Elena Latan

[latan.elena]

Seraphine Senlis



''Am vazut duminica seara filmul Seraphine de Martin Provost, care prezinta viata si operele pictoritei Seraphine Louis cunoscuta ca Seraphine de Senlis.
Filmul m-a impresionat foarte tare prin viata grea si dificila pe care a avut-o aceasta pictorita si picturile pe care le-a creat, pline de culoare, vibrante, ce-mi par a fi o impletire intre frumusete si nebunie, intre ingerii si demonii interiori ai omului, intre Agonie si Extaz.
De cand ma stiu am o mare admiratie fata de artisti (poeti, scriitori, cantareti, compozitori, actori, sculptori..etc), iar in ultimii 3-4 ani mi s-a deschis apetitul pentru pictori si pictura, dar in toti anii mi-a ramas o intrebare in minte: ce conteaza cel mai mult in formarea unui artist: talentul/inspiratia sau exercitiul, incercarile, munca propriu zisa?''


http://kalyaana.blogspot.ro/2011/02/...ne-senlis.html

[latan.elena]

LUMEA FASCINANTA IN CARE TRAIM !!!

• 
  
  

“Ceea ce se află în spatele nostru şi ceea ce se află în faţa noastră sunt lucruri mărunte, în comparaţie cu ceea ce se află în noi”
Ralph Waldo Emerson

[latan.elena]

Credinţa este temelia dragostei. Ţine-ţi credinţa cu orice preţ! Şi aşteaptă, chiar şi mai mulţi ani, până ce dragostea va răsări din credinţă.

Credinţa este temelia dragostei. Veghează neîncetat să ţii credinţa, veghează neîncetat ca sămânţa dragostei pe care credinţa o poartă în sine să crească şi să-ţi aducă bucurie! Deoarece credinţa singură, fără dragoste, ar rămâne rece şi tristă. Când dragostea se răceşte în tine şi nu mai creşte, şi nu aduce rodul bucuriei, ţineţi credinţa şi aşteaptă! Ţine-ţi credinţa cu orice preţ! Şi aşteaptă, chiar şi mai mulţi ani, până ce dragostea va răsări din credinţă.
Dacă pierzi dragostea ai pierdut mult, dar dacă pierzi şi credinţa ai pierdut totul. Dacă pierzi dragostea, ai pierdut rodul pomului, însă dacă pierzi şi credinţa ai tăiat pomul. Dacă într-un an ţarina nu rodeşte, stăpânul răbdător îşi lucrează ţarina cu îndoită trudă, ca să rodească anul viitor. Vecinii îl îndeamnă să vândă ţarina, dar el tace şi lucrează. Când nici anul viitor ţarina nu rodeşte, stăpânul răbdător o lucrează cu întreită trudă. Vecinii îl îndeamnă şi mai mult să o vândă, dar el tace şi lucrează. Iar când în al treilea an ţarina îi rodeşte din belşug, bucuria stăpânului este întreită. Atunci vecinii tac, iar el se bucură! Dar dacă ar fi vândut ţarina în cel dintâi an, cum s-ar mai fi bucurat?
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău



http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/credinta-temelia-dragostei

[latan.elena]

“Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?” – Rumi

Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti.
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.Rumi (1207-1273) – poet mistic sufit

[latan.elena]

Iubirea mi-a dat viata

Priveşte în jurul tăuşi dacă vezi fericireaceasta este datorită iubirii.Dacă bucuria ar putea vorbiiată ce ar spune:“Iubirea mi-a dat viaţă”.La fel este şi cu mine;singura mamă pe care o cunosceste iubirea. (Rumi)

[latan.elena]

"Muzica este șoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri."

• 
  
  
  

[latan.elena]

Scrisoarea prin care Ciprian Porumbescu o cere în căsătorie pe Berta: “din gura şi de mâna dumitale aş vrea să-ţi aflu părerea asupra SORŢII MELE”







Ciprian Porumbescu, unul dintre marii compozitori români, a avut o poveste de dragoste despre care puţină lume ştie. Compozitorul sucevean s-a îndrăgostit de Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din Ilişeşti, judeţul Suceava, însă familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria. În istorie a rămas o scrisoare prin care Ciprian Porumbescu o cere în căsătorie pe Berta, dar nu primeşte nici un răspuns.
Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, într-o casă modestă de ţară, ca fiu al Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovski. În anul 1881 compozitorul şi-a schimbat numele în Porumbescu. Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă şi completă. A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, unde conduce corul Societăţii Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu şi alţii, participă şi tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistenţa cu minunatul său cântec de vioară. Apoi, cu ocazia unei burse, îşi continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societăţii Studenţeşti „România Jună”. Aici va scoate, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieţii sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou”, piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 şi 23 martie, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, opereta este montată şi la Oraviţa. Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică, timp în care a scris piesele sale cele mai valoroase. Printre lucrările sale se numără „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostaşilor români” şi altele. Ciprian Porumbescu se stinge din viaţă în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Mărioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză. Iubirea neînmplinită a lui Ciprian Porumbescu Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea mult, studia mult, iar singurele perioade de odihnă erau vacanţele petrecute vara la Stupca. Într-una din aceste luni, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti, judeţul Suceava, de care s-a îndrăgostit. Înaltă şi subţire, Berta avea să fie şi ea parte la destinul de erou romantic pentru care s-a născut Ciprian, căci povestea lor de iubire a rămas neîmplinită. Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanenţă să-i îndepărteze pe cei doi tineri unul de altul, trimiţându-şi fata în străinătate. "Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit", scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea: "Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aşi dori să-i fiu cu inima deschisă..." La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei: "Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (...) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!". La 14 martie 1881, aflând că Berta era la Rădăuţi, Ciprian Porumbescu îi trimite acesteia o scrisoare, prin care o roagă să-i răspundă dacă vrea sau nu să-i fie soţie. “Drumurile noastre se despart, oare? Ale mele, de acum înainte, sunt înceţoşate, fără ieşire şi numai imaginea dumitale aruncă, în gândurile mele, o scânteie de lumină asupra tristei mele existenţe. Sper în izbânda dorinţelor mele şi dacă bunul Dumnezeu nu mă va părăsi, totul se va schimba în bine. Să dea Dumnezeu, stimată domnişoară, să poţi înfăptui scopurile dumitale netulburată şi nesinchisindu-te de mine! Dacă, însă, se va ivi vreodată, totuşi, o împrejurare mai prielnică, nu mă îndoiesc că vei ezita să faci ceea ce inima şi mintea ţi-o cer, va fi fapta cea mai cuminte. O, dacă aş putea să-ţi scriu cât mai mult te iubesc, dar şi aşa mă tem că am mers prea departe şi, deoarece nu pot şti cine va mai arunca privirea asupra scrisorii mele, trebuie să închei, însă cu o rugăminte. Dacă vei fi la Rădăuţi şi dacă îţi va fi posibil, atunci doresc să-mi scrii. Cea mai strictă şi sacră discreţie va feri scrisoarea dumitale de privirele oricărui om. Din gura şi de mâna dumitale aş vrea să-ţi aflu părerea asupra SORŢII MELE. Sentinţa dumitale liberă şi nesilită de nimeni să hotărască ceea ce am de aşteptat, ceea ce am de sperat! Mai mult nu pot scrie”. Din nefericire Berta plecase din Rădăuţi, iar scrisoarea marelui compozitor a rămas fără răspuns.

▶

1. Ciprian Porumbescu - Rapsodia Romana - YouTube

1. 
   
   
   
   
   ▶ 10:11

[latan.elena]

Nu este de ajuns sa iubesti de Jacques Salome





Nu este de ajuns sa iubesti
de Jacques Salome



Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste in mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord
cu darul iubirii primite.(...)

Care sunt sursele iubirii de sine? Nu al unei iubiri narcisiste şi egocentrice, ci al unei iubiri pline de bunăvoinţă şi de respect, de tandreţe faţă de sine însuşi, faţă de copilul care am fost cândva, faţă de adultul care am devenit.

Să învăţăm să ne recunoaştem şi să ne respectăm nevoile relaţionale fundamentale, pentru a ne dezvolta suficient de multă încredere şi stimă de sine, pentru a putea iubi... o altă persoană în afară de sine. Nevoia de a se spune, de a fi rescunoscut, valorizat, nevoia de intimitate, nevoia de a exercita o influenţă asupra celor apropiaţi, nevoia de a visa. Şi, ca un cadou, nevoia de a fi iubit, în cadrul unei relaţii pline de respect, de împlinire şi de creativitate.


"Cel mai frumos cadou pe care îl putem face copiilor noştri nu este neapărat cel de a-i iubi, ci de a-i învăţa să se iubească. Un copil care nu se iubeşte va deveni mai târziu un adult căruia îi va fi foarte greu să iubească în deplina libertate a fiinţei sale.

"Credem că iubim pe cineva pentru frumuseţea lui, pentru calităţile lui sau pentru iubirea pe care ne-o oferă, dar apoi descoperim că îl iubim pentru noi, doar pentru noi", îşi începe Jacques Salomé cartea "A iubi înseamnă mai mult decât a trăi"

Iubirea de sine este strâns legată de calitatea relaţiilor importante din trecutul nostru şi mai târziu, la vârsta adultă se va confirma prin respectul sau lipsa de respect de sine, care rămân înscrise în noi în copilărie.

Iubirea de sine deschide drumul spre iubirea celuilalt şi spre capacitatea de a stabili relaţii durabile şi fiabile, nu doar cu cei apropiaţi, cu cei pe care îi iubim sau cu cei cu care muncim" – Jacques Salomé.

Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste in mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord
cu darul iubirii primite.

Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.

Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.

Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.

Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.

Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.

Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.

Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.

Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad cand suntem impreuna.

Nu e de ajuns sa ii promit ziua de maine
daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.

Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.

Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine
daca eu sunt inca dependent.

Nu e de ajuns sa ii fiu fidel
daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.

Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a incepe sa construim impreuna
dincolo de intalnire, o relatie plina de viata.

[latan.elena]

În ziua în care m-am iubit cu adevărat…

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am înţeles că în toate împrejurările mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci am putut să mă liniştesc.
Astăzi, stiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

*

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala, nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie la dezvoltarea mea personala.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.

*

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul …
Astazi, stiu ca aceasta se numește … Respect.

*

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia. La inceput, ratiunea mea numea asta egoism.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Amor propriu.

*

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place si in ritmul meu.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Simplitate.







In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat.
Astazi, am descoperit … Modestia.

*

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece intreaga viata. Astazi traiesc clipa fiecarei zile.
Si aceasta se numeste … Plenitudine.

*

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi. Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios.
si toate acestea inseamna … Sa stii sa traiesti cu adevarat.







- poem scris de Charlie Chaplin-

[latan.elena]

A Iubi Divin

A iubi înseamnă să încetezi doar să exişti şi să începi să trăieşti.

Iubirea veritabilă atrage întotdeauna transformarea spirituală. Reducerea universului la o singură fiinţă şi dilatarea unei singure făpturi până la Dumnezeu, aceasta este iubirea.

În iubire, diferenţele dintre noi nu mai înseamnă şi separare. Iubirea deschide larg poarta perfecţiunii. Iubirea înseamnă să dăruieşti totul şi să te dăruieşti pe tine însuţi.

Adevarata măsură a iubirii este să iubeşti fără măsură. Aşa cum iubim, aşa suntem. Inima plină de iubire este cheia Cerurilor. Să-i iubim pe ceilalţi fără să-i cunoaştem poate fi dificil, dar să-i cunoaştem cu adevărat fără să-i iubim, este cu neputinţă. Totul este frumos în ceea ce iubim, tot ce iubim capătă Conştiinţă.

Opusul desfrânării nu este nici austeritatea, nici reprimarea şi nici abstinenţa. Este iubirea.

Răul se dezvoltă mereu acolo unde nu ajunge iubirea.
Infernul este starea de a nu iubi.

Nu există altă moarte decât absenţa iubirii.

Iubirea este cel mai mare Maestru. Ea ne face să înţelegem totul dintr-o dată. Poţi medita mii de ani fără să obţii atâta cunoaştere de sine cât îţi poate revela într-o singură clipă flacăra iubirii din inima ta. Taina iubirii este mai presus decât taina morţii.

Atunci când spunem că iubim, în realitate suntem îndrăgostiţi de iubire. A iubi numai cu iubire umană înseamnă să poţi trece uneori de la iubire la ură, pe când iubirea divină este imuabilă.

Iubirea nu este, în realitate, diferită de Adevăr.

În iubirea profundă, mintea îţi opreşte spontan agitaţia ei obişnuită, pentru că iubirea profundă este o invitaţie şi o poartă deschisă către eternul prezent. Orice iubim cu adevărat este pentru noi centrul unui paradis. În dragoste trebuie ca iubirea să distrugă egoismele, altfel egoismele vor distruge iubirea.




https://pasiprinsuflet.wordpress.com/tag/viata/