„Ceea ce aveţi de făcut este să trăiţi în bucurie, iar acest lucru este posibil umplându-vă mintea cu gânduri de iubire, compasiune şi iertare.”
„În fiecare dimineaţă când mă scol, trebuie să iau o decizie – fie de a fi fericit, fie de a fi foarte fericit. Prin urmare, iau hotărârea ca în ziua respectivă să fiu foarte fericit şi mă ghidez după această atitudine pe tot parcursul zilei, indeferent de ce se întâmplă.”
Brian Tracy
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.03.2017 la 03:41.
Pablo Neruda - Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii.
Te joci în fiecare zi cu lumina universului.
Subtilă musafiră, soseşti în fiecare floare şi în apă.
Eşti mult mai mult decât căpşoru-acesta alb pe care-l strâng
în mâini ca pe-un ciorchine zi de zi.
Cu nimeni nu te-asemeni de când eu te iubesc.
Lasă-mă între galbene ghirlande să te-ntind.
Cine-ţi scrie numele cu litere de fum printre stelele sudului?
Ah lasă-mă să-mi amintesc cum erai atunci, când încă nu existai.
Deodată vântul urlă şi izbeşte fereastra mea închisă.
Cerul e un năvod plin de peşti întunecaţi.
Aici se întâlnesc toate vânturile, toate.
Se dezbracă ploaia.
Trec în fugă păsările.
Vântul. Vântul.
Eu nu mă pot lupta decât cu forţele-omeneşti.
Furtuna învârtejeşte frunzele-nnegrite
şi dezleagă toate bărcile care aseară au amarat la cer.
Tu eşti aici. Ah tu nu fugi.
Tu o să răspunzi şi ultimului meu strigăt.
Ghemuieşte-te lângă mine ca şi cum ţi-ar fi frică.
Totuşi câteodată ţi-a trecut prin ochi o umbră stranie.
Acum, şi-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,
şi parfumaţi îţi sunt şi sânii.
În timp ce vântul trist ucide fluturi galopând
eu te iubesc, şi bucuria-mi muşcă din gura ta de prună.
Cât te-ar fi durut să te obişnuieşti cu mine,
cu sufletul meu solitar şi sălbatic, cu numele meu pe care toţi îl izgonesc.
Am văzut de atâtea ori luceafărul arzând pe când ne sărutam pe ochi
şi cum deasupra noastră se desfăceau apusurile în uriaşe evantaie.
Cuvintele mele au plouat peste tine mângâindu-te.
Am iubit de multă vreme trupul tău de sidef însorit.
Ba chiar te cred stăpâna universului.
O să-ţi aduc din munţi flori vesele, şi campanule,
negre alune, şi coşuri de nuiele pline de săruturi.
Vreau să fac cu tine
ce face primăvara cu cireşii.
Poezii de Pablo Neruda - cele mai frumoase poezii - Versuri si Creatii
Sakura - festivalul înfloririi cireșilor în J
„Orice s-ar spune, femeia e pururea tânără. Într-un colț al inimii ei, ea are întotdeauna douăzeci de ani.”
Alexander Dumas
"Cele mai frumoase persoane pe care le-am cunoscut sunt acelea care știu ce înseamnă înfrângerile, suferința, pierderile și care și-au găsit drumul lor spre a ieși din întuneric. Astfel de persoane au o sensibilitate aparte, și înțeleg viața și înțeleg iubirea. Persoanele frumoase sunt frumoase nu din întâmplare, sunt frumoase pentru că au știut să devină frumoase."
Elisabeht Kubler Ross
Semnificatia existentei noastre individuale
Am spus că scopul suprem al dezvoltării spirituale este ca
individul să devină una cu Dumnezeu.
...
Suntem născuti pentru că putem deveni,
ca si contiinte individuale,
o nouă formă de viată a lui Dumnezeu.
M. Scott Peck - Drumul către tine însuti
Mai mult :aici
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2014_1.htm
„Rămâi, cât poţi, în partea cea mai luminoasă a îndoielilor tale.”
Alfred Tennyson
„Totul devine un pic diferit, din momentul în care a fost spus cu voce tare.”
Hermann Hesse
“Timpul pe care nu-l petrecem iubind este un timp pierdut”
Să ne iubim adânc şi despre sărutări şi mângâieri să nu vorbească cel ce nu îndrăzneşte să numere stelele…
Dragostea este atunci când nu trebuie să fii cu o altă persoană pentru a-i ţine sufletul!
Timpul pe care nu-l petrecem iubind este un timp pierdut.
Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există, nici negată acolo unde există.
Dragostea este prima manifestare afectivă a materiei care, fiind imperfectă şi lipsită de formă, doreşte perfecţiunea şi întruchiparea.
Dragostea este atunci când ţi se oferă o bucată din sufletul tău, despre care nu ai ştiut niciodată că lipseşte.
Nu-i deloc o treabă uşoară aceea de a te cunoaşte pe tine însuţi.
Torquato Tasso
(11 martie 1544 – 25 aprilie 1595)
SURSA:http://webcultura.ro/timpul-pe-care-...-timp-pierdut/
"Iubirea nu aduce nici un dar mai generos decat aripile sale..."
George Gordon Noel Byron
Alchimia nefericirii – despre iluziile necesare
''Fericirea nu este ceva ce se cuvine muritorilor. Ceea ce ni se cuvine nouă este doar căutarea fericirii. Tragedia şi şansa noastră este că suntem chemaţi să urmărim un scop ce ne va scăpa mereu, prin însăşi natura lucrurilor. Şi cu toate acestea, rostul nostru aici în lumea generării şi coruperii este să urmărim această himeră.''
''Am văzut, deci, iluziile specifice celor patru caste, sau stări: iluzia cunoaşterii sacerdotale, iluzia dreptăţii aristocrate, iluzia bunăstării burgheze şi, în sfârşit, iluzia lipsei de responsabilităţi a robului. Parcurgând toate aceste posibilităţi, de-a lungul unui ciclu, omenirea îşi realizeză întregul potenţial în toate domeniile. Când nu a mai rămas nimic de realizat, ciclul epuizat se încheie într-un cataclism, iar din cenuşa sa se va închega un alt ciclu.''
Visare cu ochii deschişi, tablou de Edward John Poynter, 1863
''O altă iluzie binecunoscută este cea a fericirii prin iubire. Ori, iubirea erotică nu poate aduce fericire, pentru că nu este decât o reflectare prin unire a unităţii originare. Fericirea aparţine androginului înainte de scindare. Noi nu avem acces decât la momente trecătoare, în care vălul acestei lumi este sfârtecat pentru moment şi ne găsim faţă în faţă cu realităţile „de dincolo”. În acele clipe dualitatea „eu şi tu” dispare într-o unire ce e dincolo de „noi” şi devine „totul”, adică plenitudine divină. Este şi aceasta o ocazie în care intuim esenţa non-duală a realităţii ultime, din spatele pluralităţii aparente.
Sper că nu am lăsat impresia unei atitudini pesimiste spunând ceea ce am spus până acum. Nu există nimic pesimist în această viziune. Toate aceste iluzii sunt necesare pentru că sunt fecunde în posibilităţi de realizat. Să nu uităm că ceea ce este iluzie (maya) dintr-o perspectivă este energie creatoare (shakti) dintr-o altă perspectivă, şi invers. Atât Advaita Vedanta cât şi diferitele tradiţii shakta sunt întru totul justificate din perspectivele pe care şi le asumă.
Cei din Vârsta de Aur erau fericiţi şi lipsiţi de iluzii – adică de energie creatoare – şi nu au împlinit nimic pentru că erau împliniţi. Acesta a fost rostul lor potrivit rânduielii Providenţei. Rostul nostru este să căutăm împlinirea pe care nu o avem, şi astfel să împlinim lucruri măreţe în diferite domenii, potrivit momentului ciclic şi vocaţiei proprii.
Cât despre iubire şi iluziile legate de ea, eu unul sper să o guste cât mai mulţi şi să sufere de otrava ei. O iubire adevărată nu ne va aduce nici fericire şi nici împlinire până la capăt. Dar fără ea suntem mai săraci.''
Tablou de John William Waterhouse
MAI MULT:https://timiotera.wordpress.com/2017...iile-necesare/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.03.2017 la 13:52.
Momentan sunt 54 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 54 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje