''Zbor asa cum trebuie,
Adica, cu toata puterea mea.''
Wislawa Szymborska
''Zbor asa cum trebuie,
Adica, cu toata puterea mea.''
Wislawa Szymborska
...POEM PENTRU PRIETENI...
...Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
...Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine....
...Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
...Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
...Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
...Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
...Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
...In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi..
Ascultă-ţi inima...
Fii încrezător în viaţă...
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
...Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.
(Jorge Luis Borges)
„Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicaţie falsă.”
Mihai Eminescu
Nichita Stanescu
Atat de repede
Atat de repede ne vine insomnia
brodandu-ne fiinte din afara
Vrei pielea mea sa-ti fie iia
care te-mbraca domnisoara?
Vrei tu sa bata azi batranul
Nichita nume din strabuni
teiul si plopul si alunul
anii si lunile si saptamani.
Vrei tu sa vreau sa fii fiind
un fel de trup de aratare
si sa te-nvat cum esti muribund
femeie-n pielea dumitale?
In pietre vrei, in recii fulgi
in dulcele meu strigat de iubire ...
Stai, nu fugi, o, tu ce fugi
calcand pe viata mea subtire.
Art gallery of Rassouli spiritual surrea
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.12.2018 la 00:29.
“Când toate idealurile curente, moral, estetic, religos, social etc. …, nu mai pot direcţiona viaţa şi nu-i pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate menţine viaţa spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adică a ceva care nu poate lua o consistenţă, dar care, prin ficţiunea lui, poate să stimuleze o iluzie de viaţa.”
Emil Cioran – “Pe culmile disperării”
Adrian Păunescu
"Amagire"
Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pămîntul pe jos.
Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atîţia bătrîni.
Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud?
Cu lanţuri legate de glezne
Oricît de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.
Mereu în aceeaşi clipită
Urît şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.
Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi.
,,Noi oamenii arătăm destul de diferit faţă de un copac. Fără îndoială noi percepem lumea diferit faţă de un copac. Dar în profunzime, în «inima» moleculară a vieţii, copacii şi noi suntem în esenţă, identici.”
Carl Sagan
Nichita Stănescu
Luare
Tu n-ai să mă lași, nu, nu,
nu mă lăsa
frate plopule, frate!
Vin și îmbrățișez cu repedea mea viață
viața ta lentă.
N-ai să mă lași, nu, așa că nu?
N-ai să mă lași frate,
nu așa că nu?
Mă voi scurge pe scoarța ta
ca ploia,
dar tu, nu așa că tu,
nu așa că tu o să mă ții.
nu așa că tu nu o să mă lași, –
și atît de puținul punct
al amîndoura
o să-l faci de sărbătoare…
Mi-e somn, frate,
înrădăcinează=mă, tu,
înrădăcinează-mă.
''Oricine își dă seama că este un fiu al lui Dumnezeu, poate să-și atingă orice țel prin puterile infinite ascunse înlăuntrul său. Piatra cea simplă ascunde în ea secretul fantasticei energii atomice; tot așa cel mai de rând muritor este o centrală atomică a divinității. Firește deci, că palatul materializat pentru Lahiri Mahasaya a fost dematerializat în zori.
Conform învățăturilor orientale, legea karmică cere ca fiecare dorință umană, să-și găsească până la urmă împlinirea. Dorințele a căror natură nu este spirituală constituie, astfel, lanțul care îl ține pe om încătușat de ciclul reîncarnării.
Dorințele neîmplinte sau negate se ascund în conștiința noastră împovărându-ne și ies la suprafață atunci când ne dorim mai puțin.
Poate crezi în reîncarnare, sau poate nu crezi. Acest lucru nu contează prea mult. Întrebarea este ce facem cu dorințele noastre care nu sunt de natură spirituală, acum în această viață, pentru a fii fericiți și pentru a îndrăzni să sperăm că ne vom lumina într-o zi și ne vom găsi în sfârșit pacea? Răspunsul este clar: ori ni le împlinim, ori renunțăm de bună voie la ele atunci când nu ni se mai par interesante și nu mai sunt relevante pentru evoluția noastră.
Cum puțini oameni au ajuns la acel nivel de înțelegere care le permite să descopere stima de sine în adâncul ființei lor, oamenii normali au nevoie să-și confirme și să-și tot reconfirme această stimă de sine prin împlinirea dorințelor de tot felul.
Este dreptul fiecăruia de a experimenta, de a se bucura de succesele obținute și de a se întrista de ceea ce ei consideră a fi eșec. Face parte din viață și face parte din lungul nostru proces de evoluție. Dar ce este un om “normal”?
Fiecare om are un centru al lui, un nucleu, un punct de echilibru. Este acea stare în care, dacă reușește să rămână conectat, poate ajunge să-și atingă întregul potențial, să-și atingă Măreția. Poate atunci să renunțe la ceea ce el percepe a fi limite exterioare, impuse de lume și de cei din jur, dar și limite interioare auto-impuse. Poate renunța la ceea ce el percepe a fi defecte, slăbiciuni și frici care-i alimentează în permanență limitele și granițele autoimpuse.
Cu toate acestea, omul “normal” trăiește în cea mai mare parte a vieții lui undeva la mijloc, departe de centru dar nici la periferie. Pendulează între echilibru și “nebunie” – spune Osho. În iubire și atunci când este complet relaxat și în largul său se cufundă în centru pentru o clipă, iar mai apoi, în mânie, în furie, în frică, va deveni un pic “nebun”. Nu este nicicum: nu este nici “viu”, nici “mort”, iar asta produce tensiune.
Osho definește patru tipuri de oameni:
- Omul normal. Acesta are o identitate solidă, știe cine este: medic, inginer, profesor, preot, muncitor….. El ține mult la identitatea și la imaginea sa și trăiește “între agonie și extaz” undeva la mijloc, dar departe de centrul lui. El nu a juns încă “acasă”. Trăiește într-o veșnică căutare și într-o veșnică tensiune, mânat de dorințe care nu se termină niciodată. Stima de sine este hrănită de împlinirea acestor dorințe.
- Omul fluid. Acesta are o identitate lichidă, nu prea știe cine e: uneori e un om normal, alteori este nebun, iar alteori atinge extazul unui om iluminat. Este cazul poeților, actorilor, pictorilor, muzicienilor, oamenilor de știință celebrii,etc. Ei sunt puțin normali, puțin nebuni, iar în scurtele clipe de extaz pe care le trăiesc dăruiesc omenirii opere neprețuite.
- Omul “nebun”. Acesta a ieșit cu totul din centrul lui și nici măcar nu-și mai amintește că mai are o casă.
- Omul iluminat. Omul iluminat a ajuns “acasă”. Este total relaxat. Trăiește în centrul său, contopit cu Sinele lui și cu tot ce există. În conștiința lui nu există efort, nu există dorință, nu există tensiune. El nu mai vrea să dovedescă nimic nimănui și nu mai vrea să devină nimic. Se simte în largul lui, cu propria lui ființă. Indiferent ce este, se simte în largul lui. Este ceea ce este și se simte bine așa. Nu mai vrea să schimbe nimic, nu mai vrea să meargă nicăieri, nu mai are nicio dorință. Clipa prezentă înseamnă eternitatea. Se bucură de ceea ce este acum. A sărit din timp; nu privește în trecut, nu privește în viitor. El curge odată cu viața și este fericit așa cum este. Trăiește în prezent. El nu mai vrea să devină nimic altceva decât ceea ce este deja și de aceea nu mai există tensiune.''
” Tensiunea apare atunci când vreți să fiți ceva ce nu sunteți”- spune
Osho
MAI MULT:http://www.emilena.ro/life-coaching-...-si-iluminare/
''Cand am gasit puterea sa accept adevarul,totul aparea ca un puzzl terminat,totul se explica,pana la cele mai mici detalii.''
Bucuria este un cântec, o lumină, un schimb,
o strălucire care traversează întreaga Biblie, din loc în loc,
de la prima până la ultima pagină.
Este comoara oricărei fiinte vii, chiar cea mai lipsită.
Orice bucurie îsi are rădăcina în bucuria creatoare a lui Dumnezeu...
Această bucurie fundamentală a fost înscrisă în genele celulelor noastre.
Este "da" -ul în fata vietii,
cea mai înaltă victorie a omului asupra tuturor încercărilor care îl apasă,
cel mai puternic mijloc de transformare.
Autenticitatea unei vieti spirituale se măsoară după gradul de bucurie care o locuieste.
Ea este deci culmea misticii si a oricărei împliniri.
Nu există decât o singură datorie: să fii fericit,
si o singură trădare: să nu fii...
(Alphonse Goettmann)
Momentan sunt 295 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 294 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje