-L primi în viața noastră și ca mod de exprimare (prin gânduri, emoții, alegeri și fapte), lăsându-ne călăuziți de El (prin devenire, asumare, acceptare, credință și iubire), spre Lumină.

Suferințele și bucuriile prin care trecem în viață, sunt căi care, prin experiența consecințelor, ne confirmă sau ne infirmă dacă prin ceea ce suntem, gândim, simțim, facem și experimentăm prin rezultate - suntem sau nu pe calea desăvârșirii noastre spirituale, prin conștiință și Adevăr divin. Atunci când prin rezultatele noastre, trăim abundența, suficiența, cumpătarea și mulțumirea, prin tot ceea ce suntem, avem și facem, înseamnă că trăim în iubire, acceptare, pace sufletească și adevăr al inimii. În situație opusă însă, când grijile, problemele, nevoile, insuficiențele, nemulțumirile, supărările, învinuirile, respingerea, neasumarea, deznădejdea, disperarea, mania sau neputința ne copleșesc - experimentăm lipsa Luminii divine, lipsa energiei iubirii, necredința și îndepărtarea de Dumnezeu.

Pentru a schimba o viață plină de supărări și griji, într-una a abundenței, mulțumirii, cumpătării și păcii sufletești, e nevoie să acceptăm prezența lui Dumnezeu în noi (ca vibrație energetică a stărilor noastre pozitive - ce domină ființa și-și dezvăluie prezența prin iubire, optimism, entuziasm, pasiune, pozitivitate, bucurie, compasiune, empatie, etc), și la nivel mental, emoțional și perceptual. Până nu-L vom primii, vom fi sortiți să experimentăm suferința, dezamăgirile, deznădejdea, nemulțumirile și neîmpăcarea - iar și iar... până la epuizarea finală sau până la asumarea Lui.

Omul care nu-l primește pe Dumnezeu în viața sa (ca simbol al iubirii, pozitivității, bucuriei, dăruirii, iubirii, prețuirii și a abundenței sale), nu se poate vindeca de întunericul și rănile din sufletul și inima sa, și astfel nici de suferința sa. Omul care nu l-a acceptat pe de-a întregul în viața sa, nu va primi de la El dezlegare pentru vindecare, căci el voit sau din nesăbuință inconștientă, a rupt conexiunea energetică cu EL. ”Reînnodarea” legăturii rupte cu Dumnezeu, trebuie să-l facă omul din proprie convingere... și nu din vreo rațiune sau imbold exterior ori din vreun interes superficial.

Dumnezeu nu ne poate ajuta și nici susține o viață prosperă, dacă noi nu-i atribuim prin crez, prin abandon al susținerii dreptăților vanitoase ale minții, prin acceptare, iertare, asumare și iubire necondiționată (renunțând la orice formă gând sau atitudine care exprimă și manifestă lăcomii, insuficiențe, nemulțumiri, supărări, vinovății, mânii, negativitate, îndoieli, judecăți, critici, necredințe, neîncredere, respingerea schimbării, etc) - puterea deplină de a o face și nu-i cerem ajutorul.

Când îi cerem ajutorul lui Dumnezeu, Prin energia credinței și a iubirii, deschidem un canal energetic prin care ne conectăm la El și la Sursa abundenței Sale. Însă ceea ce trebuie să înțelegem atunci când Îi cerem ajutorul - nu trebuie să o facem pentru a dobândi lucruri sau ajutoare materiale, și nici să avem iluzia că El sau altcineva decât noi, va face partea de acțiune sau de muncă.

Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să Îi cerem ajutorul, pentru a ne da claritate și înțelegerea prin urmarea căii și a călăuzirii sale,prin: - a ne ”activa” auzul și a-i înțelege astfel cuvintele și mesajul (trimis prin consecințe și prin spiritul mesagerilor umani), - a ne activa ”văzul” pentru a vedea lucrurile, oamenii și viața (dincolo de percepțiile, iluziile și nevoile egocentrice, sau de dreptatea și a ”rațiunea” subiectivă a minții, bazate pe convingeri, prejudecăți sau cunoașterea sa limitată), prin prisma Adevărul inimii și a iubirii necondiționate.

Când vrem să schimbăm vechiul cu noul, e nevoie să conștientizăm și apoi să înțelegem efectul în timp, pe care îl are și-l va avea asupra noastră și a celorlalți - păstrarea situației de fapte, actuale. Și apoi să luăm decizia de a ne elibera de ele, ”înarmându-ne” cu răbdare, acceptare și asumare a propriilor consecințe: - fără a permite unor îndoieli sau gânduri ”răzlețe” temătoare, să ne abată de la drum, și - fără a ne opune vreunei forme de învățare a lecțiilor consecințelor ce ne aparțin, - alegând să ne păstrăm în permanență crezul și vibrația pozitivă a Luminii, prin gânduri și valori pozitive ale sentimentelor, atitudinilor și acțiunilor, care prin alegeri și fapte dominate de entuziasm, pasiune și iubire, se oglindesc mereu în rezultate pozitive.

Dacă după ce ne regăsim cadența vieții și ne va fi din nou bine, vom uita la un moment dat să prețuim ceea ce am dobândit, vom cădea din nou. La fel se va întâmpla și când ne vom păstra răbdarea sau crezul în noi sau în materializarea intențiilor noastre exprimate prin gânduri și fapte. Când lipsa răbdării sau îndoiala ne șubrezește din nou credința - vom cădea din nou în patima, supărărilor, frustrărilor, nemulțumirilor, mâniilor sau furiilor. Atunci, vom dematerializa tot ceea ce am clădit, iar negativitatea noastră - ne va întoarce din nou împotriva noastră, a vieții și prin ele, împotriva lui Dumnezeu.

Atunci când vibrațiile ne sunt scăzute prin gânduri negative, necredințe, prin lipsa iubirii și prin atitudini ostile vieții și celorlalți și ne manifestăm ne prețuirea față de ceea ce suntem, avem și facem, sau față de ceilalți - îL respingem și-L abandonăm pe Dumnezeu și iubirea sa. Printr-o astfel de atitudine, nu facem altceva decât să semănăm în viața noastră semințele discordiei și al suferinței, distrugând tot ceea ce am clădit și am primit în dar, atunci când încă nu eram orbi și lipsiți de credință, și puteam iubi și prețui.

Printr-o astfel de atitudine ne condamnăm la frică, nefericire și rătăcire. Ne abandonăm sufletul energiilor și spiritelor malefice, care pun stăpânire pe tot ceea ce suntem, gândim, simțim, credem, avem și facem. Atunci când ne înstrăinăm de propriul suflet și intervine abandonul Sinelui nostru Spiritual, lupta trebuie să o ducem singuri. Însă această percepție ”a luptei cu viața”... (și crezul în izbândă și eliberare..., fără a conștientiza nevoia de evada din întunericul din noi), este doar efectul iluziei și a controlului minții.

Din păcate atunci când rătăcim într-o astfel de stare, nu putem nici percepe, nici conștientiza și nici înțelege singuri, că NOI hrănit prin gânduri dominate de frici, de ”somnul rațiunii” și de părțile întunecate al sufletului nostru - spiritele întunecate și monștrii pe care-i creăm, cărora prin temeri și lipsa Luminii credinței și a iubirii - le dăm viață în lumea noastră și le permis să ne controleze percepțiile, mintea, gândurile, sentimentele, trăirile și viața.

Când ne temem că vom experimenta insuficiențe și credem că viața noastră este ”o luptă cu viața” - prin consecințele nefavorabile ale vieții, materializăm lupta, teama și lipsurile vieții. Când credem cu tărie în neputința noastră - nimeni din exterior nu ne poate salva pe noi de noi.

Dumnezeu ne poate ajuta, doar când suntem sinceri cu noi, când ne decidem schimbarea, când ne abandonăm Lui și energiei Luminii Sale și îL acceptăm asimilându-i definitiv vibrația energetică în vibrația ființei și a spiritului nostru. Nu doar temporar până ne rezolvăm problemele... precum o fac ce-i lacomi, care invocă necuratul, să-i ajute ”să treacă puntea”... ci definitiv și ireversibil, ca o metamorfoză și o uniune armonioase prin conștiință trează, a ființei noastre materiale (prin trup), cu Sinele nostru energetic (prin Spirit).

Atunci când Dumnezeu este prezent prin energia vibrația Luminii și a iubirii necondiționate, în toată ființa noastră, El se manifestă în mod miraculos și tainic, atât în viața pe care o trăim (prin gândurile, sentimentele, alegerile, atitudinea, acțiunile și rezultatele) și pe care o exprimăm și materializăm prin puterea pe care Creația divină ne-o dăruiește în consecință, cât și în viața celor pe care-i atingem prin iubirea noastră.
sk

[latan.elena]

Factorul decisiv care oferã în orice situatie
un calm interior durabil,
o sursã de pace pentru ceilalti,
este acela de a-ti accepta propriile greseli si slãbiciuni,
de a fi capabil sã cobori de pe piedestalul pe care te-ai asezat.

(K. G. Durckheim)

[latan.elena]

Sandor Kasza


DESPRE FORȚA GÂNDURILOR


Atunci când cerem lucruri pentru noi, când ne gândim la lucrurile pe care nu le vrem în viața noastră sau la problemele cu care ne confruntăm, când exprimăm supărări, nemulțumiri sau nevoi, admitem de fapt, hrănim energetic și emoțional și materializăm, exact lipsa, insuficiența și deficitul lor. Astfel, nu facem altceva decât să ne conectăm toată atenție și energia cerebra... Vezi mai mult

[latan.elena]

"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu






ABUNDENTA

Transmisie Hatori - Tom Kenyon

S-a dorit ca toti sa aveti abundenta in viata voastra. Da, pentru fiecare dintre voi, insa voi nu stiti acest lucru si ati blocat fluxul abundentei prin modul de a gandi. Exista o conceptie comuna ca unii oameni se nasc pentru a fi bogati si altii trebuie sa sufere. Aceast lucru nu este adevarat. Creatorul a facut pe toata lumea la fel, TOTI puteti avea bogatie in viata voastra. Trebuie doar sa o creati. Da, dar unii dintre voi mai au lectii de invatat despre acest subiect, si s-ar putea sa le fie mai greu decat altora sa o creeze, dar nu ar trebui sa fie o problema si veti gasi aceasta abundenta.
Irositi asa de mult timp Pamantesc traind in trecut, necrezind in voi insiva, avand dubii despre abilitatile voastre, etc. Nu mai puteti schimba ceea ce a fost, de ce va preocupa acest fapt. Cand va eliberati de trecut, aveti posibilitatea sa va creati viitorul in mod mult mai facil. Energia economisita prin eliberarea de trecut va ajuta in acest demers. Abundenta care este a voastra de drept poate incepe sa intre in viata vostra in orice fel ati cerut. Cei care cred ca bogatia este ceva gresit, mai mult ca sigur nu vor avea abundenta. Cum poate cineva sa obtina lucrurile dorite, daca nu are bogatie? Gandeste-te ce poate face un individ care are mijloacele, le foloseste facandu-si viata incantatoare. Nu e nimic gresit in bogatie, ceea ce faci cu ea conteaza. Gandeste-te unde in viata ta ti-ar place sa ai abundenta si indeparteaza toata gandirea negativa cu privire la acea zona. Apoi priveste cum se schimba viata ta. Este foarte simplu.

ABUNDENTA
Recunostinta + Atitudine
= Abundenta
Atragerea abundentei
Abundenta supercede si include prosperitatea. Telul pentru Prosperitate in locul Abundentei poate duce la lacomie – ca niciodata destul!!Abundenta include Iubirea si Lumina – care va poate aduce bucurie si implinirea sufletului!
Doua sentimente sunt fundamentale pentru atragerea oricarui lucru in viata voastra:unul este recunostinta si celalalt este aprecierea personala. Cind iti privesti viata cu recunostinta, schimbi concentrarea pe ceea ce-ti place.Cind schimbi concentrarea pe ceva, mai mult din acelasi lucru vine catre tine. Aceasta este Legea atractiei.Recunostinta nu apare deoarece Universul spune : “Ia uite!
Cineva este recunoscator, hai sa-i dam mai mult pentru ca merita o recompensa mai mare.”Universul este un loc neutru si raspunde numai la concentrarea atentiei”.
Recunostinta plaseaza concentrarea ta pe latura pozitiva a oricarui subiect, iti plaseaza atentia pe a avea ceva, mai degraba decit pe lipsa unui lucru. Daca practici recunostinta si intelegi ceea ce ai deja, iti schimbi nu numai concentrarea, ci si vibratia, in directia a mai multe lucruri pe care le doresti. Vezi, nu poti cere nimic din ceea ce inca nu ai.
Daca te-ai nascut pe o insula, undeva unde nu sunt pasari si deci nici oua, nu vei putea sa ceri mai multe oua. La fel se pune problema si cu ceea ce-si doreste inima.
Cind ceri abundenta, deja o ai. Cind ceri sanatate, deja o ai.
Vezi, daca picioarele tale sunt bolnave si nu poti merge, bratele tale sunt inca bune de munca, nu-i asa? Esti tu total dependent de sanatate? Nu. Tu stii ca sanatatea este parte din ceea ce esti tu. Cele Patru Principii ale Creatiei sunt cine esti tu, ele nu sunt lucruri de care ai nevoie. Sau trebuie sa le descoperi. Poate ca trebuie sa ti le amintesti, dar asta-i tot.
Sanatatea, bunastarea, abundenta, dragostea si puterea de a crea sunt ceea ce esti. Ele sunt fiinta ta, sufletul tau si ele sunt expresia lui Dumnezeu prin tine. Iti spunem in deplina cunostinta de cauza: Nu poti cere ceva ce deja ai.
Cu recunostinta te poti concentra pe prezent. De exemplu, sa spunem ca tu cauti o relatie intima, care sa-ti asigure un prieten, dragoste si toate lucrurile pe care le doresti de la un partener. Aceste lucruri sunt deja in viata ta, exprimate prin prieteni care sunt in viata ta. Prietenii tai iti ofera compania, dragostea, intelegerea si multe alte lucruri. Cind cauti un partener, multi dintre voi se concentreaza pe singuratate si daca te concentrezi pe singuratate, indepartezi oportunitatile care te leaga de acel cineva special. Cind intelegi ca ceea ce doresti este deja acolo si-ti schimbi concentrarea pe ea, intaresti prezenta si cauza pentru a creste.


Daca iti spui: “Nu pot simti recunostinta deoarece sunt atit de nefericita cu viata mea”, atunci lasa-ne sa-ti spunem: Sentimentele sunt rezultatul gindurilor;gindul este catalizatorul pentru tot ceea ce gindesti. Te poti auto-invata cum sa simti recunostinta prin exersarea ei. Asa cum poti exersa aprecierea personala pentru a incerca propria dragoste, poti de asemenea sa incerci recunostinta si sa incurajezi acest sentiment in tine.

Daca vrei sa intre ceva in viata ta stai si gindeste-te la toate aspectele. Ia in considerare esenta a ceea ce doresti.

Daca-ti doresti mai multi bani, ce reprezinta banii pentru tine? Pentru multi banii sunt sinonimi cu libertatea. Ce reprezinta? Abilitatea ta de a crea un mediu care sa-ti faca placere sau orice alt lucru asociat cu a avea bani. Odata ce–ti dai seama ce reprezina banii pentru tine si intelegi rolul lor in viata ta incepe sa scrii toate partile vietii tale care au acelasi rol. Odata ce-ti dai seama unde este prezent acest rol, vei incepe sa atragi mai mult din acelasi lucru. La sfirsitul fiecarei zile scrie toate lucrurile pentru care esti recunoscatoare, toate lucrurile care contin esenta lucrurilor din care doresti sa ai mai mult si va dura ceva pentru a schimba concentrarea ta sub aspect pozitiv a problemei pe care o doresti.
Iata si alte exemple care te vor ajuta. Sa spunem ca banii reprezinta libertatea ta de a calatori si a explora. Daca acesta este rolul banilor pentru tine, atunci poti avea acest rol in viata ta sub forma unui automobil. Binecuvinteaza aceasta masina! Toate lucrurile au constiinta, chiar si lucrurile acestea ca automobile, case si masini de spalat.

Imagineaza-te acordat cu esenta automobilului tau si multumeste ca ea reprezinta esenta libertatii din viata ta. Ai putea dori sa multumesti masinii tale de fiecare data cind pleci intr-o calatorie si sa reafirmi ca acel vehicol este manifestarea dorintei tale pentru mobilitate si libertate. Viata ta nu este niciodata de acord cu ceea ce doresti. Poate fi ceva sub forma diferita, sau intr-o cantitate care sa fie mai mica decit iti doreai, dar este acolo mereu. Am observat ca cei mai multi dintre voi care insistati de a dori ceva, tindeti sa va concentrati pe lipsa. Va lamentati incapacitatea de a calatori si vedeti un lucru care va tine departe de aceasta, departe de voi.
Printr-un simplu gest de recunostinta vei incepe sa-ti schimbi concentrarea pe partea de a avea din ecuatie.
Recunostinta nu este o obligatie spirituala, nu este o lege spirituala pe care oamenii “buni” si “iubitori” ar trebui s-o urmeze. Este o confirmare a iubirii deja existente in viata ta. Foloseste Legile Universale in beneficiul tau. Daca apreciezi toate lucrurile cu recunostinta, incepi sa radiezi iubire si din acest moment, devii magnetizat pentru iubire, sanatate si bunastare, abundenta si evidenta faptului ca esti creator.




Aprecierea personala este suprema. Nu exista ceva mai important decit sa te simti bine prin cine si ce esti tu. Daca te percepi cu apreciere deschizi usa multor lucruri de a intra in viata ta. Nu mai este o problema de dorinta sau abilitate, ci o problema de permitere.

Cit de mult iti vei permite sa ai astazi?

Daca ar exista 999 oameni carora sa le poti vorbi si i-ai intreba care din toate aceste subiecte este cel mai important, ti-ar spune, in deplina cunostinta de cauza, fara indoiala sau ezitare, ca propria apreciere este cea mai importanta dintre toate.Propria apreciere este cheia spre cresterea ta spirituala, spre iluminare, cu problemele umanitare, este considerata solutia tuturor problemelor.
Timp de multe generatii ati fost invatati ca aprecierea persoanei voastre inseamna aroganta si este necorespunzatoare. Vi s-a spus sa va faceti mici si sa nu ginditi prea departe de voi, deoarece nu meritati o astfel de adoratie si recunoastere. Va aducem un alt mesaj. Va spunem ca este timpul sa va apreciati si ca, fara propria apreciere, toate celelalte lucruri pentru care va straduiti sa le faceti va vor ocoli sau vor ramine o lupta.
Daca inveti sa apreciezi cine esti tu si ce ai de oferit lumii, toate calitatile pe care doresti sa le dezvolti, cum ar fi rabdarea, acceptarea, iubirea, compasiunea, grija si vointa vor fi ale tale. Asa cum este adevarat intru totul, ce este in tine se reflecta in afara ta. Ceea ce simti se manifesta in lumea ta. De aceea, daca doresti sa dezvolti iubirea, rabdarea si compasiunea este dragostea pentru sine, rabdarea cu sinele si compasiunea pentru sine pe care trebuie s-o dezvolti.
“Poti sa dai numai ceea ce ai deja.”
Nu ti se pare ca are sens? Daca ai numai putina iubire pentru tine, atunci nu vei putea sa oferi iubire autentica, de ex. acceptarea altuia. Vei oferi numai prefacatorie, spunindu-ti ca esti iubitor si bun, dar cind oferi iubire trebuie sa fie cu “dus si intors”. Trebuie sa porneasca dintr-o inima deschisa, care este deschisa de asemnenea pentru cel care primeste. Multi dintre voi care se concentreaza pe a da, intimpina greutati in a primi. Dar este la fel cu folosirea energiei intr-o baterie.
Cu cit dai, cu atit ai mai multa energie proprie de oferit. Cind esti deschis la primire, atunci devii conducator pentru univers, un canal pentru iubire. Iubirea universala pura, iubirea lui Dumnezeu incepe sa curga prin tine. Aceasta iubire, aceasta energie este sursa intregii vieti si asa cum ai devenit acest canal, te alimenteaza, te tine sanatoasa si in bunastare si iti permite ca abundenta sa curga libera in viata ta.
Propria apreciere ar spune: ma accept exact asa cum sunt. Este vorba si de a recunoaste darurile tale unice.
Lumea ta este plina de artisti, vindecatori, mari bucatari, arhitecti, profesori si oameni care fac miracole, care toti vor fi descoperiti. Ei nu au fost inca descoperiti deoarece nu le-ai permis sa straluceasca. In fiecare dintre voi este un mare creator, o fiinta inalt calificata, numai gata de a fi descoperita. Multi dintre voi au viziuni in momente de inspitatie, dar apoi multi dintre voi incepeti sa va comparati cu altii si sa va spuneti ca opera lor are mai mare valoare decit a voastra.
Propria apreciere nu inseamna sa negam pe altul, sau sa credem ca suntem mai bun decit altul.Este despre a intelege partea cea mai grozava din tine, care este cuprinsa in cunoasterea si puterea universala si care poate crea miracole. Este despre intelegerea adevarului a lui cine esti tu. Adevarul lui cine esti tu este simplu. Esti copilul divinului, mai mult decit atit, esti divinul.
Undeva de-a lungul liniei, multi dintre voi aveti ideea ca sunteti aici ca sa va demonstrati valorosi fata de Dumnezeu sau alta autoritate inalta. Nu despre aceasta este vorba. Esti aici prin exprimarea liberului arbitru si vii in acest plan al existentei pentru a crea.
Pamintul ofera provocari unice. Se pare ca este mai evidenta sugestia ca esti singura si neconectata la puterea universului. Dar acesta este motivul pentru care ai ales sa vii aici. Este o infruntare la care iei parte cu placere. Nu esti aici de proba; nu vei fi eliberata din acest loc pentu purtare buna.
Nu esti aici asteptind o sansa de a pleca undeva mai bine. Cind inima ta este plina de aprecierea proprie, va arata ca o tragi spre tine.
Iti vei indruma experienta catre lume si cum te raportezi la ceilalti. Apoi cind esti apreciativ, vei avea cea mai delicioasa experineta din univers. Vei fi concentrat fizic, inima ta va fi deschisa pe deplin iubirii universului si iubirea lui Dumnezeu va curge spre tine, folosindu-te ca un canal pentru tot ceea ce este maret. Nu exista experienta mai mare decit aceasta, sa fii fizic si spiritual in acelasi timp. Acesta este motivul pentru care planeta noastra este atit de populata, pentru ca multe, multe suflete doresc aceasta experienta si propria apreciere este cheia.
Cind privesti marii profesori, cum crezi ca au ajuns acolo? Cum au ajuns Buddha si Christos la nivelele lor? Prin apreciere proprie. Numai prin iubire si acceptarea deschiderii tale catre iubirea lui Dumnezeu. Pentru ca numai Dumnezeu iti poate da ceea ce esti gata sa-ti dai tie.
Nu exista un adevar mai mare decit acesta.
Sursa: dimensiuni-paralele







http://atingereaiubirii.blogspot.ro/...abundenta.html

[latan.elena]

Rugăciunea Sfântului Francisc din Assisi

Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale.
ca acolo unde este ură,
să pun eu iubire;
ca acolo unde este jignire,
să pun eu iertare;
ca acolo unde este discordie,
să pun eu armonie;
ca acolo unde este greşeală,
să pun eu adevăr;
ca acolo unde este îndoială,
să pun eu credinţă;
ca acolo unde este disperare,
să pun eu speranţă;
ca acolo unde există tenebre,
să pun eu lumină;
că acolo unde este tristeţe,
să pun eu bucurie;
O, Maestre,să nu insist atât să fiu consolat,
cât să consolez;
să fiu înţeles,
cât să înţeleg;
să nu fiu iubit,
cât să iubesc;
căci dând se primeşte,
uitând se găseşte,
iertând eşti iertat,
murind se învie la viaţa vesnică.