Cuvinte ucise
Dincolo de cuvinte este esenţa, atunci de ce să ne chinuim sufletele
Cu zgomotele noastre infernale ?, şi totuşi limbajul este poarta spre ceilalţi
Cuvintele zidesc o lume necunoscută necuvântătoarelor, o lume problematică
Natura nu îşi este sieşi suficientă fără o minte care să o perceapă
Cuvintele sunt cele care exprimă frumuseţea lumii noastre înconjurătoare
Dar ele ucid în acelaşi Timp, pot sugruma sufletul lumii prin necuviinţă.
Se dovedeşte că totul poartă în sine o eternă dualitate, fiinţa însăşi
Pare a fi androgină, complementaritatea contrariilor fiind esenţa sa.
Există un limbaj sacru al naturii şi un limbaj propriu numai nouă oamenilor
Atunci când cele două limbaje sunt în deplină armonie abia atunci se face auzit
Dumnezeu, muzica sferelor şi limbajul fiinţelor raţionale redau împreună
Simfonia eternităţii, armonia universului fiind cântecul Fiinţei de Lumină.
Atunci, încetaţi să ucideţi prin cuvinte fără rost, prin urlete care sfâşie divinul
Opriţi spectacolul decăderii noastre oglindit în limbajul desacralizat folosit
De cei mai mulţi dintre noi, nu mai faceţi din zbieretele voastre o falsă muzică
Mai bine ucideţi cuvintele în voi înşivă, şi din nerostirea lor faceţi o taină
Ascunsă în sufletul vostru taina cea mare va da în cele din urmă rod
Şi din cuvintele de ocară ucise odinioară se vor naşte vorbele pline de duh şi înţelepciune ale unei vieţi viitoare.
Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "
SURSA: http://dezvatatorul.blogspot.com/200...nte-ucise.html
Răspunde cu citat
Marcaje