''Domnul nostru a inscris promisiunea invierii nu numai in carti , ci si in fiecare frunza a primaverii.''
Martin Luther
''Domnul nostru a inscris promisiunea invierii nu numai in carti , ci si in fiecare frunza a primaverii.''
Martin Luther
''Fluturii pe care i-am pierdut
În poveşti de clipe fulgerate
S-au trezit din somnul lor durut,
Scânteind pe rouă nestemate.''
"Iubirea nu pleacă, doar tu crezi că nu o mai ai. Ea e acolo. Crește, vindecă, transformă, învie. Este atât de puternică încât străbate cerul, mângâie mormântul și topește orice inimă înghețată. Iubirea nu se explică, iubirea se trăiește și atât, cu bucuriile și lacrimile ei...
Fii fericit, iubind!"
(Puține lacrimi, multă bucurie )
Hrisostom Filipescu
Iluminarea întunericului "Nu are nici un rost să încerci să faci ca lumea duală să fie singulară - negând fie obscuritatea, fie lumina.
Amândouă sunt prezente în lume. Amândouă sunt prezente în conştiinţă. Dacă acceptăm numai lumina şi negăm sau reprimăm întunericul, e posibil să descoperim că întunericul erupe din sufletele noastre în moduri extrem de neaşteptate şi distructive.
Cea mai bună utilizare a luminii este aceea de a ilumina întunericul, nu de a încerca să-l facem să plece. Iluminarea aduce conştienţă, înţelegere, acceptate şi, în final, transformare. Chiar şi o simplă luminiţă face ca întunericul să pară mai puţin înfricoşător.
Atunci când vedem întunericul ca pe ceva “rău” şi încercăm să-l evităm sau să-l reprimăm, îi dăm putere. Toate lucrurile de care ne temem încep să ne conducă viaţa, chiar dacă noi pretindem că nu ne este frică.
Atunci când admitem că atât zeii, cât şi diavolii; atât raiul, cât şi iadul; atât lumina, cât şi întunericul se îmbină în noi, suntem cinstiţi şi autentici. Nu facem pe moraliştii şi nu ne angajăm în alte forme de impostură spirituală, atâta vreme cât purtăm în noi secrete întunecate."
Paul Ferrini
Ungaretti
Tihna
''Cine mă va însoţi pe câmpuri
Soarele se seamănă în diamante
de picuri de apă
pe iarba mlădioasă
Rămân supus
la înclinarea
universului senin
Se dilată munţii
în sorbituri de umbră liliachie
şi hoinăresc odată cu cerul
Sus pe bolta uşoară
farmecul s-a întrerupt
Şi mă prăbuşesc în mine
Şi mă întunec într-un ascunziş al meu ''
Hermann Hesse
Cantec de dragoste
''Pentru a spune ce-ai facut
din mine, nu am cuvinte.
Caut doar noaptea
fug din fata soarelui.
Noaptea imi pare de aur
mai presus de orice soare,
visez atunci o frumoasa
femeie cu bucle blonde.
Visez lucrurile dulci,
pe care privirea ta le anunta,
paradisul trecut
de cantece răsuna.
Priveste indelung noaptea
si un nor trecator-
pentru a spune ce-ai facut
din mine, nu am voce''
''Natura poate sa-mi daruiasca emotii primordiale, care inlesnesc tensiunile vietii cotidiene: sa respir aerul cristalin al diminetii, sa mangai o floare si sa ascult susurul unui pârâu, toate acestea, pentru azi imi sunt de ajuns.''
Stephen Littleword
Dar un poet îi spuse: „Vorbeşte-ne despre Frumuseţe.”
„Cum aţi putea s-o căutaţi şi cum o veţi găsi
de nu v-ar fi ea însăşi drum şi călăuză?
Şi cum aţi şti să o descrieţi în cuvinte
dacă ea însăşi nu v-ar ţese vorba?
Cei răniţi şi necăjiţi spun:
«Frumuseţea e mângâiere şi căldură.
Ea trece printre noi întocmai unei tinere mame,
sfioasă parcă de propria-i splendoare.»
Şi-mpătimiţii spun:
«Nici vorbă, frumuseţea e mai degrabă înspăimântătoare şi năprasnică.
Precum furtuna, ea cutremură pământul de sub noi şi cerul de deasupra noastră.»
Cei obosiţi şi plictisiţi spun:
«Frumuseţea e în şoaptele suave.
Ea ne vorbeşte pe-nţeles.
Glasul ei se supune tăcerilor noastre
precum lumina palidă ce tremură în umbră.»
Dar cei neîmpăcaţi spun:
«I-am auzit ţipătul prin munţi,
şi glasul ei aducea cu sine sunetul copitelor,
şi bătaia aripilor,
şi răgetul leilor.»
Iar noaptea, paznicii cetăţii spun:
«Frumuseţea se va înălţa dinspre răsărit, odată cu zorile.»
Şi pe-nserat, cei ce trudesc, dar şi drumeţii spun:
«Am văzut-o pogorându-se de la ferestrele apusului.»
În toiul iernii cei troieniţi zic:
«Va veni odată cu primăvara, dansând printre dealuri.»
Iar în arşiţa verii, secerătorii spun:
«Am văzut-o dansând printre frunzele toamnei
şi-avea în păr chiar o şuviţă-nzăpezită.»
Toate acestea le-aţi rostit despre frumuseţe.
Şi totuşi nu despre frumuseţe aţi vorbit,
ci despre nevoi neîmplinite,
Iar frumuseţea nu-i o trebuinţă, ci un extaz.
Nu e o gură însetată, şi nici o mână-ntinsă
Ci mai degrabă e o inimă înflăcărată şi-un suflet
fermecat.
Nu e imaginea ce o vedeţi, nici cântecul ce-l auziţi,
Ci mai curând e o nălucă
ce vi se arată chiar de vă-nchideţi ochii,
şi-o muzică ce-o auziţi chiar de urechile vi le-astupaţi.
Nu este seva din scoarţa încreţită,
şi nici nu e aripa unei păsări răpitoare,
Ci mai degrabă-i o grădină de-a pururi înflorită
şi-o ceată îngerească plutind de-a pururi pe deasupra.
Oameni din Orfales,
frumuseţea este chiar viaţa,
atunci când viaţa îşi dezvăluie chipul său divin.
Voi înşivă sunteţi viaţa şi tot voi sunteţi vălul.
Frumuseţea-i veşnicia ce se contemplă pe sine în oglindă.
Dar voi sunteţi veşnicia şi, tot voi, oglinda.”
Kahlil Gibran
''Apa intr-un vas este luminoasă, apa din mare este întunecată. Adevarul marunt se exprima prin vorbe clare, marele adevar se exprima printr-o mare tacere.''
Rabindranath Tagore
Te privesc şi nu mă mai satur,
Ochii tăi îmi spun continuu
Te iubesc, nu vreau să pleci!
Ţi-e teamă de ziua ce vine
Trăieşti secundă de secundă
Încorsetat de întrebări şi gânduri.
Îţi mângâi mâna şi o sărut,
E modul meu de a-ţi spune...Te iubesc!
Privirea ta de copil
Îmi ţese rochie verde de gânduri
Gânduri pline de speranţă şi iubire.
Trena rochiei desenează traseul vieţii
Pe care am pornit mână-n mână,
Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire
Convinşi fiind că vom reuşi
Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,
Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă
Când ne-am privit în ochi
Şi am ştiut că vom fi
O singură fiinţă, un singur zâmbet,
Un singur gând, o singură inimă,
Un pas către o singură viaţă.
OSHO
Momentan sunt 253 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 253 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje