,,E atâta rutină în lume şi-atât de puţin adevăr..."
Ileana Vulpescu
,,E atâta rutină în lume şi-atât de puţin adevăr..."
Ileana Vulpescu
,,Exista un moment 0 cand in viata ta vei suferi enorm o deziluzie. Nu e garantat si nici musai, dar ultimele cercetari in laboratoarele vietii vin sa confirme: vei suferi din dragoste. De fapt vei suferi de a fi om.
...........
Esti manipulat in orice relationare in primul rand datorita modului in care functioneaza mintea ta si anume pe scurtaturi, pentru ca din noianul de informatii si de stimuli putem procesa doar o anumita parte a ei.
Cea pe care o vom vedea este cea care convine cel mai mult orgoliului nostru, pentru ca vedem si auzim fix doar ceea ce ne permite Egoul. Cu alte cuvinte, ne-am creat o imagine de sine, o poveste despre noi insine, de ce facem si suntem intr-un anume fel, justificandu-ne esecurile intr-un mod convenabil noua.
Mintea lucreaza pe baza asociatiilor. Asociem perceptiile noastre cu emotii. Asa cum inveti sa nu te arzi cu focul in mod fizic, inveti si sa stai deoparte de un anume gen de om dupa ce te-ai ‘’ars’. Sau dimpotriva, sa depui armele in fata unui om banuit minunat pe baza experientelor trecute inconstiente.
Majoritatea amintirilor noastre se formeaza sub un prag de constientizare in mintea noastra mai putin constienta. Intuitia este de fapt expresia acestor informatii stocate subconstient.
.............
Invatam lucruri fara sa stim de fapt ca o facem. Orice interactiune cu un om lasa amprente memoriale neconstientizate si care ulterior determina simpatii sau antipatii spontante. Urcam oameni pe piedestal sau ii aruncam nonsalant intr-o subcategorie, pentru ca asa “simtim”.
Dragostea la prima vedere este un astfel de exemplu de climax de asocieri inconstiente care dau cu plus si bingo cu fiecare minut respirat in preajma celuilalt.
Vei vedea ceva la un om care va face click in subconstientul tau cu alte asocieri pozitive cu acea trasatura de caracter si automat il vei polei pe celalalt cu o gramada de calitati ce crezi ca vin la pachet. Ceva de genul 3 in 1, doar ca acum este TOT in unul. E ca si cum ai incarca universul intr-o arma iar “glontele’’ de pe teava ajunge fix in mintea ta subconstienta.
Ce sanse ai sa iti invingi subconstientul?
Cu efort de autoanaliza poti sa constientizezi patternurile tale inconstiente, ce asocieri faci intre diverse trasaturi de caracter si om in sine. Mai departe, poti sa te mentii intr-o stare obiectiva, de inregistrare doar a ceea ce percepi, fara a face conexiuni sau a pune etichete.
Adica a fi un fel de Moromete care vede, aude si se mira. Lumea este o Poiana lui Iocan, cu caractere coborate din propriul film, un soi de Intalnire Generala a Scenaristilor, faza pe mapamond.
Detasarea este starea emotionala ce trebuie experimentata in aceasta faza. Fetishul tau emotional trebuie upgradat: in loc de imaginatie, practica detasarea.
Aceasta o poti experimenta cand nu ai un scop anume, decat acela al observarii obiective a celui din fata ta. Adica hiperrealism in loc de impresionism, sau mai concret, a nu fi un artist al vietii care vede doar cum reflecta lumina care cade pe un anume subiect, ci sa vezi in egala masura si umbrele lui.
Da satisfactie mintii tale critice, analitice, si nu imaginatiei tale. Placerea este la fel de mare, insa diferita. Placerea imaginarii, reveriei si proiectiei poate fi schimbata cu placerea de a vedea lucrurile pentru ceea ce sunt. Les fleurs du mal e un curent perpetuu in destinul omenirii. Estetica uratului trebuie sa fie o placere la fel de mare ca si investitiile angelice pe care le facem intr-un om.
O alta placere ce va trebui sa descoperi este cea a matematicii. Nu numai cea a gandirii logice, in care 1 plus unul egal 2, ci si cea a statisticii: asteapta sa vezi mai multe manifestari ale unei trasaturi de caracter pentru a decide ca celalalt este chiar asa cum l-ai visat tu. A te grabi inseamna doar ca celalat iti va indeplini neasteptarile.
Adica nu te lasa vrajit de feminitatea, arta flirtului si a seductiei din femeia ce-ti capteaza interesul. In acest caz, nu lasa hormonu’ sa bata neuronu’. De multe ori, zana e un program virusat care doar vrea sa se dea mare si sa-ti dea peste cap softul, sau are programe ascunse executabile in timp.
Iar tu nu te lasa fermecata de stabilitatea si puterea pe care o are el, de multe ori e numai a lui sau va fi numai a lui cand tu nu vei mai vrea sa fii a lui. Pentru orice primesti, trebuie sa dai ceva, cerut in mod declarat dar de cele mai multe ori implicit. Fiscul relational iti va cere socoteala la un moment dat insa.
Cand intalnesti un om, asculta-l si intreaba-te ce nu spune prin ceea ce spune. Asculta-i si necuvintele. De multe ori pot forma strofe demne de Parazitii, desi ceea ce ti-ai dori tu sa auzi este litania eminesciana cu plopii fara sot, flori albastrite de dor si luceferi prometeici.
Nu trai visul unei nopti de vara cat o viata si nici nu ramane un adolescent miop in ale vietii. Durerea este inevitabila dar suferinta e o optiune."
Sursa:http://www.artdevivre.ro/cum-te-mani...-relat…/
In adancul din mine...
Tarchila Nina
,,Tu nu stii cum ma curat de amanunte
uneori...
Cum imi sunt instanta proprie
in care striga la mine
propriile-mi legi,
cum imi lustruiesc creierii
cocliti de cuvinte...
Primejdios de cinstit,
cum incerc sa nu mai pun scut
intre inima si minte,
fara martori intru apararea mea
in afara cerului din zori
leganat printre crengi...
Atunci tai timpul in felii intunecate
si sar din toate definitiile stiute;
imi intorc universul pe dos
de atata lumina,
cuvintele incearca sa se-ascunda
disperate,
pierdute,
pentru ca se dezintegreaza subit
si nu-mi mai sunt de nici-un folos.
Tu nu stii! Cum sa stii
daca nu esti eu, niciodata!
Printre tenebre si zig-zaguri agitate,
in adancul din mine,
gasesc doar o fetita speriata,
in rochie albastra, de bal,
a carei imagine ma loveste fierbinte in piept
pentru ca mai poarta in ochi,
ca un soare,
ca un ghem bun si cald
nestingherit de nici-o intamplare,
vibrand dincolo de conventional,
o uluitoare, nesfarsita
candoare!!
Stii...atunci tare-as vrea sa fii eu!
Sa te izbeasca, dureros, sageti aurii in piept
in secunda in care-ai intelege uimit,
cine-am fost,
ce frumos am iubit,
cine sunt
si cine-am sa raman...mereu!"
George Ţărnea - Azi
Va-mbătrâni şi-această zi, spre seară,
Pierzându-se-n trecut pe scări de ceară
Dar, pân-atunci, gândeşte-te că poate,
Fiindu-ţi mai aproape decât toate,
Se cere-mpodobită cu iubire,
Până devine ieri şi amintire.
”Unicul om cu care să te compari ești tu, cel din trecut. Și singurul, față de care trebuie să fii mai bun ești tu, în prezent.”
Sigmund Freud
Pablo Neruda - ”Interzis”
”E interzis...
E interzis sa plangi fara motiv,
sa te trezesti dimineata fara sa stii ce vei face,
sa-ti fie frica de amintirile tale.
E interzis sa nu zambesti in fata problemelor,
sa nu lupti pentru ceea ce crezi,
sa renunti de frica.
E interzis sa nu incerci sa-ti transformi visele in realitate.
E interzis sa nu fii tu insusi in fata altora,
sa te prefaci in fata persoanelor care nu te intereseaza,
sa fii dragut doar cu cine isi aminteste de tine,
si sa uiti pe toti acei care te iubesc.
E interzis sa nu faci tot ce poti pentru tine,
sa-ti fie frica de viata si de consecinte,
sa nu traiesti orice clipa ca si cum ar fi ultima.
E interzis sa simti lipsa persoanei iubite fara sa fii fericit,
sa uiti ochii si zambetul sau
doar pentru ca strazile voastre la un moment dat au incetat sa se imbratiseze.
..........
E interzis sa nu-ti cauti fericirea,
sa nu-ti traiesti viata pozitiv,
sa nu te gandesti ca putem fi mai buni,
sa nu simti ca fara tine aceasta lume nu ar mai fi aceiasi.”
„Sufletul e o realitate cutremurătoare. Nu poate fi cumpărat, nu poate fi vândut şi scos la mezat. Poate fi însă otrăvit sau adus la desăvârşire. Există un suflet în fiecare dintre noi.”
Oscar Wild
Iulia Mirancea în Elena Latan
Doamnei Elena Latan,
cu adâncă venerație!
Geneză
Acum două mii de ani, am fost aici,
Pe Pământul secătuit de iubire...
Și, oameni cuminți și fumoși, implorând,
Priviri și-aruncau către Cer, a dor de Iubire...
Să fie! Iubire să fie sub Soare, a zis El!
Dumnezeu m-a făcut mai întâi pe mine și,
Din greșeală, emoție, trudă,
A scăpat în plamada lutului meu,
O doză prea mare de sfântă iubire...
O doză de Iubire, ah, doar ... pentru dat!
Și atunci, din tandrețe, adevăr și dreptate,
Din aluat pur și de drag de făptură...
Din splendoare cerească și din nimb de Lumină,
Dumnezeu a făcut porumbelul...
I-a pus nume, Elena, și l-a trimis către mine!
A creat Dumnezeu porumbel să mi-l dea,
Suav, cu zbor lin și înțelept uguit...
Cu dreptate în mers și cu blândețe-n privire...
L-a sărutat pe aripi și l-a trimis la făptura-mi...
Ca să mă-nvețe să primesc, smerită, Iubirea!
Iulia Mirancea
15 septembrie 2017
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.01.2019 la 01:53.
''Recunoştinţa este calea directă spre Dumnezeu şi îngeri. Dacă avem răbdare, oricât de mânioşi şi supăraţi ne simţim, putem găsi ceva pentru care să fim recunoscători. Cu cât mai mult căutăm recunoştinţă, cu atât îngerii ne vor da mai multe motive să fim recunoscători şi fericiţi în viaţă.''
Terry Lynn Taylor
În definitiv aventura cea mai eroică a omului
nu este explorarea universului său exterior, oricât de infinit ar fi acesta,
ci aceea de a deveni om.
Adevăratul infinit pentru om este omul însuşi.
Începând de acolo şi numai de acolo se va putea re-crea lumea,
căci acolo este originea ei: forţa interioară a omului!
(A & R Goettmann)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.09.2019 la 00:29.
Tăcerea...
Limbajul care exprimă cel mai bine si conduce cel mai sigur la transcendentă
nu este limbajul intelectual,
ci cel al poetilor si al misticilor,
al muzicii
...si al tăcerii.
(Yvon Le Mince)
Momentan sunt 439 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 439 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje