„Să înveţi a citi ce-ţi scrie iubirea care tace, şi să auzi cu ochii, astea nu le poate face decât gingaşul simţ al iubirii.”
William Shakespeare
„Să înveţi a citi ce-ţi scrie iubirea care tace, şi să auzi cu ochii, astea nu le poate face decât gingaşul simţ al iubirii.”
William Shakespeare
''Ne trebuie aproape o viaţă fiecăruia dintre noi pentru a ne da seama că
o prezenţă invizibilă este o prezenţă reală,
de un alt ordin,
asupra căreia nu avem nici o putere.''
Lytta Basset
FOTO „Cerul straniu” din Bozioru, fen
''Căci aceasta este legea vietii:
tot ceea ce este acceptat este integrat
si tot ceea ce îsi găseste locul în interior
nu mai urlă la poartă.''
Lytta Basset
"Trebuie să știm să folosim alternativ capacitățile intelectului și cele ale inimii, adică să echilibrăm curentul rece care circulă în regiunea înțelepciunii prin curentul cald al iubirii. Adevărul se află în echilibru. Dacă nu este temperată de înțelepciune, iubirea duce la o sensibilitate afectată, în bătaia vântului, la senzualitate; iar înțelepciunea, lipsită de iubire, conduce la la răceală, la dispreț, la cruzime. Așadar, răceala înțelepciunii trebuie să atenueze căldura iubirii, iar căldura iubirii trebuie să modereze răceala înțelepciunii. Adevărul, adică viața, va găsi în acest climat temperat cele mai bune condiții.
Pentru ca bobul de grâu să se dezvolte normal, el are nevoie de căldură, dar nu foarte multă, și de frig, dar nici aici prea mult. Există o temperatură favorabilă pentru toate grăunțele, dar de ce nu și pentru această grăunță care este ființa umană? De ce ar face ea excepție?"
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Umbra
de Adrian Păunescu
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Şi-apoi într-o zi oarecare,
În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă...
Flămând de iubirea intreagă,
Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zodiile noaptea-şi dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.
Şi sufletul meu te mai roagă,
Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşează-ţi fularul la gât...
O umbră se-nchide în mine,
O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult "da", că e "nu".
Bocovia-şi iese din sine
Şi râde în "a" şi în "u",
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 20.03.2017 la 22:17.
Limbajul Sufletului
Limbajul Sufletului reprezintă o mantra. O mantra este un sunet special, care include un anumit mesaj spiritual. Atunci când spunem „mesaj spiritual“, acest lucru înseamnă că ea contine ceva mai mult decât niste simple informatii. În cazul de fată, cuvântul mesaj poate fi schimbat cu conceptul de spirit sau desuflet.
Altfel spus, Limbajul Sufletului reprezintă un suflet special. El are asadar un suflet al lui, care face legătura între toate sufletele ce folosesc acest limbaj. Acest aspect al Limbajului Sufletului este foarte important si nu trebuie uitat.
Acest rol al Limbajului Sufletului si abilitatea lui de a face legătura între toate sufletele care există si care doresc să comunice unele cu altele este unul foarte special. Este o calitate unică a Limbajului Sufletului, care ne poate ajuta să întelegem mai bine puterea si capacitatea iesite din comun ale acestui instrument de comunicare. Sunetele exprimate în Limbajul Sufletului nu se conectează doar între ele, ci asigură în acest fel si conexiunea între suflete, întrucât ele chiar sunt expresii ale acestor suflete. Altfel spus, între sufletele care utilizează acest instrument de comunicare se naste o unitate si o armonie specifică, extrem de pură si extrem de autentică.
Printre altele, Limbajul Sufletului promovează această unitate si această armonie si datorită faptului că suprapunerile si confuziile specifice limbajului conventional nu sunt Întelepciunea Sufletului prezente în cazul lui. Acest limbaj este extrem de pur, fiind complet eliberat de atitudinile si de convingerile asociate subiectiv cu anumite cuvinte, expresii si forme particulare de vorbire specifice limbajului conventional. Aceste atitudini si convingeri limitatoare sunt complet evitate în cazul Limbajului Sufletului.
ÎNTELEPCIUNEA SUFLETULUI Dr. Zhi Gang Sha
SURSA:http://eulinterior.blogspot.ro/2016/...ufletului.html
''A fi bun înseamnă a fi în armonie cu tine însuţi. Disonanţa înseamnă a fi forţat să fii în armonie cu alţii.'' Oscar Wilde
''Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu universul întreg.'' Omraam Mikhael Aivanhov
Vis de-o clipă
(de Alexandru Vlahuţă)
„S-a întunecat şi plouă.
Dus pe gânduri, în tăcere,
Migălesc o formă nouă
Pentru vechea mea durere.
Tu tiptil vii pe la spate,
Nici te simt, de lin ce-aluneci,
Cu mâini moi şi parfumate
Dulce ochii mi-i întuneci.
A ţinut o clipă doară
Şi în veci n-o să mai vie...
Unde eşti, sfântă comoară
De noroc şi poezie?”
„Nimic nu se construieşte pe piatră; totul se construieşte pe nisip, dar trebuie să construim ca şi când nisipul ar fi piatră.”– Jorge Luis Borges
Descult Noaptea
Trăiesc o viață de hârtie
Sunt sătul de mine,plictisit și sictirit. Un faliment nascut demult. Scriu doar ca o refulare , asta mă tine in priză,dar eu sunt din alte timpuri. Prezentul nu-mi apartine.Alt secol , alte patimi si alti oameni. Sunt sătul să văd că cel căruia i-ai dat viată te ignoră , te acoperă cu indiferanta ce doare si răneste. Sunt plictisit de nebunia nascută din poezia fără substantă din versul ce tace!
Sunt plictisit de frunzele moarte ce cad toamna amintindu-ne că si timpul nu este cum era odata...
Vreau sa fiu copilul din Orăstie ce fugea pe furis sa descopere vocea codrilor, ce rupea florile salbatice si le punea langa copacii obositi de anii scursi, sa le dau viata! Sa le dau culoare.
Vreau sa plang la margine de dor ,sa pot scrie ceea ce vreau , sa cant cantecul pasarilor primavara si sa -mi jelesc toamna cea rea care ameteste zborul pasarilor triste fugind..in lumea larga.
Vreau sa pot mangaia chipul mamei cand imi canta sa ma adoarma . Lacrimi de timp...
Mi-e dor de tata , de bataile lui ce ma antrenau sa ma lupt, sa sufar sa plang si sa tac
Mi-e dor de oamenii ce -mi spuneau " Invatatorul" cand incercam sa le explic de ce ploaia marunta e marunta, de ce soarele nu se plimba pe cer,el nu rasare si nu apune.
Mi-e dor de Preotul satului ce -mi spunea ca vrea sa ma faca cântăreț si sa am grija de intrarea in biserica, mi-e dor de un " sarut mâna parinte" .
As vrea sa fiu copilul nebun dupa fete carora la toate le rupea flori si vroia sa le fac coronita , dar imi incurcam degetele prin iarba cu miros de domnisoara cruda sa le descant dansul stelelor si sa le invit in lumea mea.
Mi-e dor de Săndica , de fata ce-mi spunea " luceafarul meu exilat in lumea mea' ,mi-e dor de intaiul sarut de mai,ziua cand am devenit un mic zeu. Eram fericit!
Mi-e dor de tine, de ea ,de el ,de noi,de voi. Mi-e dor de intaiul te iubesc rostit cu piosenie tie Marie , tu cea nascatoare de Iisus, te iubeam cu dor si te iubesc!
Mi-e dor de praful strazilor ce se ridica in vazduh, de tristetea lui ,de culoarea lui. Mi-e dor de prima iubire ,de a doua si-a treia, mi-e dor de prima poezie citita in clasa treia" pe langa plopii fara sot..." mi-e dor de tine fetita cu par lung de coditele tale pe care le agatam insistent de banca din randul trei , vroiam sa fii doar a mea, sa-mi apartii . Mi-e dor de jocurile noastre , de luptele si tipetele noastre, tipetele copilariei, mi-e dor de tine oras bogat si ce pacat ca acum esti atat de trist,singur si gol. Mi-e dor de tine ...copilarie!
Vezi? Din cauza asta sunt plictisit si sictirit...traiesc o viata...de hartie! Si-atat!
Descult prin timp...
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.03.2017 la 17:31.
Momentan sunt 452 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 452 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje