Elena Latan

[latan.elena]

[latan.elena]

Sandor Kasza


DESPRE ÎMPLINIRE
Dacă dorim să ne împlinim viața, este esențial să renunță la a ne hrăni durerile și rănile sufletești, prin gândurile pline de supărări, nemulțumiri și griji - alegând să învățăm: - CREDINȚA pentru a dobândi puterea iertării; - IERTAREA, pentru a ne vindeca prin iubire rănile sufletești; - IUBIREA pentru a ne vindeca mintea și sufletul de temeri, nemulțumiri, vini, supărări și griji; - PACEA SUFLETEASCĂ, pentru a lăsa lumina Spiritului să purifice răul din noi, disipând întunericul, prin înțelegerea și claritatea vieții.
sk

[latan.elena]

Sandor Kasza

DESPRE PASUL ÎN DOI

Viața în doi, e mai mult decât o luptă în a impune, a lua, a poseda, a controla, sau a exprima nemulțumiri, reproșuri, decepții și frustrări - atunci când nu primim ce cerem, nici ceea ce ne dorim și nici nu obținem ceea ce din egoism, nu suntem dispuși nici să dăruim și nici să plătim pentru ceea ce luăm nemeritat sau primim. Viața în doi, e o călătorie spirituală a desăvârșirii, menite să ne învețe limitele toleranței noastre, cu scopul de ne depășești toate limitele, limitările și constrângerile mentale, care ne împiedică să evoluăm și să VEDEM cu claritate. Claritatea o dobândim doar în momentul în care acceptăm și ne asumăm propriul Adevăr al inimii, renunțând la a crede în dreptatea subiectivă a minții și a impune. Atunci când renunțăm la griji, supărări, temeri, nemulțumiri și învinuiri - ne vom putea ierta pentru toate defectele și carențele noastre, pentru care îi criticăm, judecăm, învinovățim și adesea îl crucificăm pe cei de lângă noi.

Claritatea dobândită prin nuanța acestei esențe a abandonării frustrărilor din noi, ne ajută să înțelegem că, motivul pentru care cel de lângă noi - nu poate înțelege lumea gândurilor, sentimentelor, trăirilor și a nevoilor lumii noastră mentală - este propria indisponibilitate și carență, în a-l vedea, înțelege, simții, prețui, iubii și accepta, pentru ceea ce este, și nu în a-l îngrădi în manifestarea personalității și autenticității sale, atunci când îl condamna pentru ceea ce nu este sau nu poate fi din ceea ce dorim să-l transformăm

A ne arăta bucuria, recunoștința și respectul, pentru cel de lângă noi - înseamnă a ne iubi și respecta - pe NOI ca un singur organism. A-l alege pe ”NOI” și ”pentru noi”, înseamnă a renunța la ”EU” sau ”pentru mine” și a opta pentru fi deschiși, toleranți, înțelegători, iertători, empatici, comunicativi, dăruitori și iubitori, dincolo de condiționări, convingeri, așteptări, prejudecăți, interese sau limitări ale minții - hrănite de propriile noastre nevoi, orgolii și așteptări individuale, în a fi satisfăcute de cel de lângă noi, fără însa a accepta și înțelege limitările sale Spirituale și karmice... și a admite astfel că- suntem egali prin propriile limitări.

Atunci când ne alegem partenerul, pentru a construi o relație, este esențial să ne înțelegem, nu doar nevoile și așteptările de la celălalt, dar și limitele toleranței, acceptării și iubirii noastre și ale sale. Atunci când alegerile noastre sunt instinctuale și izvorăsc din nevoia de a primii și a lua iubire, trebuie să înțelegem că o relație în doi, nu se bazează doar pe nevoile noastre, ci pe reciprocitate în a primi și a dăruii propria energie, în mod necondiționat, hrănind cu energie și valoare, împreună, noua formă, și a-i da viață, ca unui singur organism.

Pentru a crește viguros și sănătos noul organism, numit ”NOI”, este nevoie ca fiecare dintre cei doi, să-l hrănim cu ceea ce e mai bun în noi, și nu în al goli de conținutul energetic, adus ca aport mereu doar de unul. Pentru a crește sănătos, organismul are nevoie continuă de energia iubirii și de echilibru, între ceea ce se acumulează și ceea ce se consumă din el. A-i căpușa individual și în mod egoist, energia menită să hrănească doi, apoi trei... s.a.m.d, înseamnă a-l decima și ofili. Prin orgolii, vanități nemulțumiri învinuiri și frustrări, nu vom face altceva decât să risipim energia cuplului. A privi relația și raportul cu cel de lângă noi, fără iubire (indiferent de motiv), înseamnă a ne separa de el. Înseamnă a fisura organismul risipindu-i energia, atunci când în loc să-l hrănim cu iubire, alege să scoatem din el energia - pentru a hrănim cu ea nemulțumiri.

A proceda astfel, și a nu ne păsa de nevoile celui de lângă noi, arată doar imaturitatea emoțională dintre noi: atât a celui care doar ia pentru el (fără a-i păsa de nevoile celuilalt), cât și a celuia care risipește energia, exprimându-și nemulțumirea și neputința de a ierta sau de a dăruii necondiționat (atunci când alege auto-victimizarea, să se eschiveze de responsabilități și de asumarea propriei vini, sau să-i reproșeze celuilalt, vinovății pentru propriile neajunsuri, în încercarea de a-și masca propriile greșeli, defecte și carențe). Această abordare este doar o formă de condiționare a iubirii care oglindește în relație, imaturitate emoțională și incapacitatea de a dăruii necondiționat.

Viața în doi, trebuie să treacă dincolo de orice obstacol externe și orice scuze, obiecții, învinuiri, justificări, frustrări, orgolii sau limitări mentale date de prejudecăți și stereotipuri comportamentale - pentru a putea germina într-un mediu fertil numit familie, și a crește, a se dezvolta, a înflori și a rodi, frumusețea și abundența iubirii, fiecăruia din ”noi”. Pentru trăinicia sa, relația în doi, trebuie să aibă putere și vigoarea dată prin Spirit, pentru a putea trece dincolo de uzura timpului și de limitele drăgostirii și a plăcerilor trupești, pentru a putea face față nemulțumirilor izvorâte după dispariția și răcirea iubirii trupești, din neajunsuri materiale sau vanități ale minții ego (care nemulțumită. caută scuze justificări și defecte la celălalt, atunci când nu mai e dispusă să ofere iubirea, să facă compromisuri sau nu mai are ce lua de la celălalt).
sk

[latan.elena]

Despre nevoia de cutezanţã

Trebuie să avem onestitatea şi cutezanţa
de a pune mereu totul sub semnul întrebării,
toate punctele noastre de vedere,
tot ceea ce am descoperit în viaţă,
în numele căutării a ceea ce există cu adevărat,
şi nu al aflării liniştii şi certitudinii.

(Antonie Bloom - Despre credinţă şi îndoială)

[latan.elena]

Vezi cã aceastã lume trece.
Nu, ea nu trece.
Dumnezeu nu sterge din ea decât întunecimea ei.

(Angelus Silesius)

[latan.elena]

Despre credinţa in sine, misterul interior

Adevărata credinţă în sine este certitudinea faptului că în acest sine este ascuns ceva ce-mi este mie însumi de nepătruns, ceva ce urmează încă să se deschidă şi să crească până la un anumit grad de plinătate şi perfecţiune. Vanitatea are la bază cunoaşterea de sine, o autoevaluare – adevărat cam exagerată -, pe când credinţa nu are nevoie de nici o autoevaluare, întrucât obiectul ei este tocmai misterul interior. Vorbind despre acest mister nu am în vedere faptul că fiecare ar avea în sine ceva tăinuit, ci faptul că omul este o continuă dinamică, o viaţă continuă, o mişcare şi o devenire permanentă şi nimeni şi nimic nu pot să încremenească pentru o clipă această dinamică pentru a o scruta cu privirea; acest proces nu poate fi oprit: omul este dinamic tot timpul, mereu.
Aşadar, credinţa în sine este credinţa în faptul că în fiecare dintre noi există o dinamică neînvinsă a vieţii, iar singurele care pot să împiedice ca această dinamică să se realizeze şi să ia fiinţăsunt frica, nehotărârea, şi nicidecum circumstanţele nefaste.Circumstanţele, fie bune sau rele, fie chiar de-a dreptul crude şi îndreptate spre a frânge omul, sunt doarelementul care mobilizează această dinamică interioară să se manifeste din nou, altfel, neaşteptat, dar oricum să se manifeste doar pe sine şi nimic altceva. Credinţa în sine este încrederea în această lăuntrică, enigmatică, creatoare şi, într-un final, triumfătoare dinamică. Credinţa în sine comportă aşadar şi încrederea că, revenind spre acel „eu însumi”, zi de zi tot mai desăvârşit, mai sincer, mai cinstit, mai îndrăzneţ, cu mai multă jertfire de sine, voi descoperi şi voi pune în mişcare noi şi noi puteri, care nu vor putea fi oprite de nimic.

(Antonie Bloom – Despre credinţă şi îndoială

[latan.elena]

„Nu trebuie să mă credeţi. Nu vă cer să credeţi nimic din ceea ce nu puteţi verifica pentru voi înşivă...” G I Gurdjieff


Muzica lui Gurdjieff

http://www.gurdjieff.ro/invatatura.html

[latan.elena]

• 
  
  • 
    
    
    
    
    Moartea lebedei

[latan.elena]

''Extazul muzicii este o revenire la identitate, la originar, la rădăcinile primare ale existenţei. '' Emil Cioran









"What a Wonderful World" sung by Meryl Streep, Bette ...

[latan.elena]

Cu înțelepciune, despre viață.




Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.Dacă ne cercetăm bine, aproape întotdeauna vom găsi la noi un păcat pe care-l osândim la alții.Nu este măreție acolo unde nu este simplitate.Credința este forța vieții. Dacă omul trăiește, este pentru că el crede în ceva.Nimeni nu se mulţumește cu bunurile pe care le are, în schimb, fiecare e mulțumit cu inteligența sa.Dacă ierți, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.Arta nu este, așa cum cred filosofii, o manifestare a ideii de frumusețe sau divinitate, nici expresia emoțiilor individuale sau producerea unor obiecte care să provoace plăcere, ci un mijloc de a-i uni pe oameni într-o comunitate a ideilor și sentimentelor. Lev Tolstoi

(9 septembrie 1828 – 7 noiembrie 1910)