''Omul e născut pentru fericire la fel ca pasărea pentru zbor.''
Vladimir Korolenko
''Omul e născut pentru fericire la fel ca pasărea pentru zbor.''
Vladimir Korolenko
,,Dacă nu există tentaţii, nu există fidelitate şi prieteni.
Află că nu în van iubesc ceea ce stă sub ameninţare. Nu trebuie să regreţi că lucrurile preţioase sunt ameninţate. Căci tocmai în aceasta aflu eu o condiţie a calităţii lor. Îl iubesc pe prietenul care rămâne fidel în mijlocul tentaţiilor. Căci, dacă nu există tentaţii, nu există fidelitate şi prieteni. Şi accept ca unii dintre ei să se piardă, pentru a le da mai mult preţ celorlalţi. Îl iubesc pe soldatul curajos care stă nemişcat sub ploaia gloanţelor. Căci, dacă nu există curaj, nu voi mai avea soldaţi. Şi accept ca unii să moară pentru că astfel pun temelii nobleţei celorlalţi."
Antoine de Saint-Exupery
Scrisori de pe front
05.07.1941Iubita mea,
E ciudată măsura unui timp… la ce bun să măsori în cifre ceva ce oricum doar se simte?
Distanța între două orașe se măsoară în kilometri iar cea dintre stele în ani… lumină.
Atunci distanța dintre două suflete cum ar trebui să o măsurăm?
Distanța între noi doi, se pare că o măsor în dorul de tine, draga mea, mi-am lăsat totul acasă ca să lupt.
Pentru ce, încă nu mi-a fost dat să aflu… mi s-a zis că pentru țară, dar atunci de ce trebuie să ascult de un străin? Tot ce știu e că trebuie să înaintăm „doar înainte!” – tot asta ni se ordonă… până acum am golit doar un încărcător, mi-e teamă să trag, eu fac parte din al doilea val și nu vreau să îmi rănesc un camarad.
Ceilalți trag încontinuu, în ce sau cine, cred că nici ei nu știu prea bine… nu am văzut până acum nici un inamic în viață, toți pe lângă care am trecut sunt deja în mâinile Domnului.
Iubita mea, mi-e dor de tine și de leagănul de sub cireș, de florile lui când se jucau de-a prinselea în părul tău… mi-e dor de mirosul tău și de curtea părintească, mi-e dor să te sărut și să te știu lângă mine, întinși pe iarbă din spatele casei…
Draga mea, mi-e dor de liniște…
Al tău,George Simeon20.07.1941Iubitul meu Sima,
De când ai plecat, simt un gol în ființa mea, care se mărește pe zi ce trece. Dorul de tine îmi înlănțuie gura, îmi pune un nod în gât.
În primele zile de plecarea ta a tot plouat, ca și cum ai fi luat soarele cu tine.
Spune-mi, promite-mi că te vei întoarce! În ziare citesc despre succesele campaniei, dar nu-ți găsesc numele printre rânduri… oricât l-aș căuta.
Sima, încearcă să faci ce te-a îndemnat părintele Timofte: „nu lua o viață, chiar dacă nu îi vezi ochii, țintește la umăr, acolo e Domnul și va purta de grijă, și ție, și lui”.
Pe zi ce ce trece mă liniștesc cu gândul că „trebuie să vii înapoi”…
Te voi aștepta așa cum ți-am promis, când voi auzi seara trenul în gară, voi fi sub poartă, dragul meu, până când oamenii vor fi ajuns la casele lor…
Fii tare și credincios, Domnul te va păzi. Să ai mereu ochii luminoși și mâna puternică să poți răzbi.
Îți trimit și o poză, am fost cu tata la bâlci și nu s-a lăsat până nu l-a convins pe fotograf să îmi facă o poză. El trebuia să plece, își strânsese deja cele de trebuință. „Lasă dom’le, ce? Te pui la poză? E pentru un soldat! Tu de ce nu ești la război? Că te văd în putere”, așa i-a spus.
Tata, dragul de el, cât ține la tine.
„Ține fata mea, trimite-o la Georgică al nostru, să știe că trebuie să se întoarcă! Nu de alta dar avem o partidă de șah neterminată!“
Ah! Uitasem! Când ți-a venit ordinul de incorporare, ții minte?, în seara aceea, tata a lăsat piesele exact cum le-ați lăsat, nici mamei nu-i dă voie să le strângă. „Vasilico, lasă-le așa, dacă George face o singură mutare greșită, în trei mutări e mat!” și apoi zâmbește…
Iubitul meu Sima, întoarce-te curând!
Cu dragoste, a ta Otilia
20.08.1941Iubita mea Otilia,
De 14 zile ne luptăm necontenit. Trag orbește, zgomotul e asurzitor, ne amețește, se trag focuri și salve de tun împreună cu cele de mortieră.
Ne aruncă în toate părțile, sunt găuri în pământ peste tot… iar în găuri… ceva ce au fost oameni odată. Acolo le este mormântul. Eu fug în față cu arma în mână și-mi tot spun „groapa aceea nu e mormântul meu”.
Nu a mai plouat de mult însă bocancii mi se afundă în noroi, colbul e înnăclăit cu sânge. Doamne cât sânge!
Noaptea nu dormim de frica unui atac, sovieticii se luptă ca fiarele, ne bombardează neîncetat. Pierdem o sută de oameni ca să câștigăm un kilometru și pierdem o mie ca să-l păstrăm.
Gloanțele-mi trec pe lângă urechi șuierand, privirea mi se fixează pe un punct și-l urmez orbește, alerg până la adăpost…
Otilia… scumpa mea Otilia… am ucis, am ucis de nenumărate ori și am murit tot în atâtea rânduri.
Duminică, când vei merge la liturghie, spune-i părintelui Timofte să mă ierte, spune-i că am închis ochii de fiecare dată când am ucis, și mai spune-i că am încercat… dar ne luptam cu dracii războiului… și cu noi înșiși.
Îți mulțumesc pentru poză, de câte ori o privesc îmi apari tot mai frumoasă. Spune-i lui nea’ Zamfirescu „nebunul la D7”… Otilia, suntem nebuni cu toții!
Trebuie să închei, o lumânare aprinsă e o țintă perfectă pentru un lunetist.
Al tău, Sima25.08.1941Dragul meu Sima,
Mi-e teamă pentru tine, stai la adăpost, dragul meu.
Să știi că mă țin de promisiune, în fiecare seară te aștept sub poartă. Oare când îți voi vedea chipul? Mi-e dor de îmbrățișarea ta! Vino repede! Citesc în ziare că se duc lupte grele la Odessa… oare tu de ce ești acolo? De ce ne trebuie pământ străin? Ce ne împinge într-acolo? Dac-ar fi să ascult de bătrânii din sat, nu ne așteaptă vremuri bune. „Din străbuni e știut, Domnul te ajută să-ți aperi țara, am gonit pe turci și pe tătari, dar de poftim la pământ străin, El își întoarce fața de la noi”. Oare la fel se va întâmpla și cu noi? Vom plăti noi cu sânge? Orice va fi, eu nu te voi părăsi… Sima al meu… S-a întors bărbatul Tincuței, cel al Vasilichii… s-a întors iar Tincuța e înveșmântată în negru, mâine îl duce pe ultimul drum. „Așa ne-a dat Domnul… vom duce ce ne dă”, așa mi-a zis.
Tata e din ce în ce mai abătut. Într-o seară l-am văzut privind pe geam afară, l-am întrebat de ce stă acolo, m-a luat în brate și mi-a spus „se prăpădește sânge românesc pe pământ străin. Dumnezeu să ne ajute, păcătuim”.
Să te întorci dragul meu, te voi aștepta negreșit!
Cu dragoste Otilia15.10.1941Iubita mea,
Nu știu când îți voi mai scrie, când voi mai apuca, dar îți voi scrie cu primul minut liber.
Când mă voi întoarce să mă săruți și să îmi încălzești apa, să mă spăl de necuratul cu care m-am îmbrăcat.
Devine din ce în ce mai grea arma în mână, uniforma mi-e mânjită de sângele atâtor tați și fii… fericiți sunt ei, pentru ei totul s-a terminat.
Deunăzi un camarad a primit o scrisoare de-acasă în care-i zicea că a devenit tată. A plâns de bucurie. Comandantul i-a semnat o permisie să-și vadă pruncul…
Azi am aflat că mașina în care s-a urcat împreună cu alți șase a fost aruncată-n aer de un obuz.
Vestea ne-a dat-o comandantul înainte să aleagă garda de noapte…
Plecând de lângă el l-am auzit șoptind „unul se naște, altul moare… așa e rânduiala”.
Se aud zvonuri cum că ne-am retrage, încă nu știu nimic sigur, dar tot mai mult se vorbește că trebuie să ajungă mai multe camioane să ne ducă înapoi în țară.
Draga mea, eu vreau să mor pe pământul străbunilor noștri, înconjurat de nepoți. Nu te teme, mă voi întoarce, așteaptă-mă în locul în care ți-am furat primul sărut.
Al tău pe veci, Sima
18.10.1941Iubitul meu Sima,
Am citit în ziare că vă retrageți. O bucurie nespusă ne-a cuprins pe toți. Tata a șters de praf fiecare piesă de șah. „Să vezi ce mat îi dau la Georgică!”, tot asta repetă, zâmbind.
A plecat de-acasă și după 4 ore s-a întors fericit cu o damigeană cu vin „din ăl’ mai bun”. Mama e zolită să îți pregătească mâncarea preferată și e frustrată că nu știe sigur când ajungi. „Otilia mamă, să faci bine și să afli de la băiat când ajunge, să nu mă prindă pe nepregătite, să mă fac de rușine în sat că n-am știut să-l aștept așa cum se cuvine! Și mai pune și tu, fată, mâna pe pieptenele cela! Ce? Vrei să se zică că te-ai lăsat? Ascultă de mamă-ta, la bărbat e bine să-i dai să mănânce bine și să aibă ce să vadă! Dar să nu te lași cu una cu două la el, nu mamă, lasă-l să trudească oleacă, să nu creadă că ești de colo!”.
Sărmana mamă, dacă ar știi de câte ori m-am lăsat eu la tine… dragul meu, când vei ajunge să-mi săruți pântecele prima dată, să te știe de tată înainte să vadă lumina zilei.
Te așteptăm toți cu mare drag și nerăbdare. Tata s-a hotărât că te vom aștepta la gară cu birja, nu mă mai lasă să fac nimic de când au aflat și ei, mai un pic și vor și respira în locul meu…
Cu dragoste Otilia și…
(tata spune să-l cheme Octavian că e nume puternic iar mama spune că neapărat va fi fată și o va chema Anastasia, că în greacă înseamna Învierea lui Hristos).
P.S. Eu vreau de va fi fată să o cheme Eveline… în limba celtă e „lumină” iar de va fi băiat să-l cheme George.
21.10.1941Domnișoarei Otilia Zamfirescu,
Stimată domnișoară,
Cu regret nespus în suflet vă informez că plutonier-major George Simeon a căzut la datorie în timp ce încerca să salveze viața unui slujitor al Domnului rus din calea furiei unui căpitan german.
Domnișoara Otilia, Sima al nostru, cum îi spuneam noi, ne-a fost tată, fiu, prieten. Toți mergeam la el iar el ne întâmpina cu un zâmbet cald și obișnuitul „ce zici? Nu e o zi frumoasă de un șah?”. Să știți că el ne purta noroc, cine stătea pe lângă el era garantat că va ajunge și ziua de mâine, era amuleta noastră norocoasă. Înainte să meargă la Cel de sus, preotul nostru ne-a zis cu limbă de moarte „aveți grijă de Sima, va veni timpul când vă va salva pe mulți dintre voi. El are dragostea de pământ strămoșesc, dar mă tem că va pieri pentru cel străin”. Așa a fost, în timpul unui atac, când eram țintuiți sub foc inamic, el vine și-mi spune „generale, eu trag focul asupra mea, iar dumneavoastră cu băieții atacați pe flancul drept!”… L-am întrebat cum mai exact, iar el zâmbind a spus „mutăm nebunul la D7 iar cu tura le dăm mat!”. N-am pierdut nici un om în ziua aceea. Era un băiețel rus de vreo cinci anișori cu el tot timpul, avea grijă de el deși nici unul nu înțelegea ce zicea celălalt. În schimb, Sima le zicea celorlalți „măi baieți, din câte înțeleg din ce îmi zice ăsta micu’ «otetz» înseamnă «tată», da’ las’ că ajung acasă și-mi spune Otilia, ea știe”.
Vorbea de dumneavoastră în fiecare zi, toți am ajuns să vă cunoaștem… Ne-ați luminat frunțile de multe ori… când el povestea, noi vă vedeam și pe dumneavoastră…
Domnișoara Otilia, ne-am fi dat noi viața ca să se întoarcă el acasă, el ne era „casa părintească”… fără el ne-am fi pierdut mai mulți. Preotul, căruia i-a salvat viața, a oficiat slujba, însă doar după ce am ajuns pe pământ românesc, asta au insistat toți: „pentru Sima țara e sufletul, iar pentru noi sufletul e Sima”.
L-am purtat până la granițe, l-am sărutat pe frunte pe acest „înger al războiului nedorit” și l-am dat înapoi pământului.
În ziua în care Sima a murit, luptele au încetat… și am murit și noi cu el.
Domnul să-l aibe în pază, e la El.
Cu stimă și deosebită considerație,Iosif Iacobici, General Armata nr.4
Mihai Todoca
Sursa :http://aradculture.ro/scrisori-de-pe-front/
„Scrisoarea de pe front” de Nicolae Vermont
,,Acum este momentul să te modelezi. Va trebui să găseşti refugiu în renunţare şi putere interioară. Astfel poţi fi eliberat de tendinţele negative pe care le-ai acumulat până acum şi care te-au condus la durere şi suferinţă."
'' La început, poate fi obositor să trăieşti în armonie cu cele mai înalte idealuri, dar, în final, aceasta conduce la un sentiment profund de bunăstare şi pace. Trebuie să găseşti bucurie în sublim. Dacă eşti binecuvântat cu un corp uman este greşit să nu trăieşti în consecinţă. De ce să te laşi condus de instinctele animale?
Nu-ţi permite să fii cuprins de disperare. În ciuda oricărui lucru, ai încredere în Dumnezeu. Trebuie să-L chemi şi la fericire şi la supărare. Dacă ai căzut, foloseşte căderea ca pe un fel de manivelă, pentru a te ridica din nou. Este datoria omului să se străduiască din greu, indiferent ce face. ''
Sri Ma Ananda Moyi
Guy Orlando Rose Paintings | Oil Paint
Într-o zi vei înţelege că e mai greu să fii bun decât isteţ.
Isteţimea este un dar, bunătatea este o alegere.
Cu darurile e mai simplu, ele ne sunt date.
Alegerile însă pot fi dificile.
Jeff Bezos
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.07.2017 la 13:46.
"Fericiţi cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiţi cei care rămân copiii sufletului. Fericiţi cei pe care teama nu îi face să renunţe la iubire."
Albert Einstein
''Fiecare dintre noi cântă partea lui la un instrument în această simfonie a vieții. Problemele apar atunci când vrem să interpretăm partitura altuia. Viața pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu. Cu toţii suntem învăluiţi, clipă de clipă, de dragostea divină. Experienţa şi viaţa fiecăruia schimbă alte vieţi. Misiune. Între noi nu există diferenţe decât cele din mintea noastră. Problema devine problemă în funcție de tălmăcirea pe care o da mintea . Nimeni nu este inferior altcuiva, oricine ar fi el. Suntem taine din marea Taină…"
Hrisostom Filipescu
Shanti Nilaya
Te-am visat...
Te-am visat azi-noapte, erai vie
Ca și când nici anii n-au trecut
Făr' contur ca de fotografie,
Infinită-n infinit pierdut
Și m-am speriat de toate cele,
De cămașa ce pe trup purtai
Cu flori mici cusute în inele
Agățate-n margină de rai...
'Hai', mi-a spus privirea ta frumoasă,
Am sărit din loc cu somn cu tot!
Muselina îmi foșnea prin casă
Valuri între lumi fără să pot
Să m-apropii... Și-am rămas cu mâna
Adunând din jur prezența ta
Cum și-apropie bezna-n noapte, Luna –
Ai fugit sau te-ai ascuns, deja...
Te-am strigat, dar cine glas să-mi știe?
Nu e nimeni, însă, vinovat
Că prin Cerul greu de iasomie
Te-am pierdut... sau poate... am visat!
Willem Haenraets and William Shakespea
"Lumea e plină de lucruri minunate, care aşteaptă cu răbdare ca simţurile noastre să fie mai atente."
William Butler Yeats
Ingrid Jenifer Balacks
Intr-un murmur tremurat ..........
Viața aceasta efemeră
Cu un ritm amețitor...
Cu o umbră de himeră,
Azi sunt bine, mâine dor.
Azi sunt zâmbetul de soare,
Strălucesc de galben pur,
Mâine? Nu știu ce mă doare
De sunt tristă și mă jur:
Nu vreau ochii să-nverzească
Lacrimi grele-n tihna lor,
Vreau un gând să construiască
Către mâine, alt decor.
Și de văd că nu se poate
... rup din inimă o stare...
Și cu umbra mea pe spate
Mă cobor pe val de mare.
Poate îmi vor crește aripi
Din nisipuri mișcătoare
Sau de-o scoică m-aș lipi
Să mă simt o sărbătoare.
Am un gând:să fiu un munte,
Să am culmile semețe...
Să las norii să-mi sărute:
Fruntea,să le dau binețe!
Aș mai vrea să nu mă tem
Să țin zborul ferm, curat,
Să m-aștern într-un poem
Într-un murmur tremurat.
Momentan sunt 164 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 164 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje