Elena Latan

[latan.elena]

DIN INTELEPCIUNEA LUI OSHO


“Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni.
Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta inferioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor… Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi. Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra.
Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire.”
“Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.
Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.”
“Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi aprobat si recunoscut. Mentalitatea generala are la baza ideea ca, pina cind nu suntem recunoscuti, suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Nu munca noastra este importanta, ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor.
Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine.
Trebuie sa lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru ca iti place sa fii creativ. Iti place munca doar de dragul muncii. Trebuie sa muncesti numai daca iti place.
Nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, nu ii da o importanta prea mare. Daca nu vine, nu te gindi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta.”
“Un lucru fundamental, si in acelasi timp foarte dificil, este acela de a nu imparti viata in actiuni frumoase si actiuni prostesti, de a nu crea nici o diviziune. Toate sunt parti ale aceluiasi intreg.
Trebuie numai sa aveti putin simt al umorului. Iar pentru mine simtul umorului este esential pentru ca persoana sa reprezinte un tot unitar. Ce este rau in aceste maruntisuri, in aceste lucruri prostesti? De ce nu puteti sa rideti, de ce nu puteti sa va bucurati de ele? Tot timpul judecati ce este bun si ce este rau. Tot timpul sunteti asezati pe scaunul unui judecator, iar acest fapt va face sa fiti seriosi.
Florile sunt frumoase, insa ce sa spunem despre spini? Si ei fac parte din existenta florilor. Florile nu ar putea exista fara ei; spinii le protejeaza. Ei au o anumita functie, un anumit rol, o anumita insemnatate. Daca insa imparti mereu, atunci florile sunt frumoase iar spinii devin uriti. Aceeasi seva hraneste insa tulpina, floarea si spinii. In viata copacului nu se produce nici o impartire, nu are loc nici un rationament. Floarea nu este favorizata, spinul nu este doar tolerat; amindoi sunt in intregime acceptati. Si acesta ar trebui sa fie si modul nostru de a vedea lucrurile in propria noastra viata.
Exista unele lucruri, lucruri marunte, care, daca le judecati, par stupide, prostesti. Insa acest lucru se intimpla datorita rationamentului vostru; in realitate ele indeplinesc, la rindul lor, un rol esential.”
” Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat – ar fi o prostie… Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.”

http://vindecaviata.wordpress.com/2014/11/04/din-intelepciunea-lui-osho/

[latan.elena]

Din Egipt ne vin învăţăturile ezoterice, fundamentale, care au influenţat filosofiile tuturor raselor, de mai multe mii de ani. Toate ţările au împrumutat câte ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma şi alte neamuri vechi. Acestea au luat parte la banchetul cunoaşterii, pe care Hierofanţii şi Maeştrii ţării lui ISIS le-au oferit celor pregătiţi să cunoască din culmea ştiinţei mistice şi oculte,dezvăluite de Maeştrii acestui vechi ţinut.
În Egipt se afla loja misticilor. Prin porţile templelor intrau neofiţii şi plecau adepţii, maeştrii şi hierofanţii, în toate colţurile lumii. Printre aceştia a fost şi Hermes Trismegistul, tatăl înţelepciunii oculte, fondatorul astrologiei şi alchimiei. Detaliile vieţii lui s-au pierdut, mai multe ţări disputându-şi locul naşterii sale. Perioada şederii sale în Egipt (care constituie ultima sa reîncarnare pe această planetă) nu ne este cunoscută; aproximativ, este fixată în ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, cu mult timp înaintea apariţiei lui Moise.
Autorii competenţi îl consideră, totuşi, contemporan cu Abraham. Unele tradiţii iudaice merg până la a afirma că Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari părţi din cunoştintele acumulate de Hermes.
În anii care au urmat dispariţiei sale din planul terestru, tradiţia sugerează că ar fi trăit sute de ani “în carne”. Egiptenii l-au zeificat numindu-L THOTH.
Mai târziu, grecii îl aşează în Panteonul zeităţilor proprii, numindu-l HERMES, zeul înţelepciunii.Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerându-l “scriitorul zeilor”, ajungând, în cele din urmă, să-i dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care înseamnă “de 3 ori mare”, “Mai Marele Marilor”, “mai mare decât toţi Marii”. În toate ţările, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fântâna Înţelepciunii.
Folosirea cuvântului “hermetic” este strict legată de sensul “secret închis”, “nimic nu poate scăpa”.
Discipolii au păstrat secretul învăţăturilor, nevoind să dea perle porcilor, preferând să dea laptele copiilor şi carne oamenilor neştiutori. Discipolii au fost “hermetici” de teamă de a nu vedea doctrina secretă transformându-se în doctrină (credinţă) religioasă.
Vechiul ocultism din India şi Persia a degenerat, pierzându-se, în mare parte, din cauză că apostolii săi au devenit preoţi. Ei au amestecat teologia cu filosofia, având astfel ca efect pierderea ocultismului în noianul superstiţiilor religioase, al cultelor, al credinţei şi al zeilor.
La fel, în Grecia şi Roma, învăţăturile hermetice ale gnosticilor şi ale primilor creştini au degenerat sub domnia lui Constantin, al cărui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia. Aceasta a luat şcolii creştine ce era esenţial credinţei: spiritul său, pe care l-a obligat spiritual să bâjbâie mai multe secole înainte de a regăsi vechiul drum al credinţei. În sfârşit, totul arată observatorilor atenţi că în cel de-al douăzecilea secol biserica luptă pentru a reveni la vechile învăţături oculte.
Au fost spirite elevate, de iniţiaţi, care au transmis oral flacăra vie a credinţei adevărate; sunt cunoscute rar cazurile când acestea au fost scrise. Chiar şi aşa (rar), transmiterile s-au voalat, în termeni de alchimie şi astrologie, încât numai cei care cunoşteau cheia puteau înţelege corect.
În primele zile ale Antichităţii existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului şi care erau cunoscute sub numele de Kybalion.
Sensul exact şi semnificaţia cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome şi precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepţii le înţelegeau imediat ce erau aplicate.
Arta alchimiei hermetice dă preponderenţă Forţelor Mentale (mai mult decât elementelor materiale), unei transmutaţii, unui fel de vibraţii mentale prin modificarea în vibraţii de altă natură, mai mult decât transformarea unui fel de mental în altul.
Legenda “pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu era decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înţeleasa de către adepţii hermetismului veritabil. Sfătuim pe elevii noştri – cum este recomandat în Kybalion – să studieze învăţătura hermetică cu UMILA atitudine de adept, deoarece poarta numele de INIŢIAT acela care MUNCEŞTE intotdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul. Mai departe, dam un mare numar de axiome, maxime şi percepte ale Kybalionului, insotite de explicatii şi clarificari care ni s-au parut necesare pentru a-l face mai usor accesibil adeptilor moderni, mai ales ca textul original este scris, inadins, cu termeni obscuri. Maximele originale, axiomele şi perceptele Kybalionului vor fi subliniate în aceasta lucrare dar în mod distinct; în toate cazurile, textul original a fost respectat. Sperăm că numeroşi elevi, cărora le oferim această lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini tot atâta profit cât au scos şi cei care i-au precedat pe drumul măiestriei, timp de secole, cât s-a scurs de la apariţia lui Hermes Trismegistul. Între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: “Sub paşii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiţi să înţeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari şi când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune.
“Când elevul va fi gata să primească ADEVĂRUL , atunci va începe studiul acestei lucrări, atunci va lua cunoştinţă de existenţa ei. Aceasta e Legea Principiului Hermetic al CAUZEI şi EFECTULUI sub aspectul de LEGE A ATRACŢIEI , ea va uni buzele şi urechile, elevul şi lucrarea, AŞA SĂ FIE!


Invataturile Kybalion-ului vin de la Hermes Trismegistos (de aici si numele de “Hermetica”), fiind predate de-a lungul timpului doar pe cale orala sau prin intermediul scrierilor criptice. In anul 1908, trei elevi in hermetica au consemnat pentru prima data aceste invataturi, publicandu-le in engleza, intr-o carte ce se intitula “ The Kybalion”.

Principiile Adevarului sunt in numar de sapte. “Acela care le cunoaste si le intelege poseda cheia magica ce va deschide toate portile Templului, chiar inainte de a le atinge.”:

1. Legea Mentalismului
2. Legea Corespondentei
3. Legea Vibratiei
4. Legea Polaritatii
5. Legea Ritmului
6. Legea Cauzei si Efectului
7. Legea Genului (distinctia)

1. LEGEA MENTALISMULUI (sau legea lui UNUL)

“Totul este Spirit; Universul este mental” –

Legea implica adevarul ca totul este Spirit. Ea explica faptul ca totul este realitate substantiala, aflandu-se in toate manifestarile si aparentele exterioare, pe care le cunoastem sub numele de Univers material. Fenomene ale vietii, Energie, Materie, intr-un cuvant, tot ce este aparent simturilor noastre este Spirit, acesta poate fi considerat si gandit ca un Spirit Universal, Infinit.

Ea explica chiar faptul ca Lumea sau Universul Fenomenal nu-i decat o creatie mentala a Totului, subiect al legilor lucrurilor create, Universul fiind considerat, in intregul sau sau in partile sale, ca o experienta in Spiritul Totului, in acest Spirit noi traind si lucrind.

A intelege aceasta Mare Lege al Mentalismului, inseamna a permite individului sa inteleaga cu usurinta Legile Universului Mental si sa le aplice, spre a-si imbunatati starea si spre a se perfectiona.

Intrand in posesia Cheii Maiestriei Universale, practicantul poate sa deschida nenumarate porti ale Templului Mental si Psihic al Cunoasterii, reusind sa patrunda in el liber si inteligent. Aceasta Lege explica natura veritabila a Energiei si a Puterii, a Materiei, dar mai ales de ce, pentru ce si cum sunt ele subordonate stapanirii Spiritului. Misticii au spus-o mereu: lumea este vis in mintea lui Dumnezeu; fizica cuantica o intareste astazi: o realitate apare in manifestare in momentul in catre este observata, perceputa!

1. LEGEA CORESPONDENTEI

“Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus” –

Aceasta Lege implica adevarul ca exista intotdeauna un raport constant intre legile si fenomenele diferitelor planuri ale fiintei si ale vietii. Vechea axioma hermetica este in acesti termeni: “Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus”.

Intelegerea acestei Legi confera mijloace destule in a rezolva paradoxuri obscure si destule secrete ale naturii.

Exista planuri ale vietii pe care noi le ignoram complet, dar cand aplicam Legea Corespondentei devenim capabili sa intelegem mai departe ca nu este posibil sa facem altfel. Ele se manifesta si se aplica peste tot in Univers, pe diferitele planuri ale acestuia: material, mental si spiritual, acest fapt fiind considerat o Lege Universala. Hermetisti considerau aceasta lege ca fiind una dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul caruia omul este capabil sa rastoarne obstacolele care i se ridica in fata, in fata necunoscutului. Cunoasterea Legii Corespondentei permite omului sa deduca inteligent din necunoscut, cunoscutul.

1. LEGEA VIBRATIEI

“Nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza” –

Aceasta Lege implica adevarul ca totul se afla in miscare, totul vibreaza, neexistand nimic in stare de repaos, fapte pe care stiinta moderna le accepta si pe care orice noua descoperire stiintifica tinde sa le verifice.

Sunt mii de ani de cand invatatii vechiului Egipt au enuntat aceasta Lege Universala. El explica diferentele existente intre diferitele forme ale materiei, ale energiei, ale sufletului si chiar ale spiritului ca fiind consecintele unor proportii inegale ale vibratiei.

Discipolul hermetist care intelege bine aceasta Lege si formele sale corespunzatoare este capabil sa-si controleze propriile vibratii mentale si, de asemenea, pe ale altora. Maestrii folosesc in mod egal aceasta lege, in diferite maniere, pentru a invinge fortele naturii.

“Cel care intelege Legea VIBRATIEI a castigat sceptrul puterii”, spunea in trecut un vechi maestru ocultist.

1. LEGEA POLARITATII

“Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme; asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate” –

Aceasta Lege implica adevarul ca totul este dublu, totul are doi poli, totul are doua extreme. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explica vechile paradoxuri care au creat atata perplexitate oamenilor si se exprima dupa cum urmeaza: teza si antiteza au o natura identica, insa de grade diferite; contrariile sunt asemanatoare si nu difera decat prin gradul lor, polii opusi putandu-se concilia; extremele se ating; totul este si nu este in acelasi timp; toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri; orice adevar este pe jumatate fals; acelasi lucru are doua fatete, etc.

Legea Polaritatii explica faptul ca in orice lucru sunt doi poli, doua aspecte diferite, opuse, si ca, in realitate, contrariile nu sunt decat extreme ale acestui obiect, intre care sunt intercalate grade diferite. De exemplu caldura si frigul, desi sunt opuse, in realitate unde se termina caldura si unde incepe frigul? Nu exista un frig si nici o caldura, absolute.

Cei doi termeni, cald si frig, indica numai gradele diferite ale aceluiasi lucru; acest lucru care se manifesta cu frig si cald este numai o varianta a vibratiei. Astfel, cald si frig nu sunt decat doi poli a ceea ce numim caldura, iar fenomenele care il insotesc sunt manifestarile Legii Polaritatii. Acelasi fenomen este adevarat in cazul luminii si intunericului, care sunt unul si acelasi lucru, deosebirea constand intr-o diferenta de grade a celor doi poli ai fenomenelor; cand ne paraseste noaptea si cand incepe ziua?

Ce diferenta este intre mare si mic; intre calm si nelinistit; intre sus si jos; intre pozitiv si negativ? Legea Polaritatii explica aceste paradoxuri si nici unul nu-l poate inlocui pe celalalt. In planul mental, tot acest principiu lucreaza.

Sa luam insa un exemplu foarte des intilnit : al urii si dragostei, doua stari mentale in aparenta total diferite. Sunt, insa, grade diferite in ura si dragoste; de asemenea, sunt sentimente intermediare, pentru care noi folosim cuvintele simpatic si antipatic, care ajung sa se confunde atat de mult, incat uneori este o dificultate a sti daca vreunul va este simpatic sau antipatic, daca va simtiti atras de el sau va este indiferent.

Aceste sentimente opuse nu sunt decat grade diferite ale unui sentiment unic, asa cum il veti putea gandi si intelege daca veti medita o clipa la aceasta. Si hermetistii ii acorda o importanta deosebita; este posibil de schimbat vibratiile urii in vibratiile dragostei, atat in propriul tau spirit cat si in spiritul altora.

Binele si raul nu sunt decat doi poli diferiti ai aceluiasi lucru; hermetismul cunoaste arta de a transforma raul in bine, prin aplicarea Principiului Polaritatii.

Intelegerea acestei Legi permite modificarea polaritatii proprii, tot atat de bine ca si pe a altora.

1. LEGEA RITMULUI

“Totul se scurge inauntru sau in afara; orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza; balansul pendulei se manifesta in totul; masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga; ritmul este constant” –

Aceasta Lege implica adevarul ca in orice lucru se manifesta o miscare inainte si inapoi, o miscare asemanatoare unei pendule, ceva asemanator unei maree, unei mari inalte si unei mari scazute. Aceasta miscare de plecare si venire se produce intre doi poli a caror Lege a polaritatii ni s-a demonstrat ca exista.

Este intotdeauna o actiune si o reactiune, un progres si un recul, un maxim si un minim. Tot asa este pentru toate elementele Universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie. Se reafirma astfel adevarul ca “singura constanta in Univers este schimbarea”, crearea si distrugerea sistematica a formelor.

1. LEGEA CAUZEI SI EFECTULUI

“Orice cauza are efectul sau; orice efect are cauza sa, totul se intampla conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii” –

Acest principiu implica faptul ca exista o cauza pentru orice efect produs si un efect pentru orice cauza. El explica ca totul se intampla conform unei legi, ca niciodata nimic nu se intampla accidental, neprevazut, ca hazardul nu exista si ca, deoarece exista planuri diferite de cauza si efect, planul superior domina totdeauna planul inferior.

Nimic nu poate scapa in intregime Legii. Multimile se lasa docil conduse, ele asculta de tot ce le inconjoara, de vointa si dorinta celor mai puternici, de ereditate, sugestie, de toate cauzele exterioare care le dirijeaza ca pe simpli pioni ai vietii.

Maestrii, din contra, se ridica in planul superior, dominand sentimentele si caracterul lor, calitatile si puterile, tot asa de bine ca pe tot ce-i inconjoara. Ei devin stapani, in loc de a fi jucati si dirijati de vointa altora, precum si de influentele exterioare. Ei se servesc de Lege, in loc de a fi instrumente. Maestrii asculta de cauzalitatea principiului superior, insa ei comanda planul lor.

1. LEGEA GENULUI

“Este un gen in toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin si feminin; genul se manifesta in toate planurile” –

Aceasta Lege implica adevarul ca genul exista peste tot. Principiile masculin si feminin sunt in actiune constanta. Acesta e adevarul nu numai in plan fizic, ci si in planurile mental si spiritual.

In planul fizic, Legea Genului se manifesta sub forma sexului, in plan superior el ia forme mai elevate, insa este mereu acelasi. Nici o creatie fizica, mentala sau spirituala nu este posibila fara el.

Orice lucru, orice individ contine cele doua elemente: masculin si feminin. Orice element masculin are elementul sau feminin, si invers. Rolul principiului Masculin este de a dirija catre principiul Feminin o anumita energie inerenta, la fel si invers si de a pune astfel in miscare procesul Creatiei. Unul sau altul, luate separat ca principii, sunt incapabile sa creeze, sa dinamizeze, sau sa existe: cu alte cuvinte sunt doua jumatati. “Si cand doi vor deveni UNUL, atunci va aparea OMUL“.

Matricea Divina este recipientul care contine Universul puntea dintre toate lucrurile si oglinda care ne arata ce am creat.

Orice lucru din lumea noastra este conectat la orice alt lucru .

Pentru a avea acces la Forta Universului insusi ,trebuie sa ne vedem pe noi insine ca fiind o parte a lumii ,mai degraba decit ca fiind separati de aceasta .

Cind ceva a fost unit ,el este conectat intotdeauna ,indiferent daca ramine sau nu legat la nivel fizic .

Actul de a ne concentra constiinta este un act de creatie. Constiinta creeaza.

Cu totii avem toata puterea de care avem nevoie ca sa putem creea toate schimbarile pe care noi alegem sa le creem. Detinem toata puterea de care avem nevoie ca sa creem toate schimbarile pe care noi alegem sa le creem .

Obiectivul asupra caruia ne concentram atentia constienta devine realitatea lumii noastre.

Nu este suficient doar sa spunem ca alegem o noua realitate .

Sentimentul este limbajul pe care il intelege Matricea Divina. Simtiti-va ca si cum obiectivul vostru ar fi fost atins deja si rugaciunea voastra si-ar fi primit deja raspuns.

Nu orice sentiment este potrivit . Sentimentele trebuie sa fie in afara egoului si sa nu emita judecati .

In viata noastra trebuie sa devenim exact lucrurile pe care alegem sa le experimentam ca fiind lumea noastra.

Nu suntem limitati de legile fizice asa cum le cunoastem astazi .

Intr-un ceva ” Holografic ” fiecare bucatica din acel ceva oglindeste intregul care inseamna acel ceva.

Holograma cu conexiuni universale ne asigura ca exact in momentul in care ne creem dorintele si rugaciunile acestea sunt deja primite la destinatie .

Prin Holograma constintei ,cea mai mica schimbare in viata noastra este reflectata peste tot in lumea noastra.

Numarul minim de oameni necesar pentru a „da startul ” unei schimbari in constinta este de 1 om din 100.

Matricea Divina oglindeste in lumea noastra relatiile pe care le creem in contextul credintelor noastre.

Radacina experientelor noastre ” negative” poate fi redusa la una dintre cele 3 frici universale ( sau o combinatie a lor ) ,frica de abandon, sentimentul de nevrednicie sau lipsa de incredere.

Adevaratele noastre credinte sunt reflectate in cele mai intime relatii pe care le avem.

Trebuie sa devenim in viata noastra exact lucrurile pe care alegem sa le experimentam in lumea noastra.

[latan.elena]

''Evolutia e dureroasă. Schimbarea e dureroasă. Dar nimic nu e mai dureros decât să ramai blocat intr-un loc unde nu aparții''

[latan.elena]

Imagini ce-ți taie respirația! O fotografă a creat o lume de vis în memoria celei care i-a dat viaţă

Mama lui Kirsty, Maureen, a fost profesoară de engleză şi şi-a dedicat viaţa pentru a inspira generaţii întregi de copii să-şi folosească la maximum imaginaţia şi să înveţe să iubească poveştile. Maureen a fost cea care a încurajat-o pe Kirsty să-şi urmeze pasiunea pentru fotografie. Când mama ei a murit din cauza unei tumori pe creier, în 2008, singurul mod în care fotografa a reuşit să treacă peste tragedie a fost să se refugieze în lumea imaginilor.
http://yupi.md/galerie-foto-imagini-ce-ti-taie-respiratia-o-fotografa-a-creat-o-lume-de-vis-in-memoria-celei-care-i-a-dat-viata/

[latan.elena]

http://kirstymitchellphotography.com/galleries/#1

[latan.elena]

Traind intr-o lume de vis …












































sursa imagini : Webpark


http://klausen1976.wordpress.com/201...o-lume-de-vis/

[latan.elena]

http://www.tvplayvideos.com/2,TYbtpc...lic-Initiation


http://www.tvplayvideos.com/2,TYbtpc...lic-Initiation


http://www.tvplayvideos.com/2,TYbtpc...lic-Initiation

[latan.elena]

"Portaluri" forestiere de la Matt Walford

Vă amintiţi cum aţi fost în copilărie? În lucrurile obișnuite din jurul nostru, am putut vedea scîntei magice.Copiii, precum și visătorii și romanticii, inventează lumea proprie, în care detaliile reale se combină uşor cu ficțiunea. Aproximativ aşa procedează fotograful și editorul britanic Matt Walford: apelând la copilul din sufletul lui, el creează din peisajele forestiere porţi fantastice în alte lumi.

"În toate lucrările mele eu procedez la fel: în primul rînd, distrug integritatea naturii pe imagine, fie un peisaj sau o floare, o frunză verde, sau un fruct comestibil. Apoi, reconstruiesc visător lucrurile naturale și creez din fragmentele lor, un univers în care lucrurile sunt diferite: nu la fel cum suntem obişnuiţi să le vedem. Cred că vei fi înţeles de orice băiat: cine nu a retrăit această dorință arzătoare de a desface un obiect complex în şuruburi şi piuliţe pentru a înțelege cum funcționează și apoi a-l asambla din nou? - De fapt, a reinventa ceva nou cu o dragoste pentru știință și lumea naturală.

Acestor reconstrucţii le este dedicată o serie de ilustraţii suprarealiste intitulată "Portaluri” (Portals). Artistul nu poate să se bucure de frumusețea pe care o vede prin lentila camerei lui: peisajele lizierei forestiere și zonele mlăştinoase, culorile bogate a florilor de primăvară și frunzişului de toamnă – sufletul său neliniștit caută căi de cooperare cu ea în altă formă.

Ca urmare a acestei reevaluări, precum şi a profesionalismului înalt a lui Matt, avem posibilitatea să ne bucurăm de imagini fantastice: deși ele arată ca modele frumoase de picturi murale arabe, iar în unele creaţii puteți număra chiar şi opt sori laolaltă, aceste "portaluri" totuşi sunt născute din peisajele pământești.

Pentru a obține aceste rezultate impresionante, fotograful folosește o combinație de tehnici diferite: de la fotografia digitală și colaj, și încheind cu utilizarea unui scaner modificat, proiectat pentru a lucra cu imagini alb-negru și culori în tonuri de pastel. Este o aparatură destul de fină și capricioasă, una dintre cele mai importante caracteristici este intensitatea sau „adâncimea” culorii, cum ar spune profesioniștii. De la acest parametru depinde capacitatea de a prelucra detaliile în umbrele materialului plastic, adică, calitatea tonurilor gri și luminozitatea. Este clar că procesul de redactare nu doar consumă mult timp, dar, de asemenea, necesită multe cunoștințe în acest domeniu.

Una dintre imaginile din această serie a fost selectată de ediţia „Duncan Baird Publishers” ca copertă pentru cartea lui Tim Freke "Experiență mistică” (Tim Freke: The mistery experience). Această lucrare filosofică este rezultatul a 40 de ani de cercetare a diferitor culturi și ideologii, oamenilor de știință din trecut și din prezent. Această carte prezintă un caleidoscop de idei inspiratoare pe care autorul a învățat din fizica cuantică, budism, practice orientale, lucrări lui Carl Jung, Joseph Campbell, Walt Whitman ... Se poate spune că "Experiența mistică" este modul în care omul din secolul XXI poate exprima înțelepciunea veșnică a vieţii într-o formă fundamental nouă și în același timp accesibilă, care completează concluziile științei moderne.

"Aceasta carte este destinată cercetătorilor. Trezirea spirituală vine spontan, atunci când concepem dintr-o dată misterele incitante ale existentei. Apoi simțim o unitate impresionantă, cu toate formele de viață, cu întregul univers. Retrăim un sentiment extatic al iubirii necondiţionate şi setea pentru aventurile captivante. Învățaţi să gândiţi dincolo de logica obișnuită. Aflaţi cum puteţi îmbrăţişa simultan ştiinţa şi spiritualitatea. Sărbătoriți-vă
viața.".







http://www.ecology.md/md/section.php?section=fsociety&id=8862#.VKwicNKG9WI

[latan.elena]

Iubirea adevarata sau iubirea de sine–egoul!…pilda




Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată.
Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare. Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează.. Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.
Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare. Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare.
Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?” Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”.Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”.
Egoul are întotdeauna un scop.
Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată. Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”. Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit.
Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire. Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor. Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”. Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească. Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”. Bărbatul i-a răspuns:„Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?” Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”. Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei. „Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”. Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime. Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”. Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”. Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată.
Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.
Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.
Dar, in final, ce ramane?!
Fructele, ramurile si tulpina copacului nu sunt decat roadele vietii iar dupa ce totul „se consuma”, ramane iubirea, rodul cel mai de pret!
Povestea arborelui – scrisă de Shel Silverstein



https://cristianstavriu.wordpress.com/2010/12/08/iubirea-adevarata-sau-iubirea-de-sine-egoul-pilda/

[latan.elena]

Mirela-nicoleta Mincu

FORMAREA
CUVANTULUI «NOAPTE «

Stiti ca litera N este simbolul infinitului?
Cunoasteti originea si semnificatia cuvantului NOAPTE? Nu?
Iata explicatia:

In multe limbi europene, cuvantul NOAPTE este format din
litera N urmat de numarul 8 in limba respectiva !

Litera N este simbolul matematic al infinitului, urmat de
cifra 8 care simbolizeaza, de asemenea, infinitul.

Deci, in toate limbile, NOAPTE semnifica infinit !

IATA CATEVA EXEMPLE :

portugheza: noite = n + oito

engleza: night = n + eight

germana: nacht = n + acht

spaniola: noche = n + ocho

italiana: notte = n + otto

franceza: nuit = n + huit

romana: noapte = n + opt