''De cânţi frumuseţea, chiar şi în inima deşertului, va avea cine să te asculte.''
Kahlil Gibran
''De cânţi frumuseţea, chiar şi în inima deşertului, va avea cine să te asculte.''
Kahlil Gibran
''Dansul este ca si viata: exista atata timp cat plutesti prin el. Cand te opresti, s-a terminat.''
Jerome Robbins
Despre frumusete
Unde căutaţi voi frumuseţea şi cum o găsiţi, dacă nu este ea însăşi calea şi cel ce vă îndrumă spre ea?
Şi cum puteţi vorbi despre frumuseţe dacă ea însăşi nu e ţesătoarea cuvintelor voastre?
Cei mâhniţi, ca şi cei loviţi zic: „Frumuseţea este bună şi dulce,
Asemeni unei tinere mame, speriată de propria-i glorie, ea trece printre noi.”
Iar cei pasionaţi spun: „Nu, frumuseţea este un lucru care ţine de putere şi teroare.
Asemeni furtunii, ea zdruncină pământul sub picioarele noastre şi cerul deasupra frunţilor.”
Cei obosiţi şi cei slabi zic: „Frumuseţea este făcută din dulci murmure, ea vorbeşte în spiritul nostru.
Vocea i se dăruie tăcerilor noastre, precum lumina subţire care freamătă în teama-i de umbră.”
Iar zgomotoşii spun: „Noi i-am auzit strigătele printre munţi.
Şi cu strigătele-i veniră bocănitul copitelor, vâjâitul aripilor şi răgetele leilor.”
Noaptea, cei ce veghează cetatea zic: „Frumuseţea se va arăta din răsărit odată cu aurora.”
În timp ce, la amiază, muncitorii şi drumeţii spun: „Noi am văzut-o aplecându-se peste pământ din ferestrele apusului.”
Iarna, cei înzăpeziţi spun: „Ea va veni odată cu primăvara zburând peste coline.”
Iar în zăpuşeala verii, secerătorii zic: „Am văzut-o legănându-se cu frunzele toamnei şi am zărit apoi o pulbere de nea în pletele sale.”
Toate aceste lucruri le-aţi spus despre frumuseţe,
Dar, de fapt, nu aţi vorbit despre ea, ci doar despre dorinţele voastre neîmplinite,
Iar frumuseţea nu-i o dorinţă, ci un extaz,
Ea nu-i gura însetată, nici mâna care cere,
Ea nu are chipul pe care aţi dori să-l vedeţi, nici vorba pe care aţi dori s-o ascultaţi.
Ci, mai degrabă, este chipul pe care-l vedeţi chiar dacă închideţi ochii sau cântecul pe care-l auziţi chiar dacă vă astupaţi urechile.
Frumuseţea nu-i seva de sub coaja crăpată a trunchiului, nici aripa alăturată unei gheare,
Ci, mai degrabă, o grădină mereu înflorită, un nor de îngeri fără oprire zburând.
Oameni din Orphales, frumuseţea este viaţa arătându-şi sacrul său chip.
Ci voi sunteţi viaţa şi voi sunteţi voalul de pe chipu-i.
Frumuseţea este eternitatea contemplându-se în oglindă.
Ci voi sunteţi eternitatea şi tot voi oglinda.''
Khalil Gibran-fragment din „Profetul”
''Unul dintre lucrurile cele mai importante din viaţă e să găseşti pe acel cineva care te înţelege fără prea multe explicaţii.''
Kahlil Gibran
Ekaterina Lyashko | Lovely Art | Pinter
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.05.2017 la 18:40.
” Iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.” – Yogananda
“ Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane exprimata in solutie chimica. Este un extract concentrat, este produsul final al caderilor si al suferintelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe panza emotiilor. Ele sunt portretul celor mai adanci aspiratii umane.” – Dr.M.R.Haan
„Fără cunoaștere, moralitatea și virtutea sunt prefecătorii și ipocrizii. Cunoașterea înseamnă să trăiești clipă de clipă, atent, conștient de tine și de tot ce se întâmplă împrejurul tău și să răspunzi clipă de clipă. Ești ca o oglindă, reflectezi atât de total încât tot ce se naște din acea reflecție este corect.”
Osho
Rose Milligan -”Dust if you must”
Sterge praful, daca trebuie,
dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci odata si odata),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin
atunci cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.
''După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.''
''În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi traită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret.''
''Întotdeauna îndrăgostiţii au o lumină ciudată pe faţa lor, care-i deosebeşte pe unul dintr-o mie de oameni.''
''Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere.''
''De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.''
''Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă.''
''Te simt când prezentă, când plecată - totuşi mereu actuală.''
''În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.''
''Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.''
''Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.''
''Inima unei femei nu se topeşte chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie.''
Mihail Drumeş în Invitaţie la vals
Nina Cassian
Voiam sa raman in septembrie
Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete cu apa navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
o data cu vara in toamna...
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit...''
Momentan sunt 70 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 69 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje