''Οmul este creat după chipul unui Dumnezeu care este Iubire. Cu mâini pentru a oferi, cu inimă pentru a iubi și cu două brațe care sunt exact atât de lungi cât să îmbrățișeze pe altul. ''
Phil Bosmans
''Οmul este creat după chipul unui Dumnezeu care este Iubire. Cu mâini pentru a oferi, cu inimă pentru a iubi și cu două brațe care sunt exact atât de lungi cât să îmbrățișeze pe altul. ''
Phil Bosmans
"A fi singur a devenit o boala ruşinoasă. De ce oare fuge toată lumea de singurătate? Pentru că ea te obligă să cugeţi. În zilele noastre Descartes n-ar mai scrie: "Cuget, deci exist". Ar spune: "Sunt singur, deci cuget". Nimeni nu vrea singurătatea, pentru că îţi lasă prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cât cugeţi mai mult, cu atât eşti mai inteligent, deci mai trist."
Frederic Beigbeder
„Pe imensul câmp al posibilului, fiecare putem fi un cuvânt, o frază, un roman...”
Giorgio Faletti
''Dragostea, pasiunea şi creaţia se revarsă concomitent din mine. Eu trebuie să parfumez gura pe care o sărut; eu trebuie să fiu uluită de bărbatul pe care îl ador. Eu trec ca un lampagiu; împing corăbii în larg şi dezgrop obiecte preţioase; înlătur patina de pe tablouri întunecate; acordez, armonizez, aduc în prim-plan, modelez, aduc la suprafaţă, aprind, sprijin, susţin, inspir; plantez seminţe; cercetez caverne; descifrez hieroglife; citesc în ochii oamenilor - singură - singură în activitatea mea.''
Anais Nin în Jurnal
Luminita Amarie
Scrisoare iubirii...
,,După atâta căutare, după atâtea nopți pline de nevrozismul și extazul singurătății, nopți pline de un fel de egoism în a-mi FI doar mie, după atâtea cărți citite, după atâtea răspunsuri, după atâtea întrebări, după atâtea trăiri, îndrăgostiri și pasiuni, după atâtea cuvinte, după atâtea căutări cu gândul că voi găsi piesa lipsă a existenței noastre fără a fi nevoit să fii mereu un doi pentru a fi unul, după atâta zbucium rămâne totuși o enigmă, rămâne iubirea.
Iubirea, acest singur fel în care fiecare ființă omenească plină de întrebări își găsește liniștea chiar și fără răspunsuri, iubirea este singura care te poate face să înțelegi că există Dumnezeu și că îl poți trăi, îl poți avea cu tine la masă, îl poți vedea în ochii celui iubit, în pruncii tăi, în lumina fiecăror dimineți și stelele fiecărei nopți, căci toate sunt acolo și atunci când nu se văd, doar să le simți...
Iubirea te cutremură, iubirea te distruge și tot iubirea te adună.
Am întâlnit himere în oameni, umbre cărora le bătea inima, am întâlnit atât de mult război într-un suflet și totuși atât de multă pace și dragoste, am întâlnit ura și iubirea care amestecate creau ceva dumnezeiesc, dincolo de noi am întâlnit misterul.
Ne credem invincibili, ne aruncăm în mlaștini care strălucesc la lumina soarelui, adunăm în noi dureri, bucurii, împliniri, vise, deznădejdi dar ne trezim singuri, mereu singuri.
De-am iubi...
Sunt astăzi într-un loc din care nu-mi amintesc să fi plecat vreodată, au trecut prin mine cumpene și întâmplări care mi-au îmbrăcat sufletul în culori din care mi-am făcut un fel de zid sufletesc.
Am căutat și eu iubirea, am căutat-o în oameni și am găsit-o în mine.
Am găsit-o în mine și am vrut să o arăt oamenilor dar oamenii nu caută iubirea, oamenii caută stabilitatea zilei de azi și a celei de mâine, oamenii sunt speriați de lumină și se adăpostesc la umbra îndoielii, fricii, deznădejdii.
Am căutat și eu iubirea, azi nu o mai caut, știu că există doar că trebuie să o primim, să ne deschidem, să ne lăsăm să fim.
Este o scrisoare despre iubire, da, o scrisoare iubirii.
- Dacă mă auzi, iubire, dacă mă auzi, vino și sălășluiește în inima oamenilor singuri, vino și sălășluiește în palmele pruncilor, vino și așază-te la masa oamenilor săraci, vino și împarte-te cu noi."
Sursa:http://luminita-amarie.blogspot.ro/
''Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. Dacă, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Şi, pe măsură ce secundele vor trece, eu şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru mă vor cuprinde un freamăt şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii aşa, la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la ce ceas să-mi împodobesc sufletul.''
Antoine de Saint-Exupery
,,Desigur - nu mori când îți golești sufletul în fața celorlalți dar e foarte posibil să rămâi pustiu. Rareori oamenii se apleacă să citească alt om printre rânduri, în esența ființei sale. În general cel mai simplu este să judecăm și să lipim etichete după aparențe sau după măsura proprie. A devenit nebunie să-ți pese, a devenit inutil să încerci din răsputeri să fii onest în relațiile cu ceilalți. Pentru că de fapt celor mai mulți nu le pasă decât în măsura în care nu le încalci egocentrismul și nu le soliciți prea mult îngăduința. N-ați observat niciodată că noi de fapt nu vrem adevaruri deși strigăm după ele cu ostentație? Noi vrem doar sa auzim ce ne place. Adevarul n-are miros, nici culoare, nici gust și nici formă prea bine definită iar noi am învățat să jonglăm cu el ca și clovnii cu cercurile la circ. Însă, fără să realizăm uneori, suntem cumplit de dependenți unii de ceilalți. Interconectarea asta, chiar dacă pare că sună a ceva grozav, nu e doar lapte și miere. Pentru că, poate e adevărat că fericirea e în noi și nu ne-o poate da de fapt nimeni. Dar mai e un adevăr dureros dincolo de asta - nimeni nu ți-o dă, dar fiecare om căruia îi deschizi o fereastră-nspre tine, ți-o poate lua. Și asta pentru că nu ne preocupă îndeajuns ce ecou au faptele și vorbele noastre asupra celorlalți, pentru că lăsăm să ne mănânce sufletele indiferența, pentru că ne feliem emoția de dragul convenției sociale, de teama ridicolului, apoi punem bucățile alea de emoție prin buzunare sparte, ne schimbăm hainele, pierdem felii esențiale din noi. O lume de umbre ... Și într-adevăr - nu mori când ai curajul să-ți golești sufletul în fața altora - dar dacă faci asta și ecoul se lovește doar de pereți, te simți dintr-odată pustiu. Cum e să te simți pustiu? E ca atunci când încerci să-ți adormi sufletul obosit și el se uită la tine cu ochi mari de copil și-ți spune - mi-e frig!! Și tu nu găsești nimic care să-i țină de cald până adoarme. Și te trezești stând pe marginea lumii cu frâna de zbor trasă întrebându-te: și totuși, ce-ar fi ... dacă??"
Tarchila Nina
Momentan sunt 159 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 159 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje