Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.07.2015 la 14:40.
Trupul trăieşte dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au intr-inşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte. Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.
Pr. Arsenie Boca
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.07.2015 la 20:28.
“Cunoaste masculinitatea, dar prefera feminitatea- vei fi suvoiul lumii”Tao Te Ching
“Numai fiinţele care au realizat unirea celor două principii în ele însele, principiul iubirii şi principiul înţelepciunii, acestea sunt în adevăr şi posedă forţa”
Omraam Mikhael Aivanhov
http://www.hranatate.ro/cand-masculi...e-feminitatea/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.07.2015 la 20:18.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.07.2015 la 20:06.
Încredinţaţi-vă Lumii animate de Domnul Nostru
şi Lumea vă va salva.
Cred că, aşa ca în Evanghelii,
apele mişcătoare ne poartă
pe măsură ce îndrăznim
să umblăm pe ele,
cu condiţia ca aceasta să fie în direcţia şi iubirea lui Dumnezeu.
Pierre Teilhard de Chardin – Etre plus
http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm
FĂ-ȚI TIMP ~
(de Rudyard Kipling)
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să-ți vezi durerea și lacrima arzând
Fă-ți timp să poți, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrâni...
Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini...
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci.
Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții adevărate vieți!
Fă-ți timp, ACUM!
Să știi, zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită-a vieții n-o mai strângi!
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.07.2015 la 19:55.
,,O fiinţă umană cu adevărat eliberată poate să vă arate care este calea demnă de urmat şi chiar poate să vă impulsioneze pe cărare, dar cu toate acestea voi trebuie să fiţi aceia care realizaţi cu eforturi proprii călătoria spirituală.”-Yoga Swami
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.07.2015 la 19:54.
clipul video postat de Instagram.
...POEM PENTRU PRIETENI...
...Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
...Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine....
...Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
...Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
...Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
...Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
...Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
...In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi..
Ascultă-ţi inima...
Fii încrezător în viaţă...
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
...Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.
(Jorge Luis Borges)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.07.2015 la 14:45.
Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare
si mai greu de dobândit;
pentru a fi simplu trebuie să fi trecut
prin mari experiente.
JIDDU KRISHNAMURTI
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.08.2015 la 23:25.
"Am scris acest Jurnal ca un fel de note de calatorie [...] dar nu l-am scris pentru a fi publicat. Descriu ceea ce am numit procesul - senzatia mea de a fi in afara lumii obisnuite, de a fi complet in pace si eliberat de conflict. Aceasta se intampla numai din cand in cand si evident este imposibil de descris cuiva care nu a experimentat niciodata aceste lucruri. Dar am incercat sa pun in cuvinte durerea reala si senzatia care insotesc constiinta elevata. Nu am intentionat sa ii ofer o nota romantica: daca duci un anumit tip de viata disciplinata, linistita, emani o anumita energie - acesta este un lucru dovedit stiintific - si aceasta influenteaza partea non-mecanica a creierului tau, astfel incat patrunzi intr-o noua dimensiune. Organismul fizic nu este capabil sa o atinga si de aici rezulta durerea. Nu sugerez ca fiecare ar trebui sa ajunga la aceasta stare, dar ar putea fi interesant pentru anumite persoane care mi-au urmarit gandurile si ideile sa cunoasca ce se intampla la un nivel mai personal."
J. Krishnamurti (interviu in The Guardian)
Jurnalul lui Krishnamurti (fragment)
''29 iuniePresiunea şi încordarea unei dureri profunde sunt mereu prezente. Este ca şi cum, în străfundurile fiinţei, ar avea loc o operaţie. Nu este produsul propriei voinţe, oricât ar fi ea de subtilă. Ai cercetat în profunzime acest lucru, în mod delibe*rat, de câtăva vreme. Ai încercat să o induci, să vezi cum este influenţată de condiţiile exterioare, rămânând singur ş.a.m.d.. In toate aceste cazuri, nu s-a întâmplat nimic. Şi nu este vorba de ceva recent.
Iubirea nu înseamnă ataşare. Iubirea nu cauzează suferinţă, iubirea nu are nici disperare şi nici speranţă. Iubirea nu poate fi făcută respectabilă, parte integrantă a unei scheme sociale. Dar când ea nu este prezentă, viaţa devine împovărată de probleme.
A poseda şi a fi posedat se consideră a fi o formă de iubire. Această nevoie de a poseda o persoană sau o proprietate nu este insa doar rezultatul presiunilor societăţii şi circumstanţelor, ea provine dintr-o sursă mult mai profundă. Ea vine din adân*curile singurătăţii. Fiecare dintre noi încearcă să umple golul acestei singurătăţi în modalităţi diferite: băutură, religii orga*nizate, credinţă si tot felul de alte activităţi. Toate acestea sunt simple evadări, însă ea continuă să rămână tot acolo.
Angajarea noastră într-o organizaţie, într-un sistem de credinţă sau de acţiune, înseamnă de fapt a deveni posedat de ele în mod negativ, aspectul pozitiv fiind dorinţa de a poseda. Această posesivitate, pozitivă sau negativă, iniţiază acţiuni ca*ritabile, încearcă să schimbe lumea prin iubire etc.. însă a-ţi controla aproapele, a-i modela personalitatea în numele iubirii, este acţiunea aceleiaşi dorinţe de a poseda, a nevoii noastre de a găsi satisfacţie si reconfortare în celălalt. Uitarea de sine, pe care o derivăm identificându-ne cu altcineva ori prin vreo altă formă de activitate, produce ataşarea. Din această ataşare se naşte suferinţa şi disperarea, iar din acestea, reacţia detaşării. Apoi, contradicţia între ataşare şi detaşare generează conflict lăuntric şi frustrare.
Nu există nicio modalitate de a scăpa de această însingu*rare lăuntrică; ea este un fapt şi orice încercare de a o ocoli nu face decât să genereze confuzie şi suferinţă.
Insă a nu poseda nimic este o stare cu totul extraordinară. A nu poseda nici măcar o idee, ca să nu mai vorbim de o per*soană sau de un lucru. Când o idee, un gând, prinde rădăcini în minte, devine deja o posesiune, iar de aici începe o luptă lăuntrică pentru a ne elibera de ea. Insă o astfel de eliberare nu este deloc libertate, ci doar o reacţie. Astfel de reacţii prind rădăcini şi viaţa noastră este chiar terenul pe care au crescut aceste rădăcini. A tăia toate aceste rădăcini, una după alta, este o absurditate psihologică. Aşa ceva este imposibil, însă faptul care le-a dat naştere iniţial, singurătatea izolării, trebuie văzut şi atunci toate celelalte se ofilesc de la sine.''
http://ceruldinnoi.ro/pages/Jiddu_Krishnamurti_Jurnal.htm
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.07.2015 la 14:46.
Momentan sunt 170 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 170 vizitatori)
Marcaje