“Visul naiv al unui copil despre viata este singurul care merita.”
Marty Rubin
“Inocenta copiilor este acel ceva care ii face exemple luminoase in fata omenirii.” Kurt Chambers
“Copii sunt profetii naturii.” Raheel Farooq
“Visul naiv al unui copil despre viata este singurul care merita.”
Marty Rubin
“Inocenta copiilor este acel ceva care ii face exemple luminoase in fata omenirii.” Kurt Chambers
“Copii sunt profetii naturii.” Raheel Farooq
GEO BOGZA
COCORII
Vor fi venit oare ? N-or fi venit ? Nu cumva n-au să mai vină ?
Cînd pleacă, rareori se întimplă să nu-i văd. Ce lung moment e acela, străbătut de adînci melancolii, făcînd din fiorul morţii un fior cosmic.
Oare de cit timp, în spaţiul acesta ce ne-a fost dat, pleacă ei şi revin ? Neamurile din care ne tragem, a căror limbă s-a pierdut, primele care au scormonit după aur în măruntaiele munţilor, fără îndoială i-au văzut. Şi cele mai de demult, care au prins primii peşti în apele ce luceau la soare, i-au văzut.
Dar înaintea lor, şi mai de demult, în vremile despre care stau mărturie doar maxilarele de mamut ? Poate că atunci nu veneau, poate că vor fi aşteptat clipa cînd zborul lor avea sa fie urmărit de ochi însetaţi de nemărginire, mai limpezi şi puri. Fiindcă este, fără îndoială, o legătură între ochii care îi privesc şi aeriana lor plutire. Nu se poate să nu fie.
De aceea, cînd încep să mă întreb dacă n-au venit, cind încep să mă tem că nu vor mai veni, caut să-mi privesc ochii: — Oare a mai rămas în ei stropul de azur care îi va face să vină ?
Va trebui, îmi spun, să fim cu băgare de seamă, să nu obosim în a ne păstra sufletul curat şi în a ne uimi de minunile lumii, pentru ca nu cumva ei să nu mai vină.
Ca să fii om întreg, atîtea sînt necesare... Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.03.2017 la 22:09.
Nichita Stanescu
A Unsprezecea Elegie(VI)
Iata-ma
ramînînd ceea ce sînt
cu steaguri de singuratate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgîndu-ma de pretutindeni,
smulgîndu-ma de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, si
din stînga mea, de deasupra, si
de dedesubtul meu, plecînd
de pretutindeni si daruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului - stelele,
pamîntului - aer,
umbrelor - ramuri cu frunze pe ele.
Georgia Tacu: Deodată am auzit ploaiaDe Anima: Cocorii - Geo Bogza
''Bunurile cele mai preţioase nu trebuie căutate, ci aşteptate. Fiindcă omul nu le poate găsi prin propriile forţe, iar dacă se porneşte în căutarea lor, va găsi în loc de ele bunuri false, a căror falsitate nu va şti să o discearnă.''
Simone Weil
Termenul „lebada neagra” provine dintr-o expresie latina scrisa de poetul Iuvenal, acesta spune ca un om bun e la fel de rar ca o lebada neagra (rara avis in terris nigroque simillima cygno).
Teoria evenimentelor de tip Lebada Neagra e o metafora folosita pentru descrierea unui eveniment neasteptat (pentru observator), ce are un impact major, si care, dupa aparitia sa, este rationalizat retrospectiv. Teoria a fost propusa de Nassim Nicholas Taleb.
Mai mult:Lebada Neagra – impactul foarte putin probabilului
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.03.2017 la 08:43.
Omar Khayyám
"Dincolo de pămînt şi infinit,
căutam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit:
«Şi cerul şi infernul sunt în tine.»"
Fiinţa de dorinţă si fiinţa de aspiraţie din noi
Orice căutător spiritual poartă în el două fiinţe:
omul care doreşte şi omul care aspiră.
Lumea a provocat în voi considerabile frustrări. A cui este vina? Răspunzătoare este fiinţa care doreşte în voi. Fiinţa care aspiră în voi nu va fi niciodată victima frustrării, pentru că ea se străduie întotdeauna să vadă lumina potrivit lui Dumnezeu.
Dacă simţiţi constant prezenţa fiinţei care doreşte, ea nu vă va putea da decât ceea ce are ea, adică frustrarea care vă va împiedica să daţi un sens vieţii voastre.
Dacă, dimpotrivă, simţiţi în voi fiinţa care aspiră, ea vă va lăsa să întrevedeţi în orice clipă, în viaţa voastră, un scop strălucitor. Orice gând, orice idee, orice ideal va avea un sens. Fiecare clipă va fi întoarsă spre un scop.
Veţi percepe, în inima fiecărei clipe, un vast proces conştient.
De aceea, dacă doriţi să descoperiţi sensul vieţii voastre,
străduiţi-vă de acum să hrăniţi fiinţa care aspiră în voi.
Scopul vieţii voastre nu va întârzia să vi se dezvăluie.
Nu sunteţi jungla de dorinţe a vieţii voastre.
Nu sunteţi bruta distructivă a vitalului vostru.
Sunteţi lampa de aspiraţie a inimii voastre.
Sri Chinmoy - Les Ailes de la Joie
Sursa: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm
''Caci undeva adanc in suflet, ei pot simti ca indragostirea aduce ceva deosebit de pretios in viata unui om, ceva ce Platon exprima in “Phaidros”: indragostirea le-a fost data oamenilor ca un dar, pentru a-si putea aminti de lumea supra-cereasca din care au venit candva si pe care au uitat-o. Prin iubire, valul compact al uitarii lumii spirituale se rupe si se da omului din nou posibilitatea de a presimti originea sa spirituala, fiinta sa completa. Paradisul pierdut devine iar accesibil omului, fiinta de care ne indragostim oglindeste Eul superior, arhetipul OM, asa cum era inainte de “caderea in pacat” a omului.
Din stiinta spirituala stim ca odata cu “caderea in pacat”, omul s-a indepartat de lumea divina, dar a capatat in schimb capacitatea de a gandi independent. O parte din om a ramas in lumea spirituala. Tot atunci, cele patru eteruri ce formau o unitate s-au scindat: eterul sunetului (chimic) si eterul vietii au ramas in lumea spirituala, in timp ce omului nu i s-au dat pe pamant decat eterul luminii (capacitatea de a gandi) si cel al caldurii (capacitatea de a iubi). Atunci cand se indragosteste, omul intra din nou in legatura cu cele doua eteruri la care nu mai are acces. Si aceasta se exprima in trairea “muzicii sferelor” sau – mai aproape de senzorialitate – acel “chemistry” (eterul sunetului sau chimic), precum si in sentimentul ca este viu, ca renaste prin indragostire (eterul vietii). Tot in trairea eterului sunetului se afla si trairea sensului vietii, de aceea unii oameni vor simti ca viata lor are sens numai atunci cand se indragostesc. Dar indragostirea nu este decat o stare de gratie temporara, un dar acordat de lumea spirituala omului. Depinde doar de el daca il iroseste in placeri sau il transforma treptat in iubire statornica si libera.''
Mai mult :https://treia.wordpress.com/category/studii-despre-iubire/
Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
''Dacă tu vrei să comunici cu un copac, ar trebui ca un braţ al tău să se facă ramură cu frunze şi o ramură a copacului să se facă braţ cu degete. Ar trebui să mori puţin ca om şi să învii ca plantă, iar planta să moară întrucâtva şi să devină într-o parte a ei om.'' Nichita Stanescu
Nichita Stanescu
Imbratisarea
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.
''Oamenii ne vor mereu fericiti ca sa se simta bine, noi insine ne vrem mereu macar aparent fericiti, vrem sa "reusim", in societatea actuala tristetea este un lucru inacceptabil si se prefera "astuparea" durerilor prin orice mijloace - de la dependente la uitatrea de sine.''
''Va mai amintiti de Byron Katie si de acceptarea de sine prin observare lucida? Am gasit printre marturiile celor ce aplica lucrul cu cele 4 intrebari din invatatura ei, o scrisoare f frumoasa si sincera, o intelegere aparuta in urma lucrului cu sine, ce mi-a adus aminte de celebra sintagma "Noaptea cea neagra a sufletului". Aceasta metafora desemneaza acele perioade de framantare perceputa ca o crunta suferinta si neliniste existentiala, prin care fiinta umana trece pentru a ajunge mai aproape de lumina, cateva treapte mai sus, spre un nou nivel de intelegere a sensului vietii si a fiintei.''
Mai mult aici:
Noaptea cea neagra a sufletului - marturie
Momentan sunt 240 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 240 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje