„Tot ce înseamnă suferință în ființa umană are loc din cauza lipsei dragostei. Tot ce este greșit la oameni se asociază undeva cu dragostea. Omul nu a fost în stare să iubească, nici să primească dragostea. Nu a reușit să-și împărtășească ființa. De aici vin necazurile. Acest lucru creează tot felul de complexe în interior.
Rănile din suflet pot ieși la suprafață sub diferite forme. Se pot transforma în boli fizice, pot deveni boli mintale – dar, în adâncul sufletului său, omul suferă din lipsa dragostei. Exact cum hrana este necesară pentru trup, dragostea este necesară pentru suflet. Trupul nu poate supraviețui fără hrană, iar sufletul nu poate supraviețui fără dragoste. De fapt, fără dragoste sufletul nu se naște niciodată – nu se pune problema supraviețuirii lui.
Doar crezi că ai suflet; ești convins că ai un suflet pentru că ți-e teamă de moarte. Dar nu l-ai cunoscut dacă nu ai iubit. Numai când iubește, un om își dă seama că reprezintă mai mult decât trupul, mai mult decât intelectul.
Și numai compasiunea este terapeutică. Ce este compasiunea? Compasiunea este cea mai pură formă a iubirii. Sexul este cea mai joasă formă a iubirii, iar compasiunea, cea mai înaltă. În cazul sexului, contactul este esențialmente fizic; în cazul compasiunii, contactul este esențialmente spiritual. În dragoste, compasiunea și sexul sunt amestecate, fizicul și spiritualul sunt amestecate. Dragostea este calea de mijloc între sex și compasiune.”
Osho, ''Compasiunea – Suprema înflorire a iubirii”
Marcaje