''Suntem noi, fiecare cu amintirile, cu speranțele și cu norocul său, fiecare căutând poate altceva și înțelegând altceva, fiecare luând în stăpânire ceea ce își poate oferi singur.''
Octavian Paler, „Un muzeu în labirint”
''Suntem noi, fiecare cu amintirile, cu speranțele și cu norocul său, fiecare căutând poate altceva și înțelegând altceva, fiecare luând în stăpânire ceea ce își poate oferi singur.''
Octavian Paler, „Un muzeu în labirint”
'' Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață. Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Un om valorează atât cât iubește.''
Hrisostom Filipescu
Mircea Trifu
Caci femeie esti in toate
Am lăsat iubirea-n paza unei vechi cărări de munte
Și-am plecat cu mine-n lume să descopăr unde ești,
Fluvii de statui în temple le-am îmbrăcat în veșminte,
Căci, femeie, ești în toate, robi și zei s-ademenești.
M-am lăsat dus mai departe furișându-mă-n biserici
Și-am stins focu-n lumânări, cele-aproape de icoane,
Căci îmi ești, femeie,-n toate, spun profeții ezoterici,
Dar mi-e teamă pentru tine, ramele pot fi capcane.
Și m-am afundat prin codru și mușc-ai ca el pământul,
Să îmi crească pe sub ramuri umbra care te-o sfinți,
Căci, femeie,-mi ești în toate, nu ajunge doar cuvântul,
Când din ochi te-nneacă ploaia, să te poată-adăposti.
Înșelat de-un naufragiu ce mi-a spus că ai pe altul,
M-a purtat ca pe-un copil, până hăt în fundul mării,
Căci, femeie, ești în toate când ți-ai sărutat bărbatul
Și i-ai smuls din cartea nopții altă pagină-a durerii.
"De la o anumită vârstă ceea ce este în interiorul unui om se citește pe chipul său. Expresia ochilor, dispunerea ridurilor, felul în care își ține buzele ș.a.m.d, sunt toți indicatori ai felului de a fi al unei persoane.
Dacă te uiți cu atenție, sau dacă știi la ce anume să te uiți, vei vedea "culoarea" sufletului omului din fața ta. Nu te vei lăsa captivat și indus în eroare de zâmbete false, de atitudini aparent binevoitoare și mieroase, dar care ascund răutate. Nu vei mai crede nici atunci când cineva iți va spune "sunt foarte bine" însa ochii săi spun altceva..."
Ursula Yvonne Sandner
“A iubi nu e de-ajuns; trebuie sa stii sa iubesti si sa arati altuia in ce chip sa iubeasca. Plebea si dobitoacele chiar simt numai placere, dar omul adevarat se deosebeste de ele tocmai prin marea dibacie a schimbarii acestei placeri intr-o arta plina de noblete care sa poata fi socotita un dar divin; de aceea, ea indestuleaza nu numai trupul, dar si sufletul”.
“Fericirea ta este intotdeauna acolo unde esti tu, nu in alta parte”.
“In marea aceasta de rau, prostie, nesiguranta si indoiala care este existenta umana, pentru un singur lucru merita sa traiesti, un singur lucru e neindoielnic, ferm ca si moartea – dragostea. Nimic in afara de ea…”
Henryk Sienkiewicz a scris romanul „Potopul”
„Toate orele voastre aripi vă sunt și bat tăind spațiul de la un eu la altul.”
Kahlil Gibran
''Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: “Fii atent şi mai uită-te o dată!”. Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. Odată ce ai vazut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi odată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor. Adevăratele comori se află aici şi acum...''
Osho
"M-am grăbit. M-am mințit. Însă cred că a venit timpul să accept măcar un adevăr cu folos: nu are rost să scormonesc, nu are rost să cerșesc, nu are rost să caut. Marile descoperiri, revelațiile sfinte ca și marile iubiri, ți se dezvăluie întregi, în toată măreția lor, fără să fie nevoie să le urmărești sau să alergi după ele. Iubirile adevărate ți se dezvăluie firesc, precum răsăritul, precum ploaia, precum curcubeul. Precum primăvara asta nebună care mi se arată, știind că nu am cum să nu-i simt lumina..."
Alice Năstase în Andiamo
Duiliu Zamfirescu
Adio
Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârşit.
Tu eşti sfioasă şi curată
Ca floarea albă de pe stânci,
Dar ai făptura vinovată,
Cu ochii negri şi adânci.
Şi nu-nţelegi că eu sunt bietul
Nebun culegător de flori
Ce mă ridic încet cu-ncetul
Până la stâncile din nori.
Dar forma ta înşelătoare
Ia calea timpului apus,
Şi când ajung până la floare,
Ea se ridică tot mai sus.
Ca Tine ...
Ea avea ochii stralucitori si o rochie de catifea
Alaturi de mama ei si in jurul familiei sale
Ea pozeaza un pic distrata in timp ce statea la lumina soarelui bland la sfarsitul zilei
Imaginea nu este atat de clara , dar se poate vedea
Fericirea in sine si blandetea serii
Ea a iubit muzica in special Schumann si Mozart
Ca tine
Ea a fost la scoala din satul de mai jos
Ea a invatat cartile a invatat legile
Ea a cantat despre boroaste si printese , care dorm in padure
Ea si-a iubit papusa si-a iubit prietenii
Mai ales pe Ruth si Anna , dar mai ales pe Ieremia
Poate ca se vor casatori intr-o si in Varsovia
Ca tine
Ca tine in timp ce te privesc
Ca tine in timp ce dormi si visand la cine
Ca tine
Numele ei a fost Sara , nu avea nici macar opt ani
Viata sa a fost delicatete , vise si nori albi
Dar alte persoane au decis altfel
Ca tine
Ca tine in timp ce te privesc
Ca tine in timp ce dormi si visand la cine
Ca tine
Avea ochii tai stralucitori si avea varsta ta
A fost o mica fetita , fara istorie si foarte cuminte
Dar ea nu s-a nascut ca tine aici si acum .
Momentan sunt 169 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 169 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje