RUMI
Oh zi, trezeste-te! Atomii danseaza
Tot universul danseaza datorita ei
sufletele danseaza in extaz
iti voi sopti la ureche.. acolo unde ii va duce acest dans
Toti atomii din aer si din desert.. stii, par nebuni
Fiecare atom, fericit sau trist.. este incantat de soare
Nu mai este nimic de spus.
Nimic.
''Coborând în adâncul nostru atingem universalul
mai mult decât amestecându-ne cu oamenii.''
Julien Green
''Lava iubirii vine din cer
răsplată pentru cel viu,
chiar de ne pare târziu.
Ia-i magma fierbinte în mâini,
şi-o să tresari de mândrie
că toate răsar ca să-ţi rămână ţie.''
* Lumea văzută de sus, Maitreyi Devi*
Mica frunză a marelui copac! Dacă frunza ar fi dotată cu conştiinţă, atunci nu ar fi ea, toamna, sub influenţa sentimentului apropiatei ei morţi? Desigur, dacă conştiinţa ei nu ar conţine nimic altceva decât frunza, frunza în sine. Atunci ea ar simţi că îngălbeneşte, că începe să se usuce, că în curând urmează să cadă – jucărie a vântului, victimă a puterilor distructive. Să presupunem acum că frunza poate avea conştiinţa că ceea ce trăieşte în ea nu este numai frunza, ci în acelaşi timp copacul; ea ar şti atunci că viaţa ei anuală şi moarte ei anuală sunt un mod de a fi al copacului, ea ar fi conştientă că viaţa copacului este în ea, că Viaţa include nu numai mica sa viaţă, ci şi mica sa moarte. Şi, instantaneu, atitudinea frunzei, în faţa vieţii, şi în faţa morţii, ar fi transformată; angoasa ar dispărea şi totul ar căpăta un alt sens.
Angoasele umanităţii corespund cu cele ale frunzei care se opreşte la conştiinţa sa de frunză, cu alte cuvinte, este prizonieră a micii realităţi imediate, a simţurilor, a raţiunii, şi care este incapabilă să iasă din frontierele sale. Conştiinţei pe care noi o avem în general despre viaţă îi lipseşte conştiinţa fiinţei noastre profunde. Pentru ca aceasta să poată pătrunde, avem nevoie să o revizuim pe prima, să recunoaştem cât este de mărginită; avem nevoie să luăm în serios orele privilegiate ale existenţei noastre, adică să-i recunoaştem semnalele şi să lăsăm să înflorească marea Viaţă care este în noi. Numai astfel putem noi intra în contact cu fiinţa noastră adevărată. Căci ce altceva este această fiinţă dacă nu modul nostru individual de participare la Marea Viaţă? Şi maturitatea ce altceva este ea dacă nu manifestarea acestei participări a noastre prin viaţa noastră cotidiană?
A deveni una cu sursa fiinţei noastre: aceasta este calea maturităţii interioare! Dar cum să o găsim? Cum să mergem spre ea? Trei forţe ne deschid calea într-acolo : suferinţa de zi cu zi, marile lovituri ale destinului şi fidelitatea faţă de exerciţiul interior. Din toate cele trei poate să ia naştere maturitatea.
Karlfried Graf Duerckheim - Etapele maturitătii umane
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2015.htm
''Daca crezi ca magia nu mai exista, te inseli.
Exista inca oameni capabili sa creeze acea magie care te face sa visezi.
Acea magie care te face sa te simti bine, care te ajuta sa depasesti orice obstacol.
Ceva ce nu credeai a fi atat de puternic pentru a-ti schimba viata.
Exista inca oameni capabili sa creeze acea magie.
Trebuie doar sa-i intalnesti.''
M.Maini-Malůk
ts
Watercolor Paintings by Willem Haenrae
ирина голованова - Самое интересное
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.05.2017 la 02:17.
RUMI
Sensul Iubirii
Atât lumina cât şi umbra sunt dansul Iubirii,
Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul şi iubirea sunt inseparabili şi atemporali.Deşi am încercat să descriu Iubirea,
Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.Deşi am încercat să scriu despre Iubire,
Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt şi foile au alunecat.În acel loc inefabil în care iubitul,
Iubirea şi obiectul iubit sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin
lumina Iubirii.
Art gallery of Rassouli spiritual surrealis
''Dumnezeu este iubire; cu alte cuvinte, cu cât există mai multă iubire în sufletul nostru, cu atât mai puternic noi supunem lumea înconjurătoare transformând după un anumit timp, răul în bine. La exterior poţi să te superi, să te cerţi, să disperi, asta nu-i de speriat. Important este ca sufletul în interior, să emane iubire. Este o artă pe care nu o deprinzi dintr-o dată.Când fericirea supremă va consta în iubirea pentru Dumnezeu, fiecare secundă a vieţii noastre va fi o posibilitate de a răspândi iubirea şi bucuria.Dumnezeu este iubire şi Dumnezeu nu depinde de nimic; iubirea dumneavoastră, la fel, nu trebuie să depindă de nimic. Acceptaţi retroactiv, toate pierderile şi umilinţele, pentru ca toate acestea să nu aibă absolut nicio influenţă asupra forţei iubirii dumneavoastră.''
Serghei Nikolaevici Lazarev
''Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidenţe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ţine de voia Domnului. Dar felul în care reacţionăm noi la întâlnirea respectivă tine de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu şi noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a rânduit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relaţia asta? Ce trebuie eu să înţeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără ştiinţă, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, creşte tot mai mult. Iubirea nu e emoţie, e o putere. Dumnezeu nu e trup şi totuşi se defineşte pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, şi componenta asta trupească intră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată şi lucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înşine şi atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă şi să nu ceară nimic în schimb.
– Iubirea adevărată e întotdeauna liberă?
– Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greşeşte cel mai mult în relaţii, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeşti, trebuie să ieşi din tine în sensul de a încerca să-l trăieşti pe celălalt, să-l înţelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Şi se va închide în el. Se va feri de tine, se va simţi agresat. Într-o relaţie trebuie să existe un balans între apropiere şi distanţă. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exerciţiul acesta al ieşirii din noi înşine uneori e dureros, înseamnă să părăseşti o poziţie sigură, să ieşi din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai aşa te poţi lărgi, te poţi îmbogăţi şi poţi transforma iubirea în cale de cunoaştere. Dacă rămâi în tine însuţi, eşti foarte sărac. Ba, mai mult, te trezeşti că toţi îţi întorc spatele. Te trezeşti singur.''
Părintele Pantelimon-Manastirea Oasa
Mai mult:Unde greşim, de tot ajungem să o luăm de la capăt? | .:Jurnal Spiritual:.
Dorina Costras | Tutt'Art@
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.05.2017 la 20:50.
''Atata frumusete care se trecea nestiuta de nimeni...Inflorisera prea tarziu...''
În iubire, principalul este nu să iei, ci să dai. Iubirea pentru oameni nu poate fi un ţel, ci doar un mijloc al iubirii pentru Dumnezeu.
Aspiraţia către Dumnezeu, prin acumularea iubirii, trebuie să fie permanentă.
Rugăciunea cea mai înaltă e fără de cuvinte. Ea este pur şi simplu păstrarea şi înmulţirea sentimentului iubirii în orice situaţie.Repetaţi zilnic: "Fericirea supremă, desfătarea şi sensul vieţii pentru mine şi pentru urmaşii mei este iubirea pentru Dumnezeu.".
Viaţa este un proces oscilant între haos şi ordine. Ordinea este adesea mai periculoasă decât haosul.Rugaţi-vă ca iubirea pentru oameni şi pentru lume să devină pentru dumneavoastră un mijloc al iubirii pentru Dumnezeu.Rugaţi-vă pentru ca spiritualitatea, aptitudinile şi intelectul să fie un mijloc de acumulare a iubirii pentru Dumnezeu.
Serghei Nikolaevici Lazarev
Momentan sunt 131 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 131 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje