“Nimic nu mi se pare mai atragator decat dialogul secret al sufletului cu el insusi si cu Dumnezeu.”
Sf. Grigorie de Nazianz
Artodyssey: K Rigoulis - COSTASTSIGRIS
“Nimic nu mi se pare mai atragator decat dialogul secret al sufletului cu el insusi si cu Dumnezeu.”
Sf. Grigorie de Nazianz
Artodyssey: K Rigoulis - COSTASTSIGRIS
<< Noi credem în Dumnezeu, iar ”Dumnezeu este iubire”, deci noi credem în iubire.>>
Parintele Daniel Benga
un mic psalm- de Traian Calistru
,,ține-mă, Doamne, în palmă
nu sunt o floare, doar o petală de gând alb
lacrimă din lacrimă, culoare din culoare rod al însinguratei iubiri și al unui psalm descoperit în emoția unei privegheri de seară
și dacă mă cuprinzi în bunătatea Ta, mai lasă-mi, Doamne, bucuria de a arde asemenea unei lumânări
mai multe seri, mai multe nopți și ani după ani
nu pentru a trăi mie, ci a-Ți cânta Ție
din inima mea, din lacrima mea, din culoarea mea
până când, în sfârșit, voi prinde curaj și voi urca pe cruce
ca o adiere de vânt, ca un cuvânt nerostit,
ca un dor alb, deprins a zbura prin jertfă spre mântuire
cu smerită mirare, Ție, Sfinte, cerându-Ți mereu, îndurare....
ține-mă, Doamne, în palmă
și-nvelește-mă în mii și strălucitoare șoapte..."
T. Calistru, 5 aprilie 2015
Însemnări dintr-un vis de iubire...
,,...Dacă nu ai nici un dor, e ca și cum nu ai avea aripi și nu ai avea suflet și nu ai vrea sau putea să zbori. Ca și cum nu ai crede în nimic. Ca și cum… De fapt, dorul este cel mai mult din împlinire… Dorul te înalță, te definește, te face să respiri așa cum nu ai mai făcut niciodată. Te redescoperă, te reclădește… te face om și te face să-ți dai seama de viața pe care o trăiești… dorul este cel care îți face inima să bată…
Pentru cine bate inima? Inima mea, inima ta..
Pentru ceea ce-ți însuflețește dorul, zborul, emoția…
Dacă mi-e dor de tine atunci când ești cu mine ,este bine?
Dorul nu moare niciodată… de aceea ne este dor… ne este dor de ceea ce putem fi, de ceea ce putem dărui, de ceea ce putem împlini prin iubire, prin omenia noastră, prin zborul nostru. Prin dor explorăm , îl modelăm pe cel pe care-l iubim, desăvârșindu-l, încercând să-l desăvârșim, fără a-i știrbi din libertatea și personalitatea sa… și dăruim iubirii iubirea noastră, fericirea, dar uneori și neliniștea sau nefericirea noastră… ne este dor în măsura-n care iubim și vrem să ne regăsim liniștea, odihna, în sufletul, în umbra, în porii celuilalt…. Poate că asta înseamnă să iubești… să vrei să faci parte din carnea, din porii, dar mai cu seamă din visul, gândul și sufletul celuilalt, fără a te amesteca, fără a te dezintegra sau înrobi celuilalt, fără a fi dependent și totuși, neputând trăi în absența iubirii, respirației, persoanei, prezenței celuilalt..."
Traian Calistru....
Rugă
,,Aprinde-mă, Doamne, ca o candelă la răspântii de pământuri
Ce frumoase sunt pământurile vieții și ce grele,
Cât de rece este lutul ființei mele , lipindu-se de orice fărâmă de bucurie și de lumină…
Plămădește-mă… plămădește-mă, Doamne, Duhule Sfinte, suflet curat ca un zbor de albatros în zorii zilei spălați de neguri și rele aduceri aminte, lepădați de negura urii și de multa neghină…
Voi păși în urma Ta, învățând să mă-nfășor în tăcere, fără gânduri, fără zbatere,
Ci împăcat cu calea pe care pașii mei trebuie s-o parcurgă până la capăt
Sorbind din paharul vieții
Aprinde-mă, Doamne, în toiul nopții ca o candelă priveghind trecerea cernerea inimii mele cu bucurie nespusă și rugă lumină…"
Traian Calistru, 19 iunie 2016
Val Răzeşu
MĂ MISTUIE VARA
Iubito, mă mistuie vara
În fagurii źilelor tale,
Surâsuri ca nişte petale,
În suflet îmi umplu cămara.
Sunt zilele şir de mărgele
Când marea sărută nisipul,
Pe buze înalță castele,
Sub gene, poveste e chipul.
Cărarea-i sub stâncă pitită
Pe cer pescăruşi îndrăznesc
Lumina sub tălpi răstignită
De îngeri ce nu-şi amintesc.
Ai tăi , pe vecie, sunt zorii
În lacrimi de rouă te- ascund
Şi plouă sub pleoape din norii
Ce în altă vecie pătrund.
Ce bine-i în visele tale
Când lumi zugrăveşti pe retină,
Iubirea îmbracă în zale
Sărutul ascuns în Lumină.
Şi tu - cea pierdută în mine -
Învălui cu foc asfințitul
Iar eu rătăcesc către tine,
Din clipe adun infinitul...
30 iulie 2016
Val Răzeşu
„Timpul de care dispunem în fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le încercăm îl dilată; acelea pe care le inspirăm îl îngustează şi obişnuinţa îl umple.”
Marcel Proust
Sunt oameni care, deşi te însoţesc,
nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături,
nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă.
Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd.
Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături,
sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează,
nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...
════════════
ღஐIrina Binderஐღ
Shanti Nilaya
Iubire fără atingeri
Ce lungă vreme eu am stat în tine,
Cum stă copilul mic în Dumnezeu!
Eram doar unul și-n Oceane line
De Infinit pluteam... Și tu și eu.
Mă minunam continuu cum de soare
Mai poți să te uimești când rază-i ești,
Și-ți mângâiam căpuțul tău de floare
Când mă țineai la piept, spunând povești.
Nici n-apucau cuvintele să plece
Aveam așaaa, mereu, un foc și-un jar,
Simțeam în unda ta cu aer rece
De munte, prea zburdalnică, să sar,
Ca să mă stingă chiar și pentru-o clipă –
Din yin și yang întreg să fim făcuți
Să-ți cresc pe trup ca și cealaltă-aripă,
În zbor când ne-nălțăm, să mă saruți!
Râdeam! Lungeai povestea cu trei pagini,
Apoi mă cuprindeai albastru, clar,
Să poți trimite Cerului imagini,
Prin ochii tăi, să aibă Cerul dar...
Și te-am gasit! Vezi? fizica se scrie
Într-un capitol greu de tălmăcit;
Iubire fără-atingeri, poezie,
Să fim... Să fim iubită și iubit!
''O oră de tristețe lasă urme adânci,
o zi senină și liniștită
nu lasă nicio urmă.''
Luigi Pirandello
Momentan sunt 131 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 131 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje