"Alegerea suprema pentru un om este sa creeze sau sa distruga, sa iubeasca sau sa urasca."
Erich Fromm
"Alegerea suprema pentru un om este sa creeze sau sa distruga, sa iubeasca sau sa urasca."
Erich Fromm
,,Întristat este sufletul meu în lumea în care oamenii trăiesc spre a se face nefericiţi unii pe alţii."
Emil Cioran
Elena Filatov.. Обсуждение на LiveInter
Ana Blandiana
Cantec de victorie
,,Te-am iubit disperat, ortodox şi eretic,
Te-am iubit protestant, protestînd,
Te-am iubit în cuvinte mai mult ca aievea,
Arzînd şi arzînd şi arzînd.
Te iubesc în sfîrşit, fără stări delirante,
Inima mea-i un organ anatomic şi-atît,
Fără tremurul mistic zvîcnind la turnante,
Fără nodul de lacrimi din gît.
Te iubesc deci metodic, egal, eficace,
De la pupa la prova cu tot cu catarg,
Ca matelotul cuminte ce spală puntea pe brînci
Fără să vadă în larg.
Ce victorie mare, aş zice totală,
Ce era de ucis s-a ucis elegant,
Cum ai sparge în vis un vas cu parfumuri
Rostogolite in neant.
Ce victorie mare, aplaud-o tu,
Pune steagul ei hohotind în fereşti,
În vremea asta sufletul meu pompează nebun
Sînge în versul din care lipseşti."
Vasile Voiculescu
Bătea la poartă cerului
,,Bătea la poartă cerului o rază,
Bătea sfios şi-ncet ca o străină
Târziu, un înger a deschis să vază
Şi-a stat, uimit de palida lumina.
Era o biata rază scăpărată
Dintr-un adânc de minte omenească,
Ce străbătuse calea-nfricoșată
De la pământ la graniţa cerească
Părea atât de tristă şi umilă,
Dar totuşi credincioasă şi curată,
Că îngerul a tresărit de milă
Şi-a prins-o blând de mâna tremurată.
Apoi, grăbit a luat-o-n cer la dânsul
Şi-a dus-o-n sfânta îngerilor horă;
I-a podidit pe toţi, privind-o, plânsul
Şi-au strâns-o-n braţe toţi ca pe o soră!
Ea le-a zâmbit, stergându-le plânsoarea
Şi s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfătișeze bunului Părinte
Ca să primească binecuvântarea;
"Stăpâne veşnic, dătător de viaţă,
Din ce-ntunerec mă-nălţai la Tine.
Din ce prăpăstii crâncene de gheaţă,
Din ce vârtej de patimi şi ruine!
Cât am luptat cu oarbă rătăcire,
Cu nebunia surdă şi păcatul
Dar n-am putut să samăn o sclipire
În largul nopţii stăpânind de-a latul.
Şi-n van am ars un creier, neîndurată,
Ca pe-o feştilă, fără de cruţare,
Învinsă, goală, stinsă, spulberată
Doar în surghiun găsesc acum scăpare.
Să pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea cătuşă ce mă strânge
Am străbătut prin veacuri de dezastre
Ș-apoi trecui oceane-ntregi de sânge!"
Cum sta smerită în faţa strălucirii,
Silită ochii sarbezi să şi-i plece
Sărmana rază - far al omenirii,
Părea o umbră lâncedă şi rece.
"Tu vii aicea singură şi-nvinsă?
Grăi cel veşnic nevăzutul Tată
Tu fugi de teamă de a nu fii stinsă?
Dar când s-a stins lumin-adevărată?!
De te-am trimis în lumile-nvrăjbite
Nu te-am chemat cu pumnii strânşi şi goi:
Ca pe-un mănunchi de raze împletite
Eu te-aşteptam s-aduci pe toţi la noi!
Dintr-un biet sâmbur năbusit în faşă,
Din scăpărarea unei minţi senine
Să fii crescut o mare uriaşă,
Să porţi pământul însuşi pân la Mine!
Plângând stingheră şi tremurătoare,
C-ai fost înfrântă vii să-mi dai de ştire?
Nu te primesc săracă şi datoare!
Cui ai lăsat bogată moştenire?!"
Mergând apoi spre rază-mbărbătată
I-a sărutat obrajii amândoi:
"Copila mea, fii binecuvântată,
Ia-ţi deci puteri şi-ntoarce-te-napoi!
Şi chiar de-ar fi că sterpul bulz de tină
Să-l părăsească oștile cereşti,
Tu să rămâi, că tu eşti doar lumină
Şi nu trăieşti decât când străluceşti!"
'' Libertatea este sănătatea sufletului.''
Voltaire
''Cand ranile iti sangereaza si durerea e incomensurabila dar tu poti dansa chiar si pe sarma ghimpata atunci dorinta de libertate e mai puternica decat orice.''
psiholog Florentina Dumitru
http://www.femeiastie.ro/ghid-de-supravietuire/
psihologie-sociologie/libertatea
https://www.slideshare.net/Tivadar/dorinta-12711940
Marius Tucă
Dor...
,,E dor,
Atât de dor.
Şi tu mă întrebi
Ce cred eu,
Dacă trece,
E posibil
La primăvară
Când dau ghioceii,
Apoi vine iar vara
Şi te ia pe sus
Dă cu tine de pământ,
Aşadar nu trece,
Sunt create toate
Condiţiile între noi,
Distanţa, fusurile orare
Situaţia internaţională
Încălzirea globală,
Să ne fie dor
O sută de ani,
Primele zile trec mai greu,
Apoi trece repede."
art by canan berber
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.08.2017 la 00:26.
Însă ține minte: dacă nu-ți exprimi furia, n-ai să știi niciodată să-ți exprimi dragostea. Omul care nu poate să se supere nu poate fi nici drăgăstos, din cauză că și-a reprimat supărarea atât de mult încât devine incapabil să exprime altceva- pentru că în ființa lui toate lucrurile sunt laolaltă, nu sunt separate. Supărarea și iubirea nu sunt despărțite prin pereți etanși, sunt amestecate. E vorba de aceeași energie.
Dacă reprimi supărarea, reprimi și iubirea, nu-i încotro. Dacă exprimi iubirea, o dată cu ea apare și supărarea. Fie le înăbuși pe amândouă, fie le exprimi pe amândouă. Trebuie să înțelegi această aritmetică a unității tale organice interioare. Nu ai de ales. Dacă totuși alegi să-ți înăbuși supărarea și să-ți exprimi iubirea, iubirea ta va fi falsă, lipsită de căldură.
Iubirea trebuie să fie extaz, samadhi. Atâta timp cât nu cunoști extazul, nu cunoști iubirea. Însă lucrul ăsta este posibil numai dacă ești autentic în toate- dacă dai frâu liber supărării, dacă dai frâu liber râsului, plânsului, dacă lași să se manifeste tot ce simți, dacă nu ascunzi nimic, dacă nu te controlezi, dacă duci o viață lipsită de control.
ȘI când spun ”viață lipsită de control”, nu vreau să spun viață de destrăbălare. Viața lipsită de control poate să aibă multă disciplină, dar disciplina nu e impusă din afară. Ea nu este o atitudine adoptată. Disciplina vine din experiențele tale interioare. Vine din înțelegere. Ai fost supărat și ai înțeles ceva din asta- acea înțelegere aduce disciplină. Nu e control. Controlul e urât, disciplina e frumoasă.
Omul disciplinat este omul care învață mereu din experiențele vieții, care intră în toate, fără frică, care riscă, care se aventurează să exploreze, care e veșnic gata să intre în noaptea neagră a necunoscutului, care nu se agață de ceea ce este cunoscut, care este gata mereu să comită greșeli, care e mereu gata să cadă în șanț și care e mereu gata să fie de râsul celorlalți. Numai cei care au destul curaj pentru a fi numiți proști sunt în stare să trăiască și să iubească și să cunoască și să fie.
Maturitatea vine din cele mai multe și mai adânci experiențe de viață, nu din evitarea vieții. Evitând viața, rămâi copilăros.
Osho în Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu însuți
Alexandre Cabanel ~ Academic painter
,,Am vrut, de-a lungul anilor, să distrug în mine o fervoare romantică, încăpățânată și anacronică, despre care aș putea spune că mi-a făcut destul rău. Și, sincer să fiu, asta am căutat multă vreme la romantici: ce mă poate ajuta să mă vindec de o sensibilitate păgubitoare, să devin mai lucid, mai în spiritul veacului în care mi-a fost dat să trăiesc. N-am reușit decât să întărât răul acesta din mine, tocmai ca la operațiile care nu fac decât să instige boala, s-o accelereze, s-o determine să devină necruțătoare."
Octavian Paler, „Un muzeu în labirint”
''Ne ucidem unii pe alții într-o lume pe care nici măcar n-o înțelegem și pe care nici nu ne prea facem timp s-o privim.''
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
Momentan sunt 302 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 301 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje