Elena Latan

[latan.elena]

Dan Verona

Vara promisa


Te-as fi iubit cum n-ai mai fost,
Ca un soldat in plin razboi,
Dar uite, ploua fara rost
Iar intre noi.
Ca intr-o gara, nu stiu cum,
Cand unul vine si-altu-i dus,
Si ratacim pe acelasi drum
In sens opus.
Ne rasfoieste timpul, femeie,
Pe un peron vechi de gara,
Tu Iliada, eu Odisee,
Scrise demult, intr-o vara.

Te-as fi iubit ca un pandar
Iesit la drum in calea ta,
Dar zilnic trece si-n zadar
Altcineva.
Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor,
Dar despartiti de niste munti
Intamplator.
Ca un copil te-as fi iubit,
Ce fura mere din vecini,
Uitand ca totul e pazit
De-un gard cu spini.
Dar vara ce ne-a logodit
Cu brau de flori impurpurat,
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevarat.

[latan.elena]

''Literatura este, în cele din urmă, o nesfârșită luptă cu limitele, cu imposibilul. Faci un efort supraomenesc pentru ca vorbele să exprime ceea ce simți, ceea ce ții neapărat să comunici. Și șlefuiești asemenea sculptorului până ai sentimentul că marmora a prins viață, până simți că e vremea să te oprești pentru a nu răni ceea ce ai zămislit sau până auzi strigătul statuii pe care ai adus-o la viață. Cu alte cuvinte, scrii până ai certitudinea că lumea creată de tine este vie, complicată sau măcar asemănătoare celei reale, iar personajele lăsate în libertate ar putea trăi fără sprijinul tău, sau până devii tu însuți parte integrantă a lumii căreia i-ai dat viață. În spatele fiecărei creații se află dorința de perfecțiune care, obligatoriu, include în ea protestul și crezul fără de care n-ai putea scrie, nu ai fi capabil să-ți mobilizezi energiile pentru a depăși neajunsurile sau limitele precarei noastre alcătuiri. Literatura este, în ultimă instanță, și expresia nemulțumirii provocate de viața reală, o replică dură, adesea disproporționată. Urâțești și mai mult urâtul, dai noi dimensiuni și culori frumosului, strigi întrebări pe care lumea nu le poate încă formula sau nu are curajul, scrii adesea din nevoia de a sparge sau de a împinge mai departe limitele cunoașterii.''

Augustin Buzura



Mai mult:https://www.literaturadeazi.ro/rubri...speranta-15977

[latan.elena]

„Există, într-adevăr, o imensă şi dureroasă nevoie de o explicaţie mai largă, mai flexibilă, mai completă, mai coerentă a ceea ce sîntem noi, fiinţele omeneşti: cine sîntem şi care este sensul vieţii? în centrul preocupărilor umanităţii stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării, pentru stăpînirea deplină a sufletului propriu.”

Saul Bellow, în discursul ţinut cu prilejul decernării Premiului Nobel

Mr. and Mrs. Garmash | Romantic Imp

[latan.elena]

''Nu te vindeci niciodată de ceea ce îți este dor.''

Elorfind

[latan.elena]

Există tăceri care spun multe, așa cum există cuvinte care nu înseamnă nimic...

Edith Piaf

[latan.elena]

"Va-mbătrâni și-această zi, spre seară,
Pierzându-se-n trecut pe scări de ceară
Dar, pân-atunci, gândește-te că poate,
Fiindu-ți mai aproape decât toate,
Se cere-mpodobită cu iubire,
Până devine ieri și amintire."

(George Țărnea)

[latan.elena]

Mihai Eminescu


Ochiul tau iubit



Ochiul tau iubit
Plin de mangaieri,
Dulce mi-au lucit
Pana ieri.

Oare te pierdui
Pe acest pamant
Fara ca sa-mi spui
Un cuvant?

Oare te induri,
Tu, ca sa ma lasi,
Geniu de paduri
Dragalas?

Luna in zadar
Bate in feresti
Si ma-ntreaba iar
Unde esti?

Ar luci pe zid
Pana ce te culci,
Pana ti se-nchid
Ochii dulci.

Si ar tremura
Tainic in frunzis
Si te-ar saruta
Pe furis.

Dar ea zi cu zi
E in orice loc
Si te va gasi
Cu noroc.

Eu nu pot sa plec
Peste nori si vant
Si sa te petrec
De-unde sunt.

Cum nu sunt ca ea,
Ca sa ma strecor,
Drept oglinda ta
Sa cobor!

Chipul tau frumos
Sa-l privesc intreg,
Cu atat folos
Sa m-aleg.

Sa apar ca-n vis
Acelei vederi
Care mi-au suras
Pana ieri.

[latan.elena]

Mihai Eminescu


Atât de fragedă



Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.


Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.


Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?

[latan.elena]

Jurnal de soprana

Atat de indragostita de tine

Sunt atat de indragostita de tine, incat atunci cand ma privesti in ochi ma cutremur si ma inund cu tot ce este si tot ce a fost mai frumos pe lume, de la inceputul timpurilor.



Sunt atat de indragostita de tine, incat numai gandul la tine ma face sa pulsez si sa reinviu de o mie de ori pe zi, cand te respir trecandu-mi prin ganduri ca cea mai calda boare de bunatate.



Sunt atat de indragostita de tine, incat cand imi privesc ochii in oglinda, te vad stralucind acolo, licarind, asteptand sa iesi afara din mine si sa imbratisezi orice iti iese in cale.



Sunt atat de indragostita de tine, incat pot plange de dragul tau fara sa imi para vreodata rau ca-mi irosesc lacrimile,pentru ca stiu ca sunt creatia emotiilor mele care nu stiu sa te poarte in brate fara sa isi piarda cumpatul.

Sunt atat de indragostita de tine, incat orice mi s-ar intampla vreodata, stiu ca daca ma intorc la tine, viata o ia de la capat.



Sunt atat de indragostita de tine, incat uneori nu am nevoie de mancare si de apa, mi-esti de ajuns in atat de multe zile, incat as putea sa creez un calendar nou in care sa reinventez timpul.



Sunt atat de indragostita de tine, incat ma indragostesc de tot ce creezi in mine si in afara mea.



Sunt atat de indragostita de tine….Muzica.

[latan.elena]

''Usile catre lume ale Sinelui salbatic sunt putine, dar pretioase. Daca aveti o cicatrice adanca, aceasta este o usa, daca stiti o poveste veche, aceasta este o usa. Daca iubiti cerul si apa atat de mult de n-o puteti indura, acesta este o usa. Daca doriti din tot sufletul o viata mai profunda, o viata plina de semnificatie, o viata sanatoasa, aceasta este o usa.''

Clarissa Pinkola Estés