Elena Latan

[latan.elena]

“Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani…

Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta.
Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen…
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reusita e o alta incercare.
Cat timp traiesti, simte-te vie.
Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp …
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.
Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.

Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.
Cand nu poti nici asta, ia-o la pas.
Cand nu poti sa mergi, ia bastonul.
Insa nu te opri niciodata.”



Maica Tereza

[latan.elena]

Mihai Eminescu


Aveam o muza

(fragment)


Aveam o muza, ea era frumoasa,
Cum numa-n vis o data-n viata ta
Poti ca sa vezi icoana radioasa,
In strai de-argint a unui elf de nea!

Par blond deschis, de aur si matasa,
Grumazii albi si umeri coperea,
Un strai de-argint strans de-un colan auros
Strangea mijlocul ei cel mladios!
Si talia-i ca-n marmura sapata
Stralucea alba-n transparentul strai,
Sani dulci si albi ca neaua cea curata,
Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;
Abia se tine haina cea bogata
Prinsa usor cu un colan de pai,
Astfel adesea ma gasea veghind —
Nori strabatea o umbra de argint.
Crinul luminii stralucea in mana
Reflectand dulce mandrul ei obraz,
Razele dulci loveau fata-i senina,
Rotunzii umeri si-albul ei grumaz;
Parul lucea ca auru-n lumina,
Straiul cadea de pe-umeri de atlaz,
Ochi mari albastri-n gene lungi de aur
Si fruntea-i alba-ntunecata-n laur!
O data-n viata-i muritorul vede
In visul sau un chip asa d-ales!
Eu fericit c-amantul blondei Lede,
Nebun de-amor, eu o vedeam ades.
Venea-n singuratatea mea pe indelete,
Rataceam mana-n paru-i blond si des,
De pe-umeri haina-i luneca usor —
Vedeai rotundul brat pan’ subsuori.

The Art of Kinuko Y. Craft

[latan.elena]

''Indiferent ce se întâmplă în jurul nostru sau cu noi, prin dragoste sufletul nostru atinge nemurirea, cucerind toate dimensiunile şi toate destinele.''

Akiane Kramarik

25 Beautiful Akiane Paintings from a

[latan.elena]

''Sunt un om radacina. Sunt un om care s-a trezit copac, cu ramuri arborandu-se in bătaia vânturilor, un om care culege povesti transmise si vehiculate prin viu grai de alte fiinte. Sunt un om radacina care gaseste bucurie si pace pe noul sau teren. Sunt un om care a gasit radacini calatorind prin lume. Un om care cauta mereu radacini. Sunt un om radacina care se deplaseaza si incearca sa faca conexiuni, si cunostinta, cu elementele naturale, cu peisajul, cu mediul inconjurator. Sunt un om care devine tot mai mult copac intr-un peisaj de copaci care devin tot mai mult oameni. Sunt un om care a invatat sa asculte copacii si nu se sfiieste nicidecum. Pe de alta parte orice poet este destinat sa devina copac. Sunt un om radacina si aceste insemnari sunt ghindele, racemurile, galbulele si vânele mele.''

Tiziano Homoradix Fratus

[latan.elena]

Dumitru Ichim




PSALMUL DESPRE CHEIA ASCUNSĂ


Nu altoiești Iubirea unde uscat e ciotul,
Custura cere jertfă din zvâcnetul de mladă,
Nu rămășiți de suflet, dai vinul nu borhotul,
Nu cânți de corhănire când dragă ți-e livada.

În toate-i imn Iubirea,-n inel și hematie,
Altfel cum poate marea să-și urce-n ceruri norul?
Tu, lampă afumată, năroadă și pustie,
Cum ceri în mâzgălire, nespusul Ei și zborul?

Mai bine alăuta prin strună foc să deie
Din duhul ce-și purtase pe-adâncuri începutul,
Iar când vom fi ulcioare, tot Ea o să ne beie,
Că i-a rodit altoiul unde-am tăcut sărutul.

Prea sfânta născătoare bărbatului-i femeia,
Au n-a știut Eternul unde s-ascundă cheia?

Vladimir Fedotko - art with photoshop - A

[latan.elena]

„Fără cunoaștere, moralitatea și virtutea sunt prefecătorii și ipocrizii. Cunoașterea înseamnă să trăiești clipă de clipă, atent, conștient de tine și de tot ce se întâmplă împrejurul tău și să răspunzi clipă de clipă. Ești ca o oglindă, reflectezi atât de total încât tot ce se naște din acea reflecție este corect.”

Osho

[latan.elena]

Alfabetul dragostei dupa Veronica Micle









Veronica Micle s-a nascut pe 22 aprilie 1850 la Nasaud si a fost poeta romana, casatorita cu Stefan Micle. In ciuda activitatii sale literare, Veronica este cunoscuta in special pentru povestea de iubire pe care a trait-o cu Mihai Eminescu.





Dragostea lor a fost originea unora dintre cele mai frumoase poezii din literatura romana. In plus, corespondenta dintre cei doi ramane dovada unei pasiuni cu adevarat infocate care i-a unit in ciuda tuturor piedicilor.


Agonie

Te vei convinge ca din mii de fiinte, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; si daca m-ai ucide, te-as iubi si in minutele agoniei.
Boala

Afara ploua, eu stau pierduta pe ganduri, ura si indiferenta oamenilor, lipsa si departarea ta, iubirea mea nespunsa, toate aceste isi impart rand pe rand fiinta mea, si in mijlocul unui vartej in care ma pierd ma intreb tainic si acum te intreb pe tine oare aceasta trista stare de lucruri se va schimba vreodata?

Si te intreb acum pe tine mai serios decat nicicand - tu care spunandu-mi ca ma iubesti m-ai facut sa sufar amar o iarna intreaga, incat sufletul mi-i bolnav - te intreb si te rog sa-mi raspunzi face-ma-vei fericita, adica sa ne intelegem, eu inteleg fericirea in aceea sa fiu langa tine, sa fiu in fine a ta.

Chin


Dar tu de vrei ca-n urma-ti eu tot sa mai plang inca
Si vecinic sfasiata sa vezi inima mea,
De-un chin fara de margini, de o durere-adanca
Cu glas far’ de manie sa-mi spui ca ma-i uita.

Dor


Nu esti tu acela care mi-ai dat inimei mahnire;
Nu te maguli cu gandul ca te-am plans sau te-am iubit,
Ai fost numai intruparea unei clipe ce-n nestire
Misca sufletul si-l leaga de un dor nemarginit.

Eminescu

Eminescu al meu, singurul si unicul obiect al dragostei mele, singurul si unicul obiect al durerii si fericirii mele, daca intre tine si mine e dragoste, noi trebuie sa binecuvantam impreuna ironia soartei. In mizeria asta a lumii trebuie sa primim cu inima buna o clipa de fericire pe care ne-o da fatalitatea, cu toata ferocitatea ei razbunatoare.



Fericire

Imbatata de florile teiului, de vorbele ademenitoare si dulci, de tot ce ne inconjoara, acolo pe banca la Copou, ma credeam langa tine cea mai fericita femeie.



Gand



M-am gandit cu drag la tine pana nu te-am cunoscut,
Te stiam numai din nume, de nu te-as mai fi stiut!
Si-am dorit sa pot odata sa te vad pe tine eu,
Sa-ti inchin a mea viata, sa te fac idolul meu.

Haos

Lumea mare si pustie inaintea mea se-ntinde,
Nici cu ochii, nici cu mintea nu incerc a o cuprinde;
Si-n ist haos fara margini, fara de-nceput si rost
Mi-ai dat tu, fiinta draga, sufletului adapost.
Si de-aceea, mult iubite, cand la tine ma gandesc,
Ca si lumii, eu iubirii, margini nu pot sa-i gasesc.

Indiferenta


Nu-i asa ca indiferenta mea ti-a rupt inima, inima plina de mine, dar il iau pe Dumnezeu ca martor ca nu era o indiferenta reala; aceasta raceala simulata nu era decat o contrabalansare la dragostea ta imensa pe care o afisai fara incetare; privirea ta, vorba ta, in sfarsit, toata persoana ta in prezenta mea nu era decat dragoste, tu erai atat de putin stapan pe tine insuti, incat chiar si persoana cea mai proasta stia ca esti indragostit de mine; deci nu trebuia ca eu sa dau o dezmintire si sa ascund fata de ochii scrutatori reciprocitatea unei iubiri atat de mari?
Iubire

Sa pot intinde mana s-o pun pe fruntea ta
Incetul la o parte suvitele le-as da,
Senina sa ramaie, curata ca un crin,
Icoana de iubire la care sa ma-nchin.
Dar tu ca un luceafar departe stralucesti,
Abia cate o clipa in cale-mi te ivesti,
Apoi dispari; si-n urma ramai in gandul meu
Vedenie iubita la care ma-nchin eu.
Jucarie

Ca astazi nu mai sunt stapana
Pe mine, pe sufletul meu,
numai c-o strangere de mana
indeajuns ti-am spus-o eu.
Si ca o slaba jucarie
Sunt astazi inaintea ta,
privirea mea ti-ar spunea-o tie
in ochii mei de vei cata.

Lacrimi

Si ura si iubirea acuma de la tine
Far’ de insemnatate vietii mele-ar fi,

Iubirea ti-am platit-o cu lacrimi si suspine
Si ura-ti neimpacata cu ce-as mai rasplati.

Moarte

Si cum s-a stins fara de veste
Amorul cel nemarginit
De-ti pare ca e o poveste
Ce altii ti-ar fi povestit.
Si cum mereu in cale lunga
Trec norii peste mari si tari,
Astfel simtirile s-alunga
Si moare dragostea de ieri.

Nastere

Si-acum ma-ntreb eu: simtirea adanca
Cum de se naste pentru un portret?
Caci nu vazusem ochii tai inca,
Stiam atata ca esti poet!

Poet

Sufletul meu si dupa moarte va cauta umbra poetului iubit.
Razbunare

In dorul meu de razbunare
Sa am un brat de fier
Eu as sdrobi far' de-ndurare
Ca trasnetul din cer.
Tot ce in asta lume mica
Maret mi s-a parut
Si-n asta viata de nimica
Etern eu am crezut.
Si-atuncia cand tu o ruina
Vei fi in fata mea,
Eu nici macar a ta tarana
Nu voi putea ierta.

Regina

Tu, carui un popor se 'nchina
Si sta 'naintea ta plecat,
O mult slavita mea Regina,
Naintea cui ai genunchiat?

Soarta

Se rupe-un lant plin de tarie
Ca firul cel mai subtirel;
Cand soarta vrea asa sa fie,
Zadarnic vrei sa faci altfel.

Timp

De-as putea intrupa iubirea
Ce simtesc eu pentru tine,
Timpul si nemarginirea
Dansa le-ar cuprinde-n sine…

Uitare

Nu plange ca te dau uitarii,
Si nici nu plange ca te las...
Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.

Vina

Si daca a fost durere si daca mai sufar inca,
Nu esti tu a lor pricina, nu esti tu cel vinovat,
E de vina al meu suflet, e simtirea mea adanca
Caci a mea este iubirea, tu esti clipa ce-a zburat.

Zbor

Insa clipa de iubire zboara, zboara far-de urma
Si in locul ei amarul si pustiul ne ramane;
Ah! si ca sa porti povara unui chin ce nu se curma
Tu cu moartea ta in suflet te tarasti de azi pe mane;




SURSA:https://www.kudika.ro/articol/specia...ica-micle.html

[latan.elena]

MULTUMESC,scumpa Doamna IULIA MIRANCEA !








Iulia Mirancea‎ _ Elena Latan



Să-mi dai Tu, e o mare fericire!
Să-ţi dau eu Ţie, e ca şi cum aş cuprinde în braţe tot cerul!

aforism de Iulia Mirancea

(24 decembrie 2014)

De ziua numelui și de fiecare clipă a vietii dumneavoastră,
primiți tot cerul iubirii mele,
contra un strop din sufletul dumneavoastră!

La mulți ani,
scumpă Elenușa !

21 Mai 2017

[latan.elena]

Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate...
Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune...
Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie...
Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită...
Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată...
Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli...
Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie...
Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim...
Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă...
noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!


IRINA BINDER

[latan.elena]

Dumitru Ichim





DIN ISTORIA TRANDAFIRULUI



Azi dimineață
trandafirul,
care ieri m-a înțepat,
avea o lacrimă în ochi.
Soarele
nu trebuia să-l certe-atât de rău!
I-am povestit atunci
cum palmei înțepate
ai pus sărutul tău
spunându-mi:
” Nu plânge,
ăsta-i semn de împărat!”
Și știi ce i-am promis
să-l mângâi de a soarelui dojană?
Chiar de-aș avea întregul paradis,
numai pe tine te-aș alege de coroană!


Dumitru Ichim.