Elena Latan

[latan.elena]

Povestea de amor dintre Eliade şi Maitreyi. Frumoasa indiancă, după 42 de ani de la despărţire: „Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire“

„Atunci am înţeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci şi sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alţii, că, în sfârşit, totul se uită sau se poate uita, căci fericirea şi încrederea adunată în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopţi petrecute împreună, pieriseră acum ca prin miracol, şi nu supravieţuiseră în mine decât un întărâtat orgoliu şi o cumplită furie împotriva mea însumi“


„Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste toate oceanele şi continentele care ne despărţeau“


„Necazul este că nu poţi şterge nimic din ce s-a petrecut în viaţa ta. Tabloul rămâne aşa cum a fost pictat. În literatură, scriitorul poate să renunţe la porţiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar viaţa păstreaza totul, nimeni nu poate înlătura un singur rând măcar“

„Dragostea nu moare“








MAI MULT:
Povestea de amor dintre Eliade şi Maitreyi. Frumoasa ... - Adevarul

[latan.elena]

Marie Duplessis, adevărata doamnă cu camelii




Marie Duplessis nu a fost încă o curtezană din Parisul secolului al XIX-lea. Povestea de dragoste dintre ea şi Alexandre Dumas fiul l-a inspirat pe acesta să scrie celebrul roman „Dama cu camelii”. Frumuseţea sa răvăşitoare a ajuns din roman pe scena teatrelor, apoi s-a transformat în Violetta din „Traviata”, ca mai apoi să ajungă pe marile ecrane. Şi nu numai atât. Ea devenise o personalitate a budoarului parizian; la moartea sa întreaga capitală a Franţei ţinând doliu. Charles Dickens scrie mai târziu „ Cineva ar fii putut crede că Marie era un fel de Ioana d’Arc sau vreo altă eroină naţională, aşa de profundă a fost tristeţea naţională.”


Mai mult:

Marie Duplessis, adevărata doamnă c

„Femeii căreia educaţia nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste cărări sunt durerea şi iubirea. Amândouă sunt spinoase; acelea care o apucă pe această cale îşi sângerează picioarele, îşi rănesc mâinile, dar îşi lasă, în acelaşi timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului şi ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te ruşinezi în faţa Domnului.”

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii






Faimoasa floare are un parfum pur, serafic, delicat, foarte apreciat de cunoscători.




Dama cu camelii – adevăr şi legendă | ISTORII REGĂSITE

“Acolo unde infloresc florile exista inca speranta.” Lady Bird Johnson

Legenda Cameliei - Inloved India - WordPress.com

[latan.elena]

„Sensibilitatea este cel mai elegant şi preţios văşmânt cu care inteligenţa se poate îmbrăca.”

Osho

Художник Павлов Мстислав (137 фот

[latan.elena]

Omul este nãscut pentru Bucurie.
...
Celui care trãieste în Dumnezeu bucuria îi este naturalã.
...
Aceastã bucurie este un mare act, actul cel mai înalt al detasãrii de sine, cel mai opus egoismului. Îl percepem cu adevãrat la cei pentru care "A trãi este Hristos".
...
Vedem cã este vorba despre o adevãratã luptã care are la bazã o decizie de reluat neîncetat si care dã o orientare fermã întregii vieti. Calea bucuriei trece prin calea crucii. Bucurie si suferinta sunt inseparabile în conditia umanã, dar suferinta este un proces de vindecare spre bucurie.

Alphonse Goettmann - Letrre de Bethanie



SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2011_1.htm

[latan.elena]

Ti-ar plăcea să salvezi lumea de la degradarea şi distrugerea pentru care pare destinată?
Atunci îndepărtează-te de agitaţia superficială a maselor şi în linişte, mergi să lucrezi la propria autocunoaştere.
Dacă vrei să trezeşti toată umanitatea, atunci trezeşte-te pe tine însuţi în totalitate.
Dacă vrei să elimini suferinţa din lume, atunci elimină tot ce este întunecat şi negativ în tine însuţi.
Într-adevăr, cel mai mare cadou pe care îl ai de dat este propria auto-transformare.

Lao Tse

[latan.elena]

Căile sublime ale stării divine de preafericire

Preafericiţi vor fi cei care sunt coloane de iubire şi lumină divină, în jurul cărora creşte şi înfloreşte viaţa superioară.



Preafericiţi vor fi cei care sunt arbori minunaţi, ce cresc plini de dăruire în grădina vieţii universale şi care rodesc minunate fructe paradisiace.





Preafericiţi vor fi cei care sunt oceane de tandreţe.


Preafericiţi vor fi cei care sunt fluvii tainice de energie, aducătoare de viaţă şi fertilitate.





Preafericiţi vor fi cei care sunt vulcani neîncetaţi de alinare, pentru toţi cei care au o mare nevoie de aceasta.


Preafericiţi vor fi cei care sunt câmpii spirituale roditoare, pentru toţi cei flămânzi de revelaţii spirituale.





Preafericiţi vor fi cei care sunt pietre trainice de temelie, pe care se poate construi tot ceea ce este bun, durabil şi divin.


Preafericiţi vor fi cei care sunt furtuni de genială inspiraţie divină şi debordantă imaginaţie creatoare.





Preafericiţi vor fi cei care sunt spaţii uluitoare de libertate, pline de entuziasm şi de avânt.


Preafericiţi vor fi cei care sunt flori minunate, care fac să apară în mod spontan surâsul, încântarea şi admiraţia pe feţele celorlalţi.





Preafericiţi vor fi cei care sunt văi înmiresmate şi fermecătoare, care uşurează comunicarea sublimă cu DUMNEZEU.


Preafericiţi vor fi cei care sunt munţi de tăcere, prin care se manifestă enigmatica voce a Lui DUMNEZEU.





Preafericiţi vor fi cei care sunt stele fascinante de iubire şi lumină divină,
care îi inspiră pe ceilalţi şi care le oferă totodată modelele sublime, spirituale, de care au nevoie.

SURSA:

Frumuseţe Iubire Înţelepciune: April 20

[latan.elena]

Khalil Gibran

Timpul nemasurat


Aţi vrea să măsuraţi timpul, cel nesfârşit şi nemăsurat,

Aţi dori să vă adaptaţi viaţa şi chiar să vă dirijaţi mersul spiritului după cel al orelor şi anotimpurilor,
Şi aţi vrea să vă faceţi din timp un râu, pe ţărmul căruia stând, să‑i priviţi trecerea.
În acest timp, însă, atemporalul din voi este conştient de fără‑de‑timpul vieţii,
Se ştie că astăzi nu‑i decât amintirea lui ieri, în timp ce mâine este visul clipei de faţă.
Şi că acel care cântă şi contemplă în voi, este încă fixat în hotarele primei clipe, cea care a semănat stelele în spaţiu.
Cine dintre voi nu simte că puterea de a iubi îi este fără de margini?
Cu toate acestea, cine nu simte că chiar această dragoste, cu toate că de necuprins, închisă‑i în miezul firii sale şi neizvorând dintr‑un gând de dragoste spre alt gând de dragoste, nici dintr‑un gest de iubire spre un alt gest de iubire?
Iar timpul nu‑i oare asemeni dragostei, invizibil şi fără de măsură?

Dar dacă, în gândirea voastră, trebuie să împărţiţi timpul în anotimpuri, faceţi ca fiecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,
Şi ca prezentul să îmbrăţişeze trecutul cu amintirea şi viitorul cu năzuinţa.

[latan.elena]

Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?



Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima.Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara?Eu da.In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o.Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor?Eu da.Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da.Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig....de dor.

( Camelia Ciobanu)



SURSA:http://camelia-speranta.blogspot.ro/2010/05/dor.html

[latan.elena]

"Nu putem cunoaste nici un principiu pe care nu il traim."

Rodney Turner










"Cele mai frumoase lucruri din viaţă, cele care rămân pentru totdeauna în noi, nu sunt "lucruri"... Sunt oameni, situaţii, sentimente, emoţii."

Agostino Degas

[latan.elena]

'' Muzica este șoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri.''

Andreea Trifu