Elena Latan

[latan.elena]

Am auzit??....







*Azi am auzit florile şoptind spunând că dragostea este mirosul cel mai frumos care poate fi prizat...
Azi am auzit vorbind fluturii, au declarat că au apreciat momentul în care au nevoie de dragoste,
pentru că nu știu niciodată ce va fi mâine...
Azi am auzit luna şi soarele că și-au jurat iubire veşnică deşi dragostea este de miliarde de ani...
Azi am auzit gândurile unui suflet în două corpuri, a declarat că fără iubire, nimic nu e...

Azi am auzit două culori vorbind, spuneau că toată lumea are perechea lui, bună sau rea...
Azi am auzit vorbind două mâini, spunând că nu se vor separa și totul va fi bine, indiferent de obstacol..


SURSA:https://ana-cafeneauatrandafirulrosu.blogspot.ro/

[latan.elena]

Rainer Maria Rilke


Trandafirii


Tu trandafir, lucru de tot perfect,
aduni în tine tot ce risipeşti
când în lumină capul ţi-l roteşti
de-atâta farmec, trupul ţi-e absent






Esenţă ideală, tu tocmai stând pluteşti

asemenea iubirii, refaci acelaşi drum;
cu cât în tine însuţi mai tare te-adânceşti
cu-atât în jur mai tare tu răspândeşti parfum.








*
Si totusi noi ti-am propus
sã-ti umplem caliciul.
Încântat de acest sacrificiu
generos, te-ai supus.

Cum cel care iubeste nu stie a sa stare
ai uitat cât de bogat erai;
de sute de ori într-o singurã floare
tu însuti sã devii puteai.








*
Să fii doar un exemplu, trandafir ?
Oare-am putea ca el să ne desăvârşim ?
multiplicându-şi subtila materie, făcută
parcă nimic să nu facă ?

Nimic să nu munceşti înseamnă trandafir,
mirarea noastră,
Dumnezeu face casa
doar privind pe fereastră.






*
Sã nu vorbim de tine. Dupã natura ta
esti inefabilã floare.
Altele sunt ornament
tu esti transfigurare.

Chiar într-o simplã vazã,
schimbi totul împrejur:
e poate-aceeasi frazã
dar îngerii o spun.







*

Nu ameţitul aer, nu el, îţi dă vertije
de-a te roti în jurul tău pe tije,
nu el te-ndeamnă să sfârşeşti rotund
când propriul tău elan e prea profund?

te-ascunzi din nou în mugurul plăpând.
O lume se învârte rând pe rând
spre linişte şi calm alunecând
iar miezul ei repaus e, rotund.

[latan.elena]

O lectie despre iubire de la scriitorul John Steinbeck catre fiul sau Thomas



In noiembrie 1958 scriitorul John Steinbeck, autor al capodoperelor „Oameni si soareci” si „La rasarit de Eden” primea de la fiul sau Thomas, pe atunci in varsta de 14 ani, o scrisoare prin care acesta isi anunta parintii ca s-a indragostit. Steinbeck i-a raspuns in aceeasi zi si i-a scris cateva sfaturi minunate, pe care va invit sa le cititi astazi.







New York – 10 noiembrie 1958

Draga Thom,
Am primit scrisoarea ta in aceasta dimineata. Iti voi raspunde din punctul meu de vedere, urmand ca, desigur, Elaine sa iti raspunda dintr-al ei.
In primul rand: daca sunteti indragostiti, e un lucru bun; este cel mai bun lucru care se poate intampla oricui. Nu lasa pe nimeni sa-l faca mic sau neinsemnat in ochii tai.
In al doilea rand: exista mai multe tipuri de dragoste. Unul este acel lucru interesat, meschin, zgarcit si egoist in care unii utilizeaza dragostea pentru a-si da importanta. Acesta este tipul urat si schilodit. Celalalt este o revarsare a tot ceea ce este frumos in tine – de la bunatate, la consideratie si respect – nu numai respectul in plan social, ci un respect mult mai mare, care vine din recunoasterea unicitatii si valorii unei alte persoane. Primul tip te poate face bolnav, mic si slab, in timp ce cel de al doilea poate revarsa in tine forta, curaj si bunatate. Si chiar o intelepciune pe care nu stiai ca o ai.
Spui ca nu este un foc de paie. Daca simti atat de profund, atunci cu siguranta ca nu este un foc de paie. Dar nu cred ca ma intrebi ce simti. Tu stii asta mai bine decat oricine altcineva. Ce iti doresti este ca eu sa te ajut cu ceea ce ai putea face in aceasta privinta, iar acesta este un lucru pe care pot sa ti-l spun.

Acorda-i gloria pe care o merita si bucura-te de ea si fi recunoscator pentru asta. Darul iubirii este cel mai bun si mai frumos dar. Incearca sa-l traiesti din plin. Daca iubesti pe cineva – nu exista nimic rau in a spune asta – trebuie doar sa-ti amintesti ca unii oameni sunt foarte timizi si, uneori, declarea iubirii trebuie sa tina cont de aceasta timiditate.
Fetele au un mod de a sti ceea ce simti, dar, de obicei, le si place sa le spui ceea ce simti.
Uneori se intampla ca, dintr-un motiv sau altul, sentimentele tale sa nu fie impartasite, insa aceasta nu inseamna ca tot ceea ce simti este mai putin bun sau mai putin valoros.
Si, nu in cele din urma: stiu ceea ce simti pentru ca si eu am simtit asa si sunt sunt bucuros ca ti se intampla si tie.
Vom fi bucurosi sa o intalnim pe Susan. Va fi foarte binevenita. Iar Elaine va face tot felul de pregatiri pentru ca asa este felul ei si va fi si ea foarte bucuroasa. Si ea stie despre iubire si poate ca iti va fi mai de folos decat pot eu sa iti fiu.
Si nu va faceti griji ca va veti pierde iubirea. Daca este iubire adevarata, acest lucru nu se va intampla. Principalul este sa nu va grabiti. Nimic din ceea ce este bun nu se pierde.
Cu dragoste,
Tata




SURSA:https://fiituinsutimaa.wordpress.com...tinta/page/86/

[latan.elena]

Ce este aşadar serendipitatea?

Cred că acest fenomen al serendipităţii se află la punctul de întâlnire al mai multor elemente sau forţe ca prezenţă.

Convingerea că lumea este amicală şi primitoare şi vă va oferi soluţii şi răspunsuri de care aveţi nevoie la momentul în care aveţi nevoie de ele: „Bateţi şi vi se va deschide, cereţi şi vi se va da”, spunea deja Biblia.

Şi această viziune pozitivă a unei lumi conviviale şi primitoare – sau a unei graţii – ne ajută deja să trăim mai bine şi ne permite adesea să reacţionăm altfel şi mai bine şi să „scăpăm” în situaţii disperate.

Este o stare de conştienţă şi de vigilenţă (sau de atenţie plutitoare, spunea Freud) care permite să vedem şi să remarcăm în treacăt ceva de care avem nevoie şi pe care nu-l căutăm în acel moment, nici în acel loc. Şi care permite să găsim ca din întâmplare ceea ce aveam nevoie sau doream, lucruri importante, vitale, de ajutor sau pur şi simplu utile. Ca, de exemplu, a găsi din întâmplare, în treacăt, reasortarea unei haine uzate dar îndrăgite, regăsirea „sulului de argint”, găsirea unui loc de parcare exact în locul unde ne ducem, găsirea unui taxi care debarcă pasageri exact în faţa porţii noastre într-o zi de ploaie şi de avion pentru a prinde cursa, găsirea unei cărţi epuizate în vitrina unui comerciant, în trecere, într-un taxi care merge la aeroport, pe o stradă necunoscută… reasortarea din prima privire, fără a căuta, piesei lipsă din puzzle, fără a şti măcar ce este un puzzle… găsirea „scrisorii furate” în vechiul plic murdar de pe şemineul hoţului („Scrisoarea furată” de Edgar Poe)…

Serendipitatea, este mai mult şi altceva decât „baraka” sau întâmplarea, sau sincronie, sau noroc, sur numai o pură coincidenţă corp-spaţiu-timp-vigilenţă. Ea se situează între întâmplare şi necesitate, între nădejde pierdută şi speranţă, credinţa cărbunarului, naivitatea copilului şi perspicacitate.


Acest concept de serendipitate este important, cred eu, din mai multe motive.
Ea este o punte între creierul drept şi creierul stâng, între raţiunea rezonabilă, care raţionează, şi intuiţia creatoare, şi perspicacitate, şi ne scoate din „sau, sau” reductor între logică şi afectiv, şi din „cogito ergo sum” al lui Descartes, pe care Lacan îl interpreta cu un mic schimb de punctuaţie, astfel: „Gândesc: deci sunt”, adică „eu nu sunt – nu exist – decât atunci când gândesc” – uitând puntea dintre cele două emisfere, şi faptul că omul este un tot.
Este o punte între litere, arte şi ştiinţe.

Acest termen de serendipitate dă un nume la ceva remarcabil şi remarcat de artişti, de fizicieni, de psihanalişti, de poeţi, câţiva psihosociologi, câţiva cercetători. Sperăm ca cercetările transdisciplinare vor ajunge să explice acest concept ştiinţific, plecând de la psiho-neuro-imunologie, în legătură şi cu neuroştiinţele, fizica şi creativitatea.

Serendipitatea face legătura între corp-spaţiu-timp, între trecut, legendele lui, cultură şi prezentul, şi cercetările de vârf în curs.


În sfârşit, detaliile poveştii în sine sunt importante. Această poveste care a traversat secolele este poate un simbol util al propriilor noştri dragoni şi al trapelor (capcane), al importanţei culturii şi al unei bune formări, a proiectelor noastre educative, a ceea ce încercăm să facem sau am făcut din universitatea noastră, şi speranţa noastră că studenţii noştri au un cap atât bine făcut cât şi plin, şi că îşi dezvolte curajul şi „intuiţia” lor.




MAI MULT:http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Anne...tzenberger.htm

[latan.elena]

Rabindranath Tagore

''Cititorule, cine esti tu oare
care-mi citesti poemele acestea
si dupa o suta de ani?
nu-ti pot trimite nici o singura floare
din belsugul acestei primaveri
nici un singur licar de aur
din norii de-acolo, impurpurati de lumini ...
deschide-ti larg usile si priveste afara !
din propria ta gradina in floare
culege-ti doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o suta de ani mai’nainte.
si-n bucuria inimii tale sa simti
bucuria vie care-ntr-o primavara
cu zori diafani
a cantat si vocea ei vesela
si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.''

[latan.elena]

Mihai Eminescu

Rugaciune

Craiasa, alegandu-te
Ingenunchiem, rugandu-te:
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Noi ce din mila sfantului
Umbra facem pamantului
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce, clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

День Астрономии: 20 шикарных фото

[latan.elena]

''Un singur cuvânt adresat unui suflet, poate crea un întreg univers, care să-l umple de lumina. ''


Victor Hugo

[latan.elena]

„În noi se află Lumina Naturii, şi această Lumină este Dumnezeu.” – Paracelsus

[latan.elena]

''Concentraţi-vă asupra luminii ca şi cum totul ar depinde de ea, ca şi cum însăşi viaţa voastră ar depinde de ea. Iată, gândiţi că este ultimul vostru moment, că trebuie să părăsiţi pământul şi că numai lumina vă poate salva şi vă legaţi de ea. Lumina ... nimic altceva nu trebuie să conteze. Este cel mai minunat exerciţiu din câte există. Vă puteţi imagina această lumină albă, incandescentă, şi atunci puteţi spune, ca Iniţiaţii: "Sunt parte din parte din sufletul incandescent ..." V-o puteţi imagina violetă, albastră, verde, galbenă, portocalie sau rosie. Dar este preferabil să fie albă, fiindcă lumina albă le rezumă, le răneşte pe toate celelalte. Prin această lumină albă puteţi avea a-tot-puterea violetului, pacea şi adevărul albastrului, bogăţia şi întinerirea atentă a verdelui, înţelegerea şi cunoaşterea galbenului. Sănătatea, vigoarea, vitalitatea portocaliului, forţa, activitatea şi dinamismul roşului. Dar mai întâi de toate ea trebuie să fie albă. Când veţi reuşi să vă concentraţi asupra luminii, fie că vă simţiţi ca un ocean care vibrează, palpită, freamătă sau unde totul este pace, fericire, bucurie începeţi să simţiţi că acestă lumină este totodată un parfum şi o muzică, acea muzică cosmică pe care o numim muzica sferelor, cântecul a tot ce există în Univers. Nu există lucrare mai demnă, mai glorioasă, mai puternică ca lucrul cu lumina. Şi aceasta, dacă vreţi într-adevăr să vă preocupaţi de ceva grandios, de ceva nobil. ''






"Şapte lumini sunt în Sublimul înalt şi acolo locuieşte Bătrânul Bătrânilor, Taina Tainelor, Misteriosul Misterioşilor, Äin Soph."(Zohar ) Când pronunţam aceste cuvinte, totul vibra şi frisona în mine. Aceste şapte lumini sunt cele şapte culori şi fiecăreia din ele îi corespunde o virtute: violetului sacrificiul, indigoului forţa, albastrului adevărul, verdelui speranţa, galbenului înţelepciunea, portocaliului sfinţenia, roşului iubirea.






''V-o puteţi imagina violetă, albastră, verde, galbenă, portocalie sau rosie. Dar este preferabil să fie albă, fiindcă lumina albă le rezumă, le răneşte pe toate celelalte. Prin această lumină albă puteţi avea a-tot-puterea violetului, pacea şi adevărul albastrului, bogăţia şi întinerirea atentă a verdelui, înţelegerea şi cunoaşterea galbenului. Sănătatea, vigoarea, vitalitatea portocaliului, forţa, activitatea şi dinamismul roşului. Dar mai întâi de toate ea trebuie să fie albă. Când veţi reuşi să vă concentraţi asupra luminii, fie că vă simţiţi ca un ocean care vibrează, palpită, freamătă sau unde totul este pace, fericire, bucurie începeţi să simţiţi că acestă lumină este totodată un parfum şi o muzică, acea muzică cosmică pe care o numim muzica sferelor, cântecul a tot ce există în Univers.''






''Să ştiţi că nu veţi fi cu adevărat sănătoşi decât atunci când veţi reuşi sa formaţi în jurul vostru o aură pură si puternică conţinând toate culorile spectrului. Aceasta este adevărata medicină. O aură puternică este cea mai bună protecţie, este ca o barieră care se opune curentelor nefaste şi tulburărilor de tot felul. Înconjuraţi de o astfel de aură, omul este ca într-o fortăreaţă şi chiar atunci când toţi în jurul lui sunt agitaţi, tulburaţi, bolnavi, el îşi păstrează în continuare iubirea şi curajul său fiindcă se simte locuit de o prezenţă luminoasă graţie căreia îi poate ajuta pe alţii.''



MAI MULT: M.O. Aivanhov - Modul de lucru cu lumina

[latan.elena]

''Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.


Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.


Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.''

Gabriel Garcia Marquez - Ultima scrisoare