'' E pur si muove… ''
'' E pur si muove… ''
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.08.2017 la 15:42.
”Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.”
Octavian Paler
Aleluia
Acum am aflat că exista un acord secret
Pe care David îl cânta şi Domnului îi plăcea,
Dar pe tine nu te prea interesează muzica, nu-i aşa?
Sună aşa:
A patra, a cincea,
Căderea în minor, Înălţarea în major,
Regele uimit compunând Aleluia,
Aleluia,
Aleluia,
Aleluia,
Aleluia.
Credinţa ta era puternică, dar aveai nevoie de dovezi,
Ai văzut-o scăldându-se pe acoperiş,
Frumuseţea ei şi lumina lunii te-au dat jos de la putere,
Ea te-a legat
De un scaun de bucătărie,
Ţi-a distrus tronul şi ţi-a tăiat părul
Şi din buzele tale a scos Aleluia.
Iubito, am mai fost aici,
Ştiu încăperea asta, am mai mers pe podeaua asta,
Locuiam singur înainte să te cunosc.
Ţi-am văzut steagul
Pe cupola de marmură,
Iubirea nu e un marş al victoriei,
E un Aleluia rece şi frânt
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Era o vreme când îmi spuneai
Ce se petrece cu adevărat înlăuntru
Dar acum nu-mi mai arăţi niciodată, nu-i aşa?
Îmi amintesc atunci când
M-am mutat în tine
Şi porumbelul divin se muta şi el
Şi fiecare răsuflare pe care noi am luat-o era Aleluia.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Poate că există un Dumnezeu deasupra noastră
Dar tot ce am învăţat din iubire
A fost cum să rănesc pe cineva mai bun decât tine
Şi nu e un strigăt
Pe care îl poţi auzi noaptea
Nu e cineva care a văzut lumina,
E un Aleluia rece şi frânt.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Tu zici că am luat numele în deşert
Nici măcar nu ştiu numele,
Dar dacă l-aş şti, ei bine, serios, de ce îţi pasă?
Există o rază de lumină
În fiecare cuvânt,
Nu contează pe care l-ai auzit,
Aleluia cel rece sau Aleluia cel frânt.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Am făcut tot ce am putut, nu a fost mult,
Nu am putut simţi aşa că am încercat să ating,
Am spus adevărul, nu am venit ca să te mint
Şi cu toate că
Totul a mers prost,
Voi sta înaintea Domnului Cântecului
Cu nimic pe limbă decât cu Aleluia.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Aleluia, aleluia,
Aleluia, aleluia.
Aleluia.
Lucian Blaga
Liniște
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viața netrăită.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pa harpă de-ntuneric dorul sugrumat
şi frânta bucurie de vieaţă? Cine ştie? Cine ştie?
Victor Eftimiu.
Departe, cine știe…
,,Departe, cine știe în ce oraș ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –
Departe… cine știe în ce oraș ploios…
Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeți de toamnă în lacrimile tale –
Cum stai așa… cu fruntea în degetele pale…
Afară plouă… plouă… și vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea și vaga-i melodie,
În jurul meu s-așterne pustiu… singurătatea –
Afară plouă… plouă… și vântul toamnei bate…
Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –
Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe…
În sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare
Și golul din odaie se-mprăștie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –
Și-n sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare…
Și-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi și tu, ca mine, urzind un vis frumos –
Departe, cine știe în ce oraș ploios!…"
”Învăţ liniştea în toate limbile pământului privind spre cer.”
Wislawa Szymborska
''A sti cum sa imbatranesti este o capodopera a intelepciunii, si unul din cele mai dificile capitole din marea arta de a trai.''
Henri Amiel
"Cândva, am fost şi eu în marginea unui deşert. Am înţeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. Toate păcatele pe care nu le-am săvârşit sunt elanuri ratate şi dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă destule prejudecăţi m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să muşc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. Şi ce virtute e aceea de a spune "nu"? Ce înţelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă?"
Octavian Paler
„Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.”
Nichita Stănescu
Momentan sunt 83 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 83 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje