Elena Latan

[latan.elena]

Altar of Devotion




Dragostea adevărată e atunci când iubim nu „pentru că”, ci „cu toate ...



Dragostea este tocmai extrema suferință, durere pentru că omul e nedesăvârșit, și totodată minunarea că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Și iată: dacă privești măcar o dată la om în felul acesta, poți să-l îndrăgești în pofida a tot ce le sare în ochi altora.

Stim cu toții ce se întâmplă uneori cu picturile marilor maeștri, sau cu icoanele, sau cu orice operă de artă, cu orice formă de frumusețe: orice frumusețe poate fi mutilată ‒ indiferența, împrejurările, răutatea pot mutila chiar și cel mai frumos obiect.Însă atunci când în fața noastră se află opera unui maestru mare, atunci într-un tablou mutilat, pângărit în parte, putem vedea fie stricăciunea, fie frumusețea ce s-a păstrat. Dacă privim la acel tablou, sau la orice operă de artă, cu ochii iubirii ce se minunează, vedem frumosul, iar pentru restul ne putem întrista, putem plânge, și ne putem hotărî, uneori, să ne închinăm toată viața refacerii a tot ce e vătămat în acel chip, în acel tablou, în acea operă de artă. Asta ține de dragoste: a privi la om și a vedea în el o frumusețe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viața a făcut din el, a săvârșit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferință, durere pentru că omul e nedesăvârșit, și totodată minunarea că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Și iată: dacă privești măcar o dată la om în felul acesta, poți să-l îndrăgești în pofida a tot ce le sare în ochi altora.

(Mitropolitul Antonie de Suroj,Taina iubirii)





Rassouli Divine Union







Rassouli Communion-https://arte-sagrado.blogspot.ro/

[latan.elena]

''Totuşi orice ne atinge pe mine şi pe tine, ne aduce împreună asemeni unui arcuş de vioară ce extrage o singură notă din două corzi separate.''

Rainer Maria Rilke

[latan.elena]

„Iubirea este miracolul din interiorul tău şi se clădeşte pe ceea ce eşti. ”

Teodor Dume

[latan.elena]

''E atâta linişte sub clar de vise,... în tăcerea lor încap toate cele promise.

Imaculat, uneori, am dori atâta de tare, să spunem frazele potrivite împreună, dar prea des cuvintele aşteptate se rătăcesc în nerostire şi multe pagini de suflet vor rămâne veşnic goale.

E atâta nevorbire în iubire, doar cuvintele vii însufleţesc a inimii floare,... şi poate, de asta doare atât de tare, de fiecare dată când tăcerea ne calcă peste petale...''

EIN ART

[latan.elena]

„Aparențele sunt de patru feluri: lucrurile fie sunt așa cum par a fi; fie nici nu sunt nici nu par a fi; fie sunt, dar nu par a fi; fie nu sunt și totuși par a fi”.

Epictet

Irene Sheri Vishnevskaya, 1968 | Rom

[latan.elena]

Omul nu este decât supusul erorii naturale şi ireparabile, dacă e lipsit de har. Nimic nu-i arată adevărul. Totul îl amăgeşte;cele două principii ale adevărului, raţiunea şi simţurile, în afară de faptul că amândurora le lipseşte sinceritatea, se înşală reciproc. Simţurile amăgesc raţiunea prin false aparenţe şi chiar această iluzie pe care o dau raţiunii o primesc de la ea la rândul lor. Ea se răzbună. Patimile sufletului tulbură simţurile, dându-i impresii false. Ele mint şi se înşeală pe întrecute.


Blaise Pascal în Cugetări

[latan.elena]

„Şi-ţi auzeam gândurile cum mă priveau...” – Anais Nin

[latan.elena]

„Eu nu mă pot înfățișa ochilor tăi și nici auzului tău pentru că eu nu sunt vedere și nici auz. Eu locuiesc undeva între vedere și auz, eu sunt o tânjire a tuturor organelor omului, o tânjire de cunoaștere, o tânjire a simțurilor, tânjire a ideilor lui către perfecțiune.” – Nichita Stănescu

[latan.elena]

„Inima se aseamănă unei flori, parfumul său fiind nectarul iubirii. Când medităm, noi atingem sursa acelui parfum, iar inima noastră devine atât de plină de iubire, încât ea începe să iradieze acea iubire din întreaga noastră fiinţă. Este ca şi cum noi devenim iubirea însăşi, şi acea iubire curge din noi, învăluind lucrurile şi oamenii din viaţa noastră cu parfumul ei delicat.”

Shri Mataji Nirmala Devi

[latan.elena]

… arta e un drum spre libertate.
Cu toţii ne-am născut în lanţuri.
Unul ori altul îşi uită lanţurile: le argintează sau le aureşte.
Noi însă vrem să le rupem.
Nu cu o forţă urâtă şi brutală;
vrem să creştem din ele în afara lor.

Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe

Artodyssey: Roman Garassuta