Elena Latan

[latan.elena]

''Natura iubeşte curajul. Dacă îţi iei un angajament, natura va da răspuns acelui angajament, înlăturându-ţi din cale obstacole altminteri insurmontabile. Visează cel mai imposibil vis şi lumea nu te va mai asupri, ci te va ridica în slăvi. Toţi acei dascăli şi filozofi care au contat cu adevărat, care au atins cu adevărat aurul alchimic, au înţeles exact acest lucru. Acesta este dansul şamanic sub apa cascadei. Astfel se produce magia. Aruncându-te într-un abis şi descoperind că este, de fapt, o saltea de puf.''

Terence McKenna

[latan.elena]

''Unde se nasc lucrurile pretioase? Intotdeauna in locurile cele mai obisnuite: pe terenuri bogate in umilinta, in inimile pline de tandrete.''

G. Pannia

[latan.elena]

„Fiecarui suflet îi aparține altă lume; fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsă.”

Friedrich Nietzsche

Jiang Guo Fang - Jiang Guofang | Ji

[latan.elena]

„Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi.”

Gabriel Garcia Marquez

[latan.elena]

''Mi-e dor de dorul dorului..."

[latan.elena]

''Ti-a fost, vreodata, atat de dor…?
Cat sa traiesti aproape…la-ntamplare!
Sa simti cum “arde” foc interior,
Ca un parjol, tacut, din crestet, in picioare…?
Ti-a fost, vreodata, atat de dor…?
Sa simti c-au amortit in tine, toate,
Sa nu gandesti…decat in viitor…
Indiferent la tot, strain, fiind,…de…toate…?
Ti-a fost, vreodata, atat de dor…?
De ce ar fi, daca-ar putea sa fie,
Privind iluzii vechi cum mor,
Ca niste albe pasari de hartie…?
Ti-a fost, vreodata, atat de teama…?
Sa-ti pierzi iubirea-n zbor, ca o petala,
Ce efemera-i clipa, ce iute vine-o drama!
Sa ceri, de nu stiu unde, socoteala…?
Ti-a fost, vreodata, atat de dor…?
De cineva, incat parca, durere,
Tasnea din trup, prin fiecare por…
Si ai vrut sa plangi…dar in tacere…?
Dar.. ce tot spun? Nu pot a intelege,
Decat acei ce-au invatat, vreodata,
Ca-n suflet si iubire nu e lege,
Ca poti dori sa mori….doar sa iubesti o data!”

(sura NET)

[latan.elena]

Camelia Radulian



Sfârșit nesfârșit


De ce n-am plecat mai curând
Să-mi fii doar o haină de rând
Pe-atunci când puteam să te-nchid
În sângele-acesta perfid
Cetate a mea fără zid?…

Să-mi vii uneori şi nicicând
Urcânde prăpăstii căzând
Şi nu ascuţiş pământiu
Şi nu, nici prăpăd castaniu

Alintul acesta mieriu
Muşcare de crin rubiniu,
Parfumul acesta hoțiu
De tu sau de noi, nu mai ştiu

Nu țipăt, nu pinten de rug,
Nu apa aceasta în jug,
Nu mâinile mele în zori
Căzându-ți pe trup a ninsori

Nu brațele mele de frig
Stângând năluciri când te strig
Nu nimeni ca tine nicicând,
Nu sălcii în noapte şi-n gând
Nu fost din ce fi-va curând

Nu eşti
când eu ştiu că nu-mi eşti
Biet gând cu prăpăstii regeşti,
Sfârşit în sfârșit de poveşti…

[latan.elena]

''nu atat versurile cat faptul ca sunt intr-o “idioglossia” ( nu stiu termenul in romana ) – adica o limba idiosincratica ( o limba vorbita si inventata de una sau foarte putine persoane – de obicei apare la copii, in special la gemeni ). Eu personal percep ca fiind parte din limbajul universal, adica scufundare in ceea ce nu poate fi cuprins in cuvinte – dar macar se poate incerca sa fie exprimat prin sunete … sunete in concordanta cu ceea ce simte cel care exprima. Asculta si vezi ce iti starneste sau ce rezoneaza in tine …''








''...ascultă cu atenție melodia și nu vei reuși să deslușești versurile . Lisa cântă într-o limbă doar de ea știută. Zici că este engleză dar nu e, sau irlandeză și tot nu e… La întrebarea pusă de ziariști în privința versurilor din „Now we are free”, Lisa a răspuns : – “Nu sunt versuri din vreo limbă cunoscută. Este o limbă inventată. Sunt cuvinte pe care le-am inventat când eram copil și când spuneam că așa vorbesc eu cu Dumnezeu. Este ca un limbaj propriu al inimii. L-am inventat acum mult timp, când aveam 12 ani și când am început să cânt. Credeam că vorbesc cu Dumnezeu când cântam astfel.”


Mai mult:https://prietendevremerea.wordpress....w-we-are-free/

To start the day … “Now We Are Free”!

[latan.elena]

Frumuseţea zilei caută îmbrăţişarea nopţii. Îmbrăţişarea nopţii este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce rămâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.
Ai privit vreodată doar cu inima?

Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.

Să aduni în inima ta frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului. Să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, bucurându-te de binecuvântarea graţiei răsăritului şi de mângâierea tainică a apusurilor. Între ieri şi azi să vezi mereu frumuseţea clipei, să trăieşti fiecare moment ca pe o naştere sub botezul frumuseţii, să dai fiecărui moment posibilitatea de a-ţi aduce acel moment de frumuseţe sublimă şi de divinitate cu care a fost încărcat. Să poţi trăi plenar viaţa, în lumina spontaneităţii divine, în virtutea acelei forţe a binelui care este şi va fi mereu triumfătoare.

Să treci prin viaţă făcându-ţi aripi din frumuseţe, din iubire şi din credinţa în sine, în pofida oricărui lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepăşit prin dificultatea sa aparentă.

Să fii deschis în faţa vieţii şi să aduci viaţa în sufletul şi în inima oamenilor. Să ai sufletul curat ca al unui copil şi să nu încetezi nici o clipă să crezi în miracole, pentru că miracolele se produc în fiecare clipă, doar ochiul sufletului este necesar să le perceapă.

Să ai sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut.
Să vii mereu în lume cu sufletul plin de magia frumuseţii absolutului şi să faci astfel încât această frumuseţe din sufletul tău să umple sufletele celor însetaţi de frumuseţe şi celor ce au uitat de această frumuseţe.

Trăind mai mereu în această frumuseţe şi în această plenară spontaneitate a clipei, viaţa devine un dans al conştiinţei, o atingere caldă a aripei spiritului divin care acoperă cu frumuseţea lui această manifestare.

SURSA:

ARTA-FEMINITATII ♥: august 2012

[latan.elena]

"Suntem floarea de lotus plutind pe suprafaţa întunecată a eleşteului. Dacă tu cauţi frumuseţea fără de tristeţe, nu o vei găsi. Dacă eşti în căutarea bucuriei, fără chinul durerii - vei căuta în zadar. Tot ceea ce este transcendent vine din părţile cele mai de jos - lumina, din întuneric; floarea albă din apele noroioase ale eleşteului."

Paul Ferrini