Elena Latan

[latan.elena]

Tărchilă Nina

Să-ţi fiu ...


,,noi nu ne-am îmbrăţişat niciodată.
am lunecat doar unul pe lângă celălalt
ca păsările care-n aceeaşi bătaie de aripi cad,
într-o joacă haotică, înspăimântător de curată.
degetele-mi te-au atins doar în vis
când buzele tale-mi desenau iluzoriu ispite pe piele.
înfloreau vise, ne zvârcoleam printre ele,
te închideam câteodată în câte-un cuvânt scris
pe care-l rătăceam din nou până-n zori
când, încovoiat de lumină, fugeai -
şi atunci, fără margini respira chipul tău
în colţul de gând în care stingher m-aşteptai.
nici nu ţi-am spus - nici mie nu mi-am spus
cum te-am lăsat să îmi alergi prin sânge
ca noaptea ce din lună mereu curge,
firesc ca răsăritul obosit într-un apus.
să nu mă pierzi în veghea încordată
în care-aleargă timpul ne-mblânzit!
deschide-ţi gându-n care m-ai gândit
şi lasă-mă să-ţi fiu măcar o şoaptă,
o margine-a luminii, poate-un zbor
bătut din aripi smulse dintr-un dor..."

[latan.elena]

Creativitatea...

Cea mai puternicã dintre muze
este copilul nostru interior.

Stephen Nachmanovici

[latan.elena]

„Ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni?”

Dan Puric

''Prietenia are virtuțile unui râu: ocolește stânci, se adaptează la văi și munți, uneori se transformă în lac până ce adâncitura se umple și își poate urma cursul. Pentru că, la fel cum râul nu uită că ținta sa e marea, prietenia nu uită că singura sa rațiune de a fi este să-și dovedească iubirea față de ceilalți.''

Paulo Coelho

[latan.elena]

,,Mi se făcuse dor... dorul acela firav, alb mai întâi, care prinse puteri și culoare crescând pe locul în care odinioară se formase o inimă pentru a pulsa în întreaga-mi ființă; dorul acela care înlocuise inima-mi ; inima-mi odihnindu-se în palmele tale, în visele tale, poate în lacrimile tale de rouă în care se oglindeau razele soarelui în zorii zilei; mi se făcuse dor în ceas de vecernie când sufletele se înveșmântează în suspine pentru a -și pleca genunchii reculegându-se pe drumul atât de frumos, de miraculos și revelator al iubirii, al crucii, al dăruirii de sine care ne poartă pașii pe un tărâm de lumină și de albastru, poate acasă, poate mai mult ca acasă precum nu am mai fost și nici n-am știut că putem sau vom fi; nu singuri, nu triști, nu învinși, ci împreună, sporind în noi muguri de speranță, explodând în noi , ca o primăvară, muguri de iubire..."

Traian Calistru

[latan.elena]

„Nu-ţi căuta cuvintele, ci doar gândurile şi faptele bune; şi veni-vor în goana mare vorbele de la sine.”

Horaţiu

[latan.elena]

"Există în viețile noastre zile marcate cu roșu, în care întâlnim oameni care ne emoționează că o splendidă poezie, oameni a căror strângere de mână debordează de simpatie fără cuvinte și a căror natură dulce și bogată aduce spiritului nostru nerăbdător și dornic o minunată odihnă. Poate că nu i-am mai văzut niciodată până atunci și poate că niciodată cărările vieților noastre nu se vor mai intersecta, dar, influența firii lor calme și blânde este un balsam turnat peste mânia noastră și simțim atingerea lor vindecătoare precum oceanul simte râul de munte care împrospătează. "

Helen Adams Keller

[latan.elena]

Arta sacra de a lasa lucrurile sa mearga dupa capul lor este un mod transformator extrem de puternic de explorare, Alegand sa fim complet detasati de tot ce exista , in final ajungem sa existam doar in momentul prezent si sa descoperim adevarul secret si nespus al divinitatii noastre.

Jeefrey Oswald

[latan.elena]

Este important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele.
Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem.
Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea.
Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta.
Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful.
Încetează să mai fi cine erai şi transformă-te în cine eşti!
Paulo Coelho

Svetlana Valueva - Wholesale Svetla

[latan.elena]

Căci, cel ce ştie să descifreze imaginea, şi care o poartă în inima lui, şi care este legat de această imagine, trăind din ea asemenea copilului ce suge la sânul mamei, cel căruia imaginea îi este temelie, semnificaţie şi prilej de măreţie, spaţiu şi împlinire, dacă va fi smuls de la acest izvor, va fi retezat, ciopârţit şi va muri asfixiat, asemenea copacului ale cărui rădăcini au fost tăiate. Nu se va mai regăsi. Şi totuşi, atunci când imaginea, pierind în el, îl face să piară, el nu mai suferă şi se acomodează mediocrităţii sale, fără a o recunoaşte.
Iată pentru ce trebuie să ţii mereu treaz ceea ce este măreţ în om
şi să-l converteşti la propria sa grandoare.
Căci hrana esenţială nu-i vine din lucruri, ci din ceea ce leagă lucrurile între ele.
Nu diamantul îl va hrăni, ci acea legătură ce există între diamant şi oameni.
Nu nisipul îl va hrăni, ci legătura dintre nisip şi triburi.
Nu cuvintele din cărţi, ci acele legături dintre ele care sunt
dragoste, poem şi înţelepciune.

Antoine de Saint-Exupéry -Citadela

[latan.elena]

„Deci eu îmi spun mie: «Bunătatea începe cu mine»”
Mary N. Cook