A fi liber,
mai degrabă decât a avea sigurantă,
este înfricosător pentru oricine nu a dobândit
curajul necesar
aventurii de a fi.
Erich Fromm -Arta de a fi
A fi liber,
mai degrabă decât a avea sigurantă,
este înfricosător pentru oricine nu a dobândit
curajul necesar
aventurii de a fi.
Erich Fromm -Arta de a fi
''...asa cum albina culege floarea..
asa cum ploaia imbratiseaza pamantul...
asa cum valurile imbratiseaza tarmul...''
"Urmaţi-vă fericirea şi uşile se vor deschide
acolo unde înainte nu existau uşi.”
Joseph Campbell
Adrian Păunescu
Adeverinţă de dragoste
Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni mituit, minţit, silit,
C-ai fost femeia mea şi te-am iubit
Şi cu plăcere ţi-am făcut legenda.
Acum , nu-ţi mai permite nici agenda,
Nici lupta pentr-un minim de profit
Să-mi dai şi mie-un timp nedesluşit,
Să nu te joci de-a viaţa şi de-a fenta.
Eram perechea gata pentru Noe,
Puteam începe lumea de la doi,
Pe morţi să îi aducem înapoi,
Puteam învinge trista paranoie.
Adeveresc iubirea dintre noi,
Sper a-ţi servi în viaţă , la nevoie.
Mai am o scoică şi cîteva pietre cum să clădesc din ele o mare..
Uneori m-am gândit că la naşterea mea ursitoarele au vrut să-mi dăruiască un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucată din el şi, ajungând lângă leagănul meu, n-au mai avut ce face. Şi-au zis, probabil, „să se descurce cum va putea, şi dacă va fi înţelept se va preface că n-a observat”… Prin spărtura cercului meu, singurătatea m-a pus mereu la încercare.
Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în faţa dorinţelor. N-are puterea să renunţe, cedează în faţa lor. Se apleacă spre izvor, fiindcă nu-şi poate stăpâni setea. Când face pe înţeleptul, gata. S-a terminat. Vedeţi prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultaţi-mă pe mine, viaţa e un miracol ticălos de scurt.(Octavian Paler)
Mai am o scoică şi cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmînd fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică şi cîteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lîngă tribunele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
şi-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,
îşi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cîntecul
şi înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.(Jocul)
Un chip de nisip
si miini de nisipi
si limba in gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic in apararea mea
in acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care intoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat in nisip
tot ce-am gresit s-a transformat in nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.(Moartea cuvintelor)
''Eu nu am nici o filozofie: am simturi...
Iar daca vorbesc de Natura nu e pentru ca as sti ce este,
Ci doar pentru ca o iubesc, si tocmai de asta o iubesc,
Caci cine iubeste nu stie nicicand ce iubeste
Si nici nu stie de ce iubeste, nici a iubi ce va sa insemne...
A iubi este inceputul inocentei
Iar deplina inocenta inseamna a nu gandi...''
Fernando Pessoa
„Eu nu înțeleg un lucru: când e atâta frumusețe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la firimituri, când eu am bucuria integrală a frumuseții? Şi, dacă fărâmițăm frumusețea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?”
Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Peregrine Heathcote | The Falcon Ga
''Doar in noi peisajele au peisaj.
Deci, daca le imaginez, le si creez; daca le creez, ele exista; daca exista, le vad.
Viata este ceea ce decidem sa facem cu ea.
Calatoriile sunt calatorii.
Ceea ce vedem nu este ceea ce vedem, este ceea ce suntem.''
''Ce n-aș da - simt chiar în acest moment - să fiu cineva care vede toate lucrurile fără să aibă alt raport cu ele decât simpla privire; să le contemplu pe toate ca și cum aș fi călătorul adult sosit numai astăzi la suprafața vieții! (...)
Să am conștiința fiecărui lucru pentru prima dată, nu însă apocaliptic, ca revelație a misterului, ci direct, ca o înflorire a Realității.''
Fernado Pessoa
Lucian Blaga
Incantare
Domnita din tara barsana,
lumina sunt, inima, rana.
Trimite-ti-as veste sa stii
veninul cu ce bucurii
pe masa-mi s-amesteca-n cana,
Domnita din tara barsana.
Din visuri nascute in zori
trimite-ti-as negrele flori.
Dar teama imi e ca le pui
la soare-n rascrucea oricui.
Domniţa, una din muzele lui Lucian Blaga şi Tudor Arghezi | Ştiri ...
Lucian Blaga | wikipedlia
Adrian Păunescu – Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.
M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.
Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
-
Prin gări descreierate – accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.
Jur-împrejur, privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.
Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci, să scapi de toate.
Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.
Neputincioasă, tristă şi frigidă,
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te făceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,
Pe care la căldură am trezit-o.
Lăsând ambiţiile de o parte,
Ne aruncăm în marea nemiloasă
Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfântă casă.
Pe urmă, vin ceilalţi să ne-o distrugă
Şi ochii tăi mă caută întruna
Şi eu înalţ nefericită rugă,
Purtând pe tâmple soarele şi luna.
Şi te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră, pentru veşnicie.
Momentan sunt 420 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 420 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje