''Aş susţine că mulţumirile sunt cea mai mare formă a cugetării şi că recunoştinţa este fericire dublată de miracol.''
G.K.Chesterton
''Aş susţine că mulţumirile sunt cea mai mare formă a cugetării şi că recunoştinţa este fericire dublată de miracol.''
G.K.Chesterton
,,În fiecare om este o lumină... Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire . Suntem lumină unii pentru alţii . Fiecare se umple de lumina celuilalt . Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea recipro*că, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalţi avem totul. Pe DUMNEZEU Îl avem în ceilalţi şi Îl avem în El Însuşi."
Parintele Dumitru Staniloaie
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.06.2017 la 10:05.
Iubirea
Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre acele ce se pot spune în cuvinte. Un braţ viguros poate sparge un scut şi chiar să ia viaţa cuiva, însă doar nevăzuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; şi până nu voi stăpâni această artă, nu voi fi mai mult decât un iubitor de mărunţisuri. Voi face din iubire cea mai puternică armă şi nici unul dintre cei pe care îi voi provoca nu se va putea apăra de forţa ei.
Argumentele i-ar putea contrazice; vorbele mele i-ar putea face bănuitori, chipul meu i-ar putea face să mă suspecteze, totuşi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale cărui raze desgheaţă pământul îngheţat.
Şi cum voi face astea? De acum înainte, voi privi toate lucrurile cu iubire şi mă voi naşte din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzeşte corpul; voi iubi ploaia pentru că îmi purifică spiritul; voi iubi lumina pentru că îmi arată calea; voi iubi şi întunericul, pentru că îmi arată stelele.
Voi spune bun-venit fericirii, pentru că mă face mărinimos; şi voi îndura tristeţea, pentru că îmi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, dacă ele mi se cuvin; voi spune bun-venit şi piedicilor, pentru că ele sunt cele ce mă întăresc.
din cartea ”Cel mai vestit vanzator din lume” – Og Mandino
Mai mult:
Iubirepentruingeri: Secretul iubirii
” Cei rai intre ei se vorbesc de rau, se arata cu degetul, isi demasca viciile, dar cel bun trece nestiutor printre toate. - Nu sunt chiar asa de rai oamenii! - spune el. Dar nu vezi ?, ii spune celalalt. Uite ce pacate au, cate nelegiuiri fac!...Nu, omul bun nu vede. Si credeti ca o face din neputinta de a discerne, din orbire ? O face mai ales dintr-un instinct de aparare. Omul bun simte ca daca te informezi despre rau, iei forma raului, iar forma aceea trece in tine. Omul bun stie ca lucrurile rele nu trebuiesc numite pe numele lor rau, caci daca le scoti din anonimat, ele incep sa te invadeze, sa te apese , sa te tiranizeze.”
Constantin Noica
Грегори Колберт и его потрясающие ф
''Doar să fii fericit, să știi că ești fericit, și să rămâi fericit orice ar spune sau ar face alții.''
Henry Miller
''Singuri, de asemenea, cu orizontul. Valurile vin dinspre răsăritul nevăzut unul câte unul, cu răbdare; ajung la noi şi, cu răbdare, pornesc mai departe spre apusul necunoscut, unul câte unul. Înaintare îndelungată, fără început, fără sfârşit... Râul şi fluviul trec, marea trece şi rămâne. Aşa ar trebui să fie şi iubirea, credincioasă şi fugară. Eu mă cunun cu marea.''
Albert Camus
Vicente Romero, 1956 | Figurative pain
''Perlele sunt intocmai ca povestile poetilor: un betesug transformat intr-o minunatie, si, in acelasi timp, transparent si opac; sunt secretele adancurilor aduse la lumina pentru a cuceri tinerele femei, care recunosc in acestea, propriile secrete ascunse in strafundul inimii.''
Karen Blixen
Scrisoare din trecut
,,Nu.
Singurătatea nu a rupt din mine.
Nu.
Acolo ai fost tu. Mereu tu.
Nu există azi urma pașilor tăi.
Pentru că eu mergeam mereu pe urmele tale.
Nu sunt singură. Singură nu am fost niciodată.
Eu dictam și tu mereu plecai pe drumul cuvintelor mele. Tu.
Tu care nu cauți să ai un nume. Tu care porți așa frumos numele meu. Nimeni nu mi-a știut taina pașilor, atât de drepți, atât de singuri ochilor pustii, mereu aproape de cerul copilăriei. O pasăre pe ape.
Nu, singurătatea niciodată nu a rupt din noi.
În spatele meu erai tu. Îmi spuneai grija ta. Ascultai în liniște ce nume dădeam pietrelor, iubirilor, viselor, trădărilor.
Acestei vieți i te închin pe tine. Dar nu pentru a i te dărui. Tu aparții deja infinitului. Ești calea mea spre mine. Lumina ce străpunge zidul.
Ești marea în care se revarsă sufletul meu. Ești cuibul pruncilor pe care nu i-am avut niciodată. Pentru că iubirea, ah, iubirea...! Iubirea nu se arată. Iubirea este starea noastră de fapt, starea noastră de a fi, tăria noastră de a sfida pedeapsa vântului, venirea despărțirilor, însingurarea sufletului, neputința cărnii, iubirea este marele sacrificiu. Iubirea. Da, iubirea.
Iubirea din pâine. Iubirea din apă. Iubirea din casa de acasă. Iubirea din drumul spre mormânt. Iubirea pe care nu am avut-o poate niciodată. Căci iubirea nu se are, iubirea se trăiește. Iubirea eliberează, iubirea se poartă cu sine fără de legământ omenesc, iubirea doar este. Fără vină. Fără sfârșit. Fără nume. În liniște, în pace, desăvârșită înțelepciune este ea, iubirea.
Tu. O nostalgie care nu are glas. O amintire de la început sfârșitului. O fotografie din viitor. Un dor care va veni.
Acolo ai fost tu. Când colții morții mi-au sfâșiat visele. Când trupul copilei a devenit cel al femeii timpului risipit. Când ușa odăii mele nu se mai deschidea decât în trecut.
Când poemul nu vroia să mai vină, când ființa mea se disipea încet, precum o moarte lentă, o despărțire crâncenă a privirilor. Acolo ai fost tu. Tu, suflete al meu, străin de mine, neuitat de duh.
Tu, fără nume, purtând mereu numele meu.
Nu, singurătatea niciodată nu va fi smuls din noi.
Pasărea pe ape nu mai e a ochilor dar zborul..."
Luminita Amarie
motto: "Doamne, spune-mi până unde să merg?"
... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poţi!"
"E prea puţin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul.
Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi până unde nu mai poţi"...
(Nikos Kazantzakis)
,,Şi-am mers. Şi am ajuns. În faţa mea.
Nimic, nimic, nimic nu se mişca
Întregul Univers era un punct
Pe lama unui fir de păr cărunt
În jurul meu nici spaţiu şi nici timp
Nici lume şi nici zei şi nici Olimp
Nimic, nimic, nimic şi numai eu
Şi neputinţa mea.
Şi Dumnezeu..."
poezie de Iurie Osoianu
„Iubirea este ca febra, ea se naşte şi se stinge fără ca voinţa să aibă cea mai mică contribuţie.”
(Stendhal, Despre iubire)
Our Favorite Poppy Flower Seed Page
Momentan sunt 139 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 139 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje