Paintings by Ginette Beaulieu
“Orice mintea poate să conceapă și inima să creadă, omul poate realiza” - Napoleon Hill
Paintings by Ginette Beaulieu
“Orice mintea poate să conceapă și inima să creadă, omul poate realiza” - Napoleon Hill
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.03.2017 la 09:08.
''Nu căuta la frumuseţea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua în seamă haina (trupul este o haină vremelnică), ci vezi ce anume îmbracă ea; nu te lăsa sedus de o casă arătoasă, ci află mai întâi cine stă în ea şi ce fel de om, este.Altminteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, îl vei înjosi pe împărat, ploconindu-te în faţa robului Său, nedându-I împăratului nici cea mai mică parte din cinstea ce i se cuvine.Aşijderea, nu sta să admiri cât de frumos e tipărită cartea, ci caută să-i descoperi spiritul; căci altminteri înjoseşti duhul şi înalţi trupul, fiindcă litera tipărită e trupul, iar cuprinsul cărţii, duhul.Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente şi de voci omeneşti, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îţi aduce în suflet o stare de linişte, de înţelepciune, de sfinţenie, ascult-o, nutreşte-ţi sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îţi pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ţine-te deoparte de trupul şi de spiritul acelei muzici.''
Sfântul Ioan de Kronstadt
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.03.2017 la 10:01.
,,Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu – sălăşluieşte în interiorul omului”.
Joseph Murphy
Perle de cunoastere
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.03.2017 la 10:04.
”Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.” – Osho
Nichita Stanescu - Poem-Tu Plutesti...
Tu plutesti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iti sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatra rosie,
si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am ispravit de mult
sa ti le mai spun.
Gura mea e-n tacerea cea mai desavârsita,
înclinata ca matasea unui steag
într-o zi fara vânt.
O, nu pleca nicaieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca sa rasara durerea care stie
numele durerii,
ca sa rasara dragostea mea de barbat
care stie numele tau ciudat, de femeie
Poate părea paradoxal,
dar cred că tăcerea, lipsa răspunsurilor din jur,
provoacă naşterea noastră.
Dacă nu găsim în afara noastră pe cineva care să dea viaţă fantasmelor noastre,
suntem constrânşi să căutăm o soluţie în interiorul nostru.
Astfel se naşte omul.
Valerio Albisetti – Să fim prieteni sau să avem prieteni?
Fragmente din această carte :aici
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2010_2.htm
Albină (VIII)
Albină, ţi-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, şi zborul ţi-l purtai în dulci spirale de fum.
Eu sunt cel fără speranţă, cuvântul fără ecou,
şi cel care a avut totul, pierzând totul.
Ultima legătură, în tine scârţâie ultima-mi năzuinţă.
În ţinutul meu searbăd tu eşti ultima roză.
O, tu care eşti tăcută!
Lasă-ţi privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.
Tu ai privirea adâncă, în care noaptea loveşte.
Liniştite braţe de flori şi veşmânt de roză
Sânii tăi aduc a melci albi.
Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
să se odihnească.
O, tu care eşti tăcută!
În mine răsare singurătatea, cuprinsă de absenţa ta.
Plouă. Briza mării chinuie pescăruşi rătăcitori.
Apa păşeşte, desculţă, pe străzile deja străbătute.
Din acel copac, frunzele se plâng ca şi când ar fi bolnave.
Albină, chiar şi când nu eşti aici îţi arunci zumzetul în sufletul meu.
Din nou, exişti în timp, zveltă şi tăcută.
O, tu care eşti tăcută!
Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare
Pablo Neruda
CINE MOARE?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi…
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.03.2017 la 11:33.
https://www.youtube.com/watch?v=ixob0q_QAY0
Poezii de dragoste din lumea întreagă, cuvinte atât de armonioase
Nu trebuie sa fii indragostit pentru a admira poeziile de dragoste – cuvinte atat de armonioase si de melodice, care canta asa frumos iubirea, transmitand cititorului pasiunea, fericirea, magia, speranta, tristetea, renuntarea, disperarea… Putem gasi atat de multe poezii de dragoste in orice parte a lumii, incat este imposibil sa le stii pe toate – oriunde exista poeti care isi canta iubirea lasand lumii frumoasele roade ale talentului lor… Caci ce indragostit poate fi mai pasional decat un poet…Iata o mica selectie de poezii de dragoste din lume (poeziile sunt extrase dintr-un volum impresionant de poezii de iubire din intreaga lume, pe care un indragostit ar trebui sa il aiba: „Din poezia de dragoste a lumii”, Maria Banus). Nu vom comenta versurile – ele vorbesc de la sine…
Poezii de dragoste – japoneza:
„Te rog, pastreaza-ti inima calda, o vreme;
Acum nu mai sunt atat de nefericit.
Odinioara, cand, luna de luna,
Eram atat de abatut si de singur,
Nu era suflet sa ma aline
Cu-acel cuvant cald ce l-ai rostit.
Te rog, pastreaza-ti inima, asa, de dragu-mi,
Asa cum este, pentru mai tarziu.
Nu peste mult voi fi ca-ntotdeauna,
Nefericit,
Sfios, ca-ntotdeauna,
Si tremurand de frig, ca-ntotdeauna.
In ceasu-acela,
Fara sa-astepti privirea-mi rugatoare,
O, nu uita, da-mi iar acel cuvant;
Sa-mi amintesc ca-n tine-a fost mereu
Un adapost fierbinte pentru mine.”
(Sei Ito, Pentru mai tarziu)
Sursa:
Poezii de dragoste din lumea întreagă, cuvinte atât de armonioase ...
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.03.2017 la 19:44.
Poezii de dragoste – armeana:
„Sufletul meu e un copil care plange,
Cu acadele-ncerc sa-l imbun.
Toata ziua se vaieta, te cere pe tine.
Ce sa-i fac sa-l alin?
Ce sa-i spun?
Tot ce-i frumos arat ochilor mei.
Ei sa te vada pe tine ravnesc.
Cere-mi viata, iubito, ti-o dau bucuros.
Nu ochii.
Cum – sa nu te mai vada – si sa traiesc?”
(Nahabed Kuceak, Sufletul meu e un copil care plange)
Poezii de dragoste – ceha:
„Beat de tot ce-i iubire,
Tie ma darui doar,
Trist de tot ce-i iubire,
Plec de la tine iar.
Plin de tot ce-i iubire,tac, priveghindu-te,
Ars de tot ce-i iubire,sufar, iubindu-te.
Frant de tot ce-i iubire,
Tarmuri noptatece,
Gol de tot ce-i iubire,
Sufletu-ostatec e.
(Frantisek Halas, Marturisire)
Poezii de dragoste – chineza:
„Precum valuri bat,
pururi, zbuciumat,
– al marii talaz,
fara de ragaz –
astfel dorul meu
unduie mereu –
vreau sa te ating
si sa te inving.
Blande amagiri,
cum sa le rasfiri?
din luntre m-aplec –
pe val ma petrec
tot doruri si gand
ce n-au crezamant.
Pe mari le zaresc
cum talazuiesc.”
(Anonim, Talaz nesfarsit)
Poezii de dragoste – coreeana:
„Iubitul noaptea se ivi in vis;
Cum m-am trezit, pieri fara urma.
Unde se duse dragostea cea mare
Ce clocotea, candva, in pieptul tau?
Arata-te mai des, macar in vis!
Nu, nu – zadarnica naluca este visul.”
(Pak Hio Kvan, Iubitul, noaptea…)
Poezii de dragoste – ebraica:
„Muntilor, duceti strigatul meu inlacrimat,
maguri, chemati-o, chemati-i ochii
transfigurati prin lacrima mea,
mainile ei, ce-n sangele inimii mele si le-a muiat.
Si daca, totusi, dragostea ei s-o iscati nu vi-e dat,
fie ca mila ei, macar, s-o puteti destepta.”
(Iehuda Ben Halevi, Muntilor, duceti strigatul meu)
Poezii de dragoste – engleza:
„De ma iubesti, iubirea ta sa fie
Numai de dragul dragostei.Nu spune:
„Mi-e draga pentru zambet, sfiiciune
In grai, priviri – pentru un gand ce-mbie
Un gand de-al meu, caci inrudit mi-e mie
Si-mi darui atatea clipe bune.
”Iubitule, din asta nu ramane
Nimic nevatamat si se sfasie
Usor iubirea astfel insailata.
Nici pentru mila-n stare sa-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Caci alinata
De tine, uit de plans, te pierd pe tine.
Iubeste-ma pentru iubirea toata
Si-n vesnicie dragostea-ti va tine.”
(Elisabeth Browning, Sonetul XIV)
Poezii de dragoste – americana:
„Traiam sihastru
Pe-un jalnic astru
Si sufletu-mi apa era statuta, cetoasa,
Pana ce blanda, frumoasa Eulalie imi deveni
Imbujorata mireasa,Pana ce-auria fata Eulalie imi deveni
Zambitoare mireasa.(…)
Indoiala si Chin
Nu, nu mai revin,
Caci sufletul ei in suspine ma va-nsoti,
Si, cat e ziua de mare,
Arde puternic in zare
Astarteea pe bolti azurii,
In timp ce sotia-mi, Eulalie, mereu inalta spre ea privirea-n tarii,
In timp ce frageda Eulalie, mereu inalta spre ea priviri viorii.”
(Edgar Allan Poe, Eulalie – un cantec)
Momentan sunt 155 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 155 vizitatori)
Marcaje