Elena Latan

[latan.elena]

Rabindranath Tagore

VI


Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie şoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aş şti în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemniţată.
Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine şi te voi învăţa vorbirea celor ştiutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăţa".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".

Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-şi vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc şi dorinţa de a se pătrunde le e zadarnică.
Îşi flutură aripile şi neîncetat îşi cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".

Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porţile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemniţată rostea: "Vai! cât de vlăguite şi pline de moarte-mi sunt aripile!".

[latan.elena]

“Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume?
Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă – milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot – în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie.''

Osho

[latan.elena]

Aceasta este adevărata convertire:
o focalizare a tuturor energiilor sale într-un singur punct,
şi acest punct este Prezenţa divină
căreia omul i se oferă şi i se abandonează.
Este o Prezenţă de Iubire lucrătoare
şi omul, deschis cu totul şi receptiv,
va recunoaşte îndată modul lui Dumnezeu de a lucra şi „metoda” Sa.
Dificultatea în această Lucrare a omului,
să nu uităm, singura sa Lucrare,
este deschiderea fără condiţii,
fără nici un amestec din partea egoului,
acceptarea nudă a realităţii momentului aşa cum este,
în liniştea absolută a minţii.

Alphonse Goettmann – Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om

[latan.elena]

'' Totdeauna mi-am imaginat iubirea
ca pe o floare de lumina,
stralucitoare,nepretuita ,mirosind aMir,
culeasa din suflet si oferita ,
cu gratie si recunostinta ,
fiintei care a facut-o sa infloreasca .
Bucuria si uimirea mea a fost fara margini
cand mireasma dumnezeiasca
mi-a impartasit mai intai sufletul
apoi mi-a cuprins toata fiinta .
Uluita,extaziata ,
Simteam ,aproape fizic,
cum valuri din cea mai sublima energie
curgeau peste mine,ca o vraja.
Primisem un Dar divin ! ''

[latan.elena]

''Exista pretutindeni, amestecate cu particulele de aer pe care-l respiram, particule de iubire ratacitoare. Uneori se condenseaza si cad precum ploaia deasupra crestetelor noastre. Alteori nu. Depinde foarte putin de vointa noastra, sunt asemeni unei averse de primavara. Tot ceea ce putem face este sa ramanem cat mai putin posibil la adapost...''

Cristian Bobin

[latan.elena]

Val Răzeşu



SOMN LIN, VISEAZĂ MAREA (6)

Val Răzeşu

Să mă crezi, mă strigă marea cu talazurile-n dig,
Închid ochii şi se face iar a vară...de visat.
Din tăcerea mea adâncă, nu auzi cum mi te strig
În cuprinsul înserării unde tainic te-am valsat?

Marea noastră te aşteaptă îngânând Sonata Lunii,
Cerul s-a curbat aproape, şi-a pus stelele de gală,
Împleteşte orizontul împrejurul nostru funii
De mister, să ne valsăm amintirile în sală.

Că ai fost, că vei veni, ştie țărmul la refren...
Hai, închide şi tu ochii şi visează în plutire,
Că în gările plecării mai există doar un tren
Şi pleca-vom cu bilete de lumină şi iubire.

Depărtările mă strigă, dar nu plec, îmi pare rău...
Nici măcar un ochi străin să te fure n-ar fi drept,
Hai, lipeşte-te mai strâns, să auzi numele tău
Ca un pescăruş cum bate cu aripile în piept.

Fumegă cu nori înaltul, draperii de catifea
Neagră îmi aşează peste pleoape înoptarea,
Te-nvelesc în amintirea unde eşti numai a mea,
Valurile să-ți îngâne ,, Somnul lin, visează Marea"...

28 aprilie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

''Imagineaza-ti apa care curge intr-un rau uscat.
Descopera stralucirea divina a o mie de sori.
Danseaza pe campuri.
Crede in visul tau.
Intinde-ti aripile.
Priveste cat de clara este intr-adevar lumea.
Invata sa nu cazi niciodata.
Invata cum sa poti zbura pentru totdeauna.
Incearca sa-ti amintesti aceasta senzatie cand esti treaz.''

Yoko Ono da Acorn

[latan.elena]

''Suntem ca păianjenul.
Ne ţesem viaţa şi apoi ne deplasăm de-a lungul aţelor. Suntem ca visătorul care visează şi apoi trăieşte în vis. Ăsta-i un adevăr valabil pentru întregul univers.''

Upanișade

[latan.elena]

''Poţi sfârteca în bucăţi un poem pentru a descoperi din ce este compus... Vei fi departe de misterul de a fi mişcat de cuvinte. Cei mai buni meseriaşi ai poeziei lasă întotdeauna goluri şi găuri... astfel încât ceva care nu este în poem să se poată strecura, furişa, perinda sau pătrunde în el.''

Dylan Thomas

[latan.elena]

''M-a privit si mi-a dat frumusete,
iar eu am primit-o parca era a mea.
Fericita, am inghitit o stea.
M-am lasat inchipuita
dupa chipul si asemanarea
din ochii lui. Dansez, dansez
in falfait de aripi nestiute.''

Wislawa Szymborska

Felix Mas, 1935 | Tutt'Art@