Elena Latan

[latan.elena]

'',,Dincolo de fericire şi nefericire se află pacea. Pacea înseamnă curăţirea minţii, blândetea sufletului, dulceaţa inimii, odihna vieţii, lungimea prieteniei şi soţia dragostei.
Pacea nu e orice bucurie, e bucuria calmă. ''

Henri Lacordaire

[latan.elena]

Cantec de luna noua


Încet, sub pașii ceasului venit,
se șterge, sur, noptirea-albastră
…și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră…
Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de îți răsună în ureche
pe după cețuri luna lunecând
Neliniști vechi, și glasul lor hoinar
spre neștiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă… apoi mergem iar
prin ceața udă, mână-n mână
și văzul tău pe piept îmi suie
ca un paianjen beat. Și nu îmi spui
că mi s-a prins surâsu-ți amărui
de buze, fată amăruie
Chemările ne scutură în sân
durut zornăitoarea salbă…
. . . . . . .
Și de-aș fi fost copac bătrân, bătrân,
tu ai fi fost o frunză albă
sau poate înserarea.

[latan.elena]

SAMSARA - în India, roata eternă a nașterii, a morții și a reîncarnării - om captiv în iluzia lumii materiale și toată bucuria și suferința ei.










…şi cu cât urca mai multe trepte, cu atât se risipeau, una câte una, neputinţele ei, şi făptura ştia că înălţarea ei nu va fi niciodată altfel decât în spirală.

Făcuse întotdeauna doar ce simţise; nu se trădase niciodată…era împăcată cu sine, deşi neliniştile din suflet le mai simţea câteodată învolburând-o; îşi fusese încercare şi trecere prin foc şi mers pe cărbuni încinşi şi talpă sfărâmată a pas sângerând de colţuri de stâncă…îşi abandonase undeva, în uitare, dorurile şi dorinţele; se însingurase în tăcerea de sieşi, pentru a-şi auzi gândurile.
Ştia că toată viaţa îşi va fi trudă în a crea ceva desăvârşit…ştia că vrea să îşi fie sublim…ştia că desăvârşirea înseamnă perfecţiune. Ştia că nu este o utopie, că perfecţiunea este, nu există, dar uneori cu neputinţă a o atinge…ştia că este transcendenţă, neputând fi nicidecum căutată, pentru că era înafara oricărei experienţe deschise, în afară de devenire, doar că era una dintre neliniştile ei…era aspiraţia ei; acolo, în sufletul ei de lumină albă o simţea fremătând a pur deşi păcate făcuse, dar şi-l eliberase de multe patimi care l-ar fi zvârcolit, iar chipul urii care să i-l schimonosească nu îl ştiuse niciodată privi, aşa precum nu privise vreodată a chip de invidie ori a pizmă înspre alt suflet.

Patima ei cea mai mare şi necurmată era de ea însăşi şi aceasta o făcea să îşi fie teamă, teamă de ceea ce şi-ar putea însemna ca urmă; ştia că e pasiune năvalnică în înfrigurarea de sieşi, ştia că e dorinţă de ideal…ştia…şi îşi auzea chemarea; se simţea uneori neţărmurire… şi tot de atâtea ori, singurătate şi tăcere.
Şi în tăcere simţise cum o mână nevăzută, călăuzind-o a contur, îi desenă pe pământ cifra şapte; o atinse cu palma şi simţi că devine una cu fiinţa acestei cifre.
A desăvârşirii."


Mai mult:

http://perfectiune.wordpress.com/2010/10/

[latan.elena]

,,Stai linistit, suflete al meu, caci Domnul e aproape;
Poarta rabdator crucea suferintelor tale.
Lasa-L pe Domnul sa te calauzeasca-n grija Lui.
Orice-ar veni asupra-ti, El ramane credincios.

Stai linistit, suflete al meu, caci Prietenul tau cel mai bun,
Prietenul ceresc te va purta prin spini la sfarsitul glorios.

Stai linistit, suflete al meu, Dumnezeul tau -- fii sigur -
Te va calauzi si maine, asa cum te-a calauzit ieri.

Nu lasa ca speranta si increderea ta sa sovaie;
Tot ce acum este necunoscut, va straluci limpede intr-o zi.
Stai linistit, suflete al meu, valurile si vanturile
Nu au uitat vocea poruncitoare a Domnului pe pamant.

Stai linistit, suflete al meu, in curand va veni ziua
Cand vom sta vesnic in prezenta Lui,
Cand deznadejdile, durerea si teama vor dispare,
Cand vom uita de durere, si bucuria dragostei va renaste.

Stai linistit, suflete, vine o zi cand lacrimile vor seca,
Atunci vom avea parte, in sfarsit, de nesfarsite bucurii."



(Be still, my soul -- Katharina A. D. von Schlegel ,1697)

[latan.elena]

,,Inima se varsa printre coaste,
sufletul cadea in fluturare.
Se tineau de inelare, mainile noastre,
intr-o veche, grea inserare.
Eu ma rugam la umarul tau,
ma rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Ma rugam astfel, mereu,
pana se-naspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-si curmau asupra-ne zborul
secundele dandu-se tuturora.
Astfel ne trecea viata, astfel muream,
deveneam transparenti, de gheata.
Privelistea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastra verticala de viata.
Numai pasarile lovindu-se, foarte mirate,
in noi isi varsau zborul.
Eu ma rugam in cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul."

Nichita Stanescu

[latan.elena]

''Poate ca ochii nostri trebuie sa fie din cand in cand spalati de lacrimile noastre, astfel incat sa putem vedea iarasi viata cu o mai mare claritate.''

Alex Tan

[latan.elena]

'' Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi fiindcă sunt fiinţe vii, viaţa din viaţa celui care le-a creat. Ele-l însoţesc până la judecata de apoi, ca nişte copii ai lui, cu toate isprăvile, cu toate consecinţele.''

Parintele Arsenie Boca

[latan.elena]

Vicente Romero Redondo





''Om liber, pururi fi-vei înamorat de Mare,
Ea propria-ți oglindă ! Și cugetul ți-l vezi
În luciul de soartă, eternă legănare...''

Charles Baudelaire







Vladimir Volego





''Iat-o regăsită!
Cine? Vesnicia.
Este marea vie,
Soarelui nuntită.''

Arthur Rimbaud

[latan.elena]

Marin Sorescu

De două ori


„Mă uit la toate lucrurile
De două ori.
O dată ca să fiu vesel,
Și o dată ca să fiu trist.
Copacii au un hohot de ras
În coroana de frunze
Și o lacrimă mare
În rădăcină.
Soarele e tânăr
În vârful razelor,
Dar razele lui
Sunt înfipte în noapte.
Lumea se închide perfect
Între aceste două coperți

Unde am îngrămădit toate lucrurile
Pe care le-am iubit

[latan.elena]

"Ca să ajuţi pe cineva să se ridice, nu e suficient să-l prinzi de mână, trebuie să i-o ţii strâns."

Antonio Curnetta