De dor
Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Şi mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Şi nu mi-a dat nimeni de ştire
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Şi voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind şi-n lumea de apoi.
_________________
~Angelina Nădejde~
"Am plătit cu ani din viață până am învățat că a aștepta după alții înseamnă a amâna să trăiești . Oricât de bogați am fi nimeni nu e suficient de avut încât să cumpere timp. Lăsăm clipe, ani, vise să treacă pe lângă noi fără a realiza că momentele astea nu se mai întorc nicicând. Amânăm să încercăm lucruri noi, să dăm aripi viselor, să fim fericiți, să iubim. Amânăm să trăim.
Vine o clipă în viață în care trebuie să-ți evaluezi fericirea. În viață nu contează cât pierzi, nici dacă ajungi la pământ în anumite momente, dacă ai de partea ta iubirea! Ea te ajută să te ridici, să lupți, să mergi mai departe. Iubirea îți va dărui mereu un alt început, o altă poveste, o nouă șansă la fericire."
Emilia Toros
" Cel ce se coboară în adâncimea sufletului său găsește acolo lumea adevărată unde nu e deosebire între ce a fost și ce va fi, între ce este și ce pare a fi, căci numai mintea omenească, neputincioasă de a cuprinde tot, a născocit împărțirile care sunt pricina tuturor neînțelegerilor. Inima omului dezleaga ușor toate tainele. Inima este cheia înțelepciunii "
Liviu Rebreanu
Viaţa fără libertate,
E ca un corp fără spirit.
Khalil Gibran
„Eleganţa este atunci când interiorul este la fel de frumos ca exteriorul.”
Coco Chanel
MariusTucă
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Doar lasă-mă să te scriu,
Am să inventez un alfabet nou
Pe care să-l citească stelele, inimile
Iar oamenii să-i simtă lumina
Când am să te aştern pe hârtie
Pe scoarţa copacilor, pe frunza viţei-de-vie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Te ştiu dinainte de vârful peniţei
Când te pierdeai prin alb nevăzută
Cu aripile prinse în albastrul cernelei
Zburând fistichiu ca o pasăre rară
Din necuprins în poezie
Pe fereastra deschisă dintr-o călimară.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
De pe vremea când muzele nu ştiau ce au să fie
De-atunci îmi colindai inspiraţia şi eul
Nimic din noi n-avea să se mai piardă
Când tu singură te tipăreai fără să se ştie
În mintea mea, pe pagina de gardă,
Ca-n copilărie, în caietul de caligrafie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Atunci când îmi spui acelaşi lucru mie
Când treci prin mine şi-mi furi rimele şi rostul
Şi eu fără cuvinte te iubesc ca prostul
Că îmi rămâne din toată această nebunie
Doar verdele ochilor tăi risipit pe hârtie
Sau poate e albastru, ori căprui, domnişoară erezie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Scrisă cu roşu ca o sărbătoare-n calendare
Până la care ţii post de mine
Aşteptând cuminte să-ţi dau eu dezlegare,
Şi suferinţelor tale bune de tipare
Pentru istoria literaturii iubirilor frugale
Cu mine ca prefaţă şi totodată poezie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Prinsă în pânza albă de hârtie
Făcută din bucăţi de timp, aripi, ciocolată
Pe cât de ireală, pe atât de adevărată
Dintr-un vocabular uitat de altădată,
Îmbrăcată în aer, ie şi blue-jeans
Bătând la mine-n piept ca inima din manuscris.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie.
Marius Tucă
Nu credeam să-nvăț…
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine laț de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morţii.
Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuşi moare.
Fără numele tău, numele meu numește neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-și disperarea.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
Geo Bogza
„Ceea ce ştim despre noi e numai o parte, şi poate cea mai mică, din ceea ce suntem fără să ştim.”
Luigi Pirandello
''Mulți oameni încă nu au învățat că unul din principalele scopuri ale vieții este să ne bucurăm de ea.''
Samuel Butler
''Uneori, după mult zbucium în lume, te întorci la tine, cu înduioşarea cu care întâlneşti un vechi prieten.''
Nicolae Iorga
Momentan sunt 575 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 575 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje